'''Ecfonisul''' (gr. Εκφωνησις - "exclamare"„exclamare”) sau '''vozglasul''' (slv. Возглас) este încheierea, rostită cu voce tare, a unei [[rugăciuni ]] sau a unei [[Ectenie|ectenii]] spuse de către [[preot]] (uneori în taină), în timpul [[Slujbă|slujbelor]]. Este întodeauna întotdeauna urmat de "„[[Amin]]" ” al credincioşilorcredincioșilor.

*ecfonisul de la sfârşitul sfârșitul rugăciunii [[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească|Tatăl nostru]]: "Că „Că a ta este Împărăţia şi Împărăția și puterea şi și slava, a Tatălui şi și a Fiului şi și a Sfântului Duh, acum şi și pururea şi și în vecii vecilor."”*ecfonisul după [[ectenia mareEctenia Mare]] (la [[Sfânta Liturghie]], [[vecernie]], [[utrenie]] etc.): "Că Ţie „Că Ție se cuvine toată slava, cinstea şi și închinăciunea. Tatălui şi și Fiului şi și Sfântului Duh, acum şi și pururea şi și în vecii vecilor."”