[[ImageImagine:Iconostasis_in_Moscow.jpg|thumb|right|300px280px| Iconostasul unei biserici din Moscova]]'''Iconostasul''', numit şi și '''catapeteasmă''' sau '''tâmplă''', se prezintă ca un perete (din zid, lemn, metal) pe care sunt agăţate agățate sau încrustate un număr de icoane, într-o ordine bine stabilită teologic. Deşi Deși unii consideră iconostasul ca un zid separator între [[altar]] şi și [[naos]], rolul lui principal a fost întotdeauna acela de dispozitiv de expunere a icoanelor. În vechime, iconostasul a putut fi foarte puţin puțin dezvoltat, uneori prezentând doar două icoane: [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] şi și [[Maica Domnului]]. El s-a dezvoltat mai ales după victoria Ortodoxiei împotriva [[iconoclasm]]ului, ajungând prin secolele XIV-XVI XIV–XVI la forma şi și structura unitară pe care le cunoaştem cunoaștem astăzi, cu mai multe rânduri de [[Icoană|icoane]].

Iconostasul ne arată desfăşurată pe verticală imaginea [[Biserica|Bisericii]]În forma lui clasică, istoria chipului creatdin secolul al XVI-lea încoace, chipul lui Dumnezeu şi căile lui Dumnezeu iconostasul are în general maximum cinci rânduri/ registre de icoane (de jos în istoria mântuirii omului. Întreaga viaţa este rezumată prin iconostas sub forma mijlocirii [[sfinţi]]lor şi a [[înger]]ilor care se roagă împreună cu noi, cei ce participăm la slujbele din [[biserică]].sus):

În forma 1. '''Rândul întâi''' simbolizează Biserica luptătoare (de pe pământ) și îndeosebi Biserica locală, făcând vizibilă legătura între cer și pământ și cuprinde::*icoanele împărătești ale lui clasicăHristos (în dreapta porții împărătești pentru privitor) și [[Icoanele Maicii Domnului|Maicii Domnului cu Pruncul]] (în stânga) — se numesc cele două icoane mari așezate pe catapeteasmă, în dreapta (sud) și în stânga (nord) ușilor împărătești; spre sud este icoana împărătească a Mântuitorului, reprezentându-L ca Împărat ori Arhiereu, șezând pe tron, ori ca Prooroc și Învățător, cu [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]] deschisă și [[Binecuvântare|binecuvântând]]; în stânga (la nord) împărătești stă icoana Maicii Domnului, ca Împărăteasă, șezând pe tron, cu pruncul Dumnezeiesc în brațe. Aceste două icoane, de proporții mari și zugrăvite cu grijă, se numesc împărătești, mai întâi pentru faptul că ele reprezintă icoanele principale din secolul iconografia bisericii, în care cele două personaje sfinte, centrale, din istoria mântuirii — Mântuitorul și Maica Domnului — sunt înfățișate singure, în slava lor cerească; în fața lor, credincioșii se închină la intrarea și la ieșirea din biserică. În al XVIdoilea rând, se numesc împărătești pentru că ele încadrează ușile numite împărătești. De aceea, în multe biserici, ele sunt ferecate în aur și argint și sunt împodobite cu pietre scumpe.:*porțile împărătești cu icoana [[Bunavestire|Bunei-lea încoaceVestiri]] și cei patru [[Evanghelist|Evangheliști]] (în mijloc); pe ușile împărătești mai pot apărea, iconostasul are în general maximum cinci rânduri / registre locul Evangheliștilor, Sf. [[Vasile cel Mare]] și Sf. [[Ioan Gură de icoane Aur]], cu Liturghiile scrise.:*două uși laterale diaconești ce au zugrăvite chipurile [[arhangheli]]lor [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] și [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] sau pe [[diacon]]ii [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan]], [[Apostolul Filip (din cei Șaptezeci)|Filip]] sau [[Laurențiu]]; pe ușa dinspre Sud mai poate fi reprezentat uneori Sf. [[Dismas]], tâlharul cel bun.:*icoana hramului bisericii (în dreapta) și Sfântul [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]] sau Sfântul [[Ioan Botezătorul]] (în stânga);:*în tradiția rusă, se poate întâmpla să mai existe încă un rând de jos uși laterale, precum și icoana [[hram]]ului al doilea al bisericii.[[Imagine:Stavropoleos_215.jpg|thumb|left|280px|Iconostasul [[Biserica Stavropoleos (București)|Bisericii Stavropoleos, București]]]]2. '''Rândul al doilea:''' icoanele praznicelor, adică ale sărbătorilor mari, având în suscentru icoana [[Cina cea de Taină|Cinei de Taină]] sau Mahrama Domnului (Mandylion):; acesta reprezintă vremea venirii Mântuitorului Hristos pe pământ și instituirea Legii Harului, care înlocuiește Legea veche.

#3. '''Rândul întâial treilea:''' cuprinde::*icoanele împărăteşti ale lui Hristos (în dreapta porţii împărăteşti pentru privitor) şi [[Maica Domnului cu Pruncul|Maicii Domnului cu Prunculchip]]urile celor 12 [[apostol]] (în stânga):*porţile împărăteşti cu i și la mijloc icoana Bunei-Vestiri şi cei patru [[Evqnghelist|EvangheliştiDeisis]] (în mijloc):*două uşi laterale diaconeşti ce au zugrăvite chipurile cu Hristos Judecător șezând pe tron, însoțit de Maica Domnului și de Sf. [[arhanghelIoan Botezătorul]]ilor Mihail şi Gavriil ) sau pe [[diaconSfânta Treime]]ii Ştefan; uneori pot apărea aici și îngeri sau sfinți episcopi, Filip sau Laurenţiu:*icoana hramului bisericii (în dreapta) şi Sfântul Nicolae monahi sau Sfântul [[Ioan Botezătorulmucenic]] (în stânga):*în tradiţia rusăi, se poate întâmpla să mai existe încă un acest rând de uşi lateralesimbolizând roadele Întrupării și ale [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]], precum şi icoana hramului și rugăciunea Bisericii pentru lume. Ordinea rândurilor al doilea și al bisericii#'''Rândul al doileatreilea este variabilă:''' icoanele prazniceloruneori apar mai întâi Praznicele, adică ale sărbătorilor mari, având în centru icoana [[Cina deCinei de Taină]] sau Mahrama Domnului (Mondylion)alteori Apostolii. #4. '''Rândul al treileapatrulea:''' 12 [[chipprooroc]]urile celor 12 i mari și mici ai [[apostoliVechiul Testament|Vechiului Testament]] şi la având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Orantă). Acest rând închipuie lumea aflată sub [[DeisisLegea lui Moise|Legea Veche]] sau , Legea lui [[Sfânta TreimeProorocul Moise|Moise]], având-o în centru pe Maica Domnului, întrucât Aceasta este centrul tuturor proorociilor. #5. '''Rândul al patruleacincilea:''' 12 foarte rar, apare acest al cincilea rând, cel al Patriarhilor din Vechiul Testament, până la Patriarhul [[Avraam]], având în centru prima arătare a [[prorocSfânta Treime|Sfintei Treimi]]i mari şi mici ai de la Stejarul lui Mamvri. Acest rând închipuie lumea de la [[Vechiul TestamentAdam și Eva|Vechiului TestamentAdam]] având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Oranta)și până înainte de instituirea Legii lui Moise. #6. '''Rândul al cincilea:Sus''' sus de tot, în mijlocmijlocul iconostasului, se înalţă înalță [[CruceaCruce]] a Domnului şi Icoanele , având de o parte și de cealaltă Icoana Maicii Domnului şi ale și pe cea a Sf. Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]]. Acesta nu e considerat un registru de sine stătător. Astfel, iconostasul se constituie într-o recapitulare sintetică a istoriei mântuirii.

Trebuie să observăm că fiecare rând reprezintă o perioadă de timp bine definită din istoria mântuirii omului, rânduri străjuite de o parte, jos, de icoana Bunei-Vestiri, "începutul mântuirii noastre" iar de altă parte, sus, de [[Crucea]] lui Hristos. Nu avem de a face cu un simplu perete despărţitor dintre altar şi naos sau care desparte pe preoţi de enoriaşi. Iconostasul nu este un element decorativ, ci are un profund sens liturgic şi [[teologie|teologic]]. El vine să întrunească, prin imagine, conţinutul rugăciunii euharistice, rostite cu voce tare de către [[preot]]. Ca imagine a Bisericii, [[Trupul lui Hristos]], iconostasul arată creşterea Bisericii în timp şi viaţa ei. Astfel că el devine nu un element despărţire, ci unul de unire, de întrepătrundere între [[altar]] şi [[naos]], între [[veşnicie]] şi vremelnicie, este o punte spre care privim (înspre [[viaţa veşnică]]). ==Legături interneA se vedea și==*(en) [[:en:Category:Iconostasis|imagini de iconostase]]

*[[Pavel FlorenskiDionisie din Furna]], ''IconostasulErminia picturii bizantine'', [[Fundaţia Anastasia]]editura Sophia, București, Bucureşti2000, 1994ISBN 973-99692-0-8.*Preot Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], ''Liturgica generală'', [[Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române]], BucureştiBucurești, 1993.* [[Pavel Florenski]], ''Iconostasul'', [[Fundația Anastasia]], București, 1994.* [[Leonid Uspensky]], ''Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă'', Editura Anastasia, București, 1994. O puteți descărca de [http://www.angelfire.com/space2/carti/detalii/1107.htm aici]* [[Ene Braniște]] și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2