Pe vremea când porneau împărații la război, [[David]] a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la [[Ierusalim]], de parcă el n-ar fi fost împărat. Și, într-o după-amiază spre seară, pe când se plimba pe acoperișul casei sale, David, proaspăt sculat din somn, zărește o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip. David întreabă cine este și i se spune că este Batșeba, fata lui Eliam și nevasta lui Urie, Hetitul. El trimite niște oameni s-o aducă, ea vine și se culcă cu ea. După ce se curăță de [[desfrânarea|necurăția]] ei, ea pleacă acasă.

Batșeba rămâne însărcinată și îi trimite vorbă lui David despre acest lucru. Atunci David îl cheamă pe Urie, pe care îl întreabă de starea lui Ioab, despre starea poporului, despre mersul războiului și îi spune să se pogoare acasă și să-și spele picioarele, cu intenția vădită de a-și acoperi astfel păcatul. Urie iese din casa împărătească urmat de un dar din partea împăratului, dar se culcă la poarta casei împărătești, cu toți slujitorii stăpânului lui, refuzând să se pogoare acasă. Aflând acest lucru, David îl cheamă din nou la el și îl întreabă de ce nu s-a pogorât acasă. Urie îi răspunde că nu poate face asta atâta vreme cât ,,chivotul și Israel și Iuda locuiesc în corturi iar căpetenia Ioab și slujitorii săi au tabăra pe câmp’’. David îi spune atunci să mai rămână și în acea zi cu el și îi dă să mănânce și mai ales să bea, ca să-l îmbete. Deși [[lăcomia|beat]], Urie iese și se culcă tot cu slujitorii stăpânului său, refuzând să se pogoare acasă.

===Mustrarea lui Dumnezeu și pedepsele pentru păcatul lui David===

[[Image:David 4.jpg|thumb|300px|right| Reproșul lui Natan către David, căința acestuia-Psaltirea de la Paris, pagina 136 verso]]

Fapta lui [[David]] nu place lui Dumnezeu care îl mustră pe David prin [[Natan (proorocul)|Natan]], care-i spune o poveste cu tâlc. Un bogat ce avea foarte multe oi și foarte mulți boi nu se îndura să sacrifice unul din multe sale animale, ci sacrifică singura mielușa a unui [[sărăcia|sărac]], pe care acesta o cumpărase, o hrănise, o crescuse împreună cu copiii lui, mâncând și bând alături de el, pentru a o găti unui călător. David se revoltă zicând că e vrednic de moarte un asemenea om și că e dator să restituie 4 oi în schimbul celei tăiate. Natan îi spune că el este omul acela și Dumnezeu îi spune – prin gura lui Natan - că El l-a uns împărat al lui Israel și L-a scăpat de mâna lui [[Saul]], că El l-a făcut stăpân peste casa stăpânului său și a pus la sânul său nevestele stăpânului său și El i-a dat casa lui Israel și Iuda. Iar el ,,a disprețuit cuvântul Domnului făcând ce este rău înaintea Lui’’ și s-a culcat cu nevasta lui Urie și pe acesta ,,l-a ucis cu sabia fiilor lui Amon ‘’(căci intenția de a-l ucide, chiar dacă acesta a murit în toiul luptei, echivala tot cu o ucidere, una de natură spirituală, în același mod în care Iisus va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a și preacurvit în inima sa<ref>Mt5.28</ref>). Natan îi aduce la cunoștință pedeapsa lui Dumnezeu: sabia nu se va mai depărta din casa sa, care se va ridica chiar din casa sa(revolta lui Absalom - 2Sam15.1-13 este doar începutul luptelor din familia sa), iar, pentru că a lucrat pe ascuns, nevestele sale vor fi date altuia, care se va culca cu ele în fața soarelui și a întregului Israel (lucru împlinit de fiul său, Absalom - 16.20-23). David își recunoaște păcatul, Natan îi spune că Dumnezeu îi iartă păcatul și că nu va muri, dar pentru că a făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească, fiul care i s-a născut va muri (12.1-14). Proorocia se împlinește în pofida rugăciunilor făcute de David și a postului ținut de acesta (2Sam12.16-23)

===Solomon, iubitul Domnului===

===O mișelie: Amnon o siluiește pe sora sa, Tamar===