{{Articol de calitate}}{{Sfinti

|Imagine= [[Imagine:Epiphanius-Kosovo.jpg|thumb|270px|'''Sfântul Epifanie de Salamina'''.<br/>Frescă din mânăstirea Graceaniţa Graceanița - Kosovo]]

|localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] Palestina și Cipru<br>(Imperiul BizantinRoman)

|canonizare= dată necunoscută (cult încă din sec. al V-lea)|calendar= [[12 mai]]

|}}'''Sfântul Epifanie''' a fost un scriitor creştin creștin din secolul al IV-lea, [[episcop]] de [[Salamina(Cipru)|Salamina]], în Cipru.<br>[[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[12 mai]].

==ViaţaViața==Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alţiialții, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit-Djibrin), în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învăţător învățător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, aşa așa încât [[SfinţiSfinți|Sfântul]] Epifanie a învăţat învățat nu doar [[Sfânta Scriptură|Scripturile]] şi și preceptele legii mozaice, ci şi și cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca şi și copta, lucru rar în acea epocă.

La moartea părintelui său adoptiv, sfântul Epifanie a moştenit moștenit toată averea acestuia. Puţin Puțin timp după aceea, el a văzut într-o zi un [[monah]] creştincreștin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, mohanul monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mişcat Mișcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrăţişat creştinismulîmbrățișat creștinismul, primind [[Botez]]ul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunţat şi renunțat și la toată averea sa, făcându-se [[călugăr]] pe lângă [[sfânt]]ul [[Ilarion cel Mare]].

===Mănăstirea lui Epifanie de la Elefteropolis===Însetat de a cunoaşte cunoaște mai bine [[Monahism|viaţa viața monastică]], Epifanie a făcut o lungă călătorie în deşertul deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiţi renumiți de acolo.

După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina şi și a întemeiat în apropierea satului său natal o [[mănăstire]], pe locul unde s-au aflat [[moaște]]le sfântul [[Avacum|prooroc Avacum]], al cărei [[stareţstareț]] a fost timp de treizeci de ani.

Mai apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe sfântul [[Ilarion cel Mare]], la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit [[episcop]] de Salamina (ConstanţiaConstanția), în anul 376. A fost episcop al acestei localităţi localități până la moartea sa, în 403.

În anul 382, Sfântul Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul [[Ieronim]] şi și cu [[Paulin de Antiohia|Paulin]], episcop de [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], pentru a pleda în faţa fața [[papă|papei]] cauza acestuia din urmă în chestiunea [[Schismă|schismei]] ce exista în acel moment în Antiohia. ==Scrieri==Scrierile cunoscute ale sfântului Epifanie sunt publicate în colecția ''[[Clavis Patrum Græcorum]]'', 3744-3807. Epifanie este cunoscut pentru scrierile sale polemice împotriva ereziilor (textele sale fac referință la peste 80 de erezii diferite):* ''Ancoratus'' (care include argumente împotriva [[arianism]]ului și a învățăturilor lui [[Origen]])* ''Panarion'' (sau ''Adversus Haereses'' - ''Respingerea tuturor ereziilor''). Scrisă între 374 și 377, lucrarea se prezintă sub forma unui manual sistematic cu argumente împotriva a tot felul de eretici și erezii. ''Panarion'' este o valoroasă sursă de informații despre Biserica creștină din secolul al IV-lea.  Este de asemenea autorul unui ''Discurs spiritual despre viața lui Hristos''. Câteva texte ne-au parvenit fragmentar:* ''Tratatul despre greutăți și măsuri''* ''Tratatul despre cele 12 geme'' (lat. ''De Gemmis'')* ''Tratatul împotriva imaginilor''* Scrisori (din care se păstrează doar puține fragmente) Sf. Epifanie a scris numeroase comentarii la cărțile [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]:* ''Viața profeților''* ''Comentariu la Hexaimeron''* ''Comentariu la psalmi''* ''Fisiologul'' (principala sursă a bestiarului medieval)* ''Comentariu la Evanghelia după Luca'' Sf. Epifania a lăsat și scrieri liturgice:* Liturghia sodomizaților* Anaforaua etiopiană a Săptămânii Mari* O altă anaforauă ==Apoftegme==[[Patericul egiptean]], colecția alfabetică, cuprinde 17 apoftegme purtînd titlul „Pentru sfântul Epifanie, episcopul Ciprului”: 1. Povestit-a sfântul Epifanie, episcopul Ciprului, că în vremea fericitului Atanasie cel Mare, niște păsări zburând împrejurul capiștei lui Serapid, strigau neîncetat: Cras! Cras! Și venind elinii la fericitul Atanasie, au strigat: Răule bătrâne spune-ne nouă, ce strigă păsările? Și răspunzând a zis: Păsările strigă: cras, cras! Iar cuvântul acesta, cras, în limba avsonenilor însemnează mâine. Și adaugă că mâine vor vedea slava lui Dumnezeu. Și după aceea s-a vestit moartea împăratului Iulian. Și aceasta făcându-se, s-au adunat ei și strigau asupra lui Serapid zicând: Dacă nu îl voiai pe el, pentru ce luai darurile lui? 2. Acesta a povestit, că în cetatea Alexandriei era un vizitiu, care era feciorul unei maici ce se numea Maria. Acesta la alergarea de cai ce se făcea, a căzut, apoi sculându-se a întrecut pe cel ce l-a surpat și a biruit. Și norodul a strigat: Fiul Mariei a căzut și s-a sculat și a biruit. Încă grăindu-se acest glas, a venit vestea în norod pentru capiștea lui Serapid, că marele [[Teofil al Alexandriei|Teofil]] suindu-se, a surpat idolul lui Serapid și a stăpânit capiștea. 3. S-a vestit fericitului Epifanie, episcopul Ciprului de la avva mănăstirii, pe care o avea în Palestina, așa: cu rugăciunile tale nu ne-am lenevit de canonul nostru, ci cu osârdie citim și ceasul întâi și al treilea și al șaselea și al nouălea și vecernia. Iar el prihănindu-i, le-a arătat lor zicând: Arătați sunteți că vă leneviți în celelalte ceasuri ale zilei, petrecând deșerți la rugăciune. Că trebuie călugăria cea adevărată neîncetat să aibă rugăciunea și cântarea psalmilor în inima sa. 4. A trimis odată sfântul Epifanie către avva [[Ilarion cel Mare|Ilarion]], rugându-l pe el și zicând: Vino să ne vedem mai înainte de a ne duce din trup. Și mergând el, s-au bucurat unul cu altul. Dar mâncând ei, s-a adus o pasăre. Și luând episcopul, a dat lui avva Ilarion și a zis bătrânul: Iartă-mă, că de când am luat schima, nu am mâncat junghiat. Și i-a zis lui episcopul: Iar eu de când am luat schima, nu am lăsat pe cineva să adoarmă având ceva asupra mea, nici eu nu am adormit având ceva asupra cuiva. Și a zis lui bătrânul: Iartă-mă, că petrecerea ta este mai mare decât a mea. 5. Acestași zicea: dacă [[Melchisedec (Vechiul Testament)|Melchisedec]], chipul lui Hristos, a binecuvântat pe [[Avraam]] (Facere 14, 19), rădăcina iudeilor, cu mult mai vârtos însuși adevărul Hristos binecuvintează și sfințește pe toți ce cred în El. 6. Acestași zicea: Cananeanca strigă și se ascultă (Matei 15, 22). Și femeia căreia îi curgea sânge, tace și se fericește (Matei 9, 20). Iar fariseul strigă și se osândește; vameșul nici nu deschide gura și se ascultă (Luca 18, 10-14). 7. Acestași zicea: [[David|Proorocul David]] întru fără de vreme se ruga; în miezul nopții se scula, înainte de zori se cucerea, în zori sta de față, dimineața se ruga, seara și la amiaza. Și pentru aceasta zicea: De șapte ori în zi Te-am lăudat! (Ps. 118, 164) 8. Zis-a iarăși: De nevoie este câștigarea cărților creștinești la cei ce pot să le dobândească. Că și singură vederea cărților mai pregetători de către păcat ne face pe noi și către dreptate ne îndeamnă să ne ridicam. 9. Zis-a iarăși: Mare întărire spre a nu păcătui, este citirea Scripturilor. 10. Zis-a iarăși: Mare prăpastie și adâncă groapă este neștiința Scripturilor. 11. Zis-a iarăși: Mare vânzare a mântuirii este a nu ști nici una din dumnezeieștile legi. 12. Acestași zicea: Greșelile drepților sunt împrejurul buzelor, iar ale păcătoșilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cânta David: Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele (Ps. 140, 3); și: Zis-am, păzi-voi căile Tale, ca să nu greșesc cu limba mea! (Ps. 38, 2) 13. Acestași a fost întrebat: Pentru ce sunt zece poruncile legii, iar fericirile nouă? Și a zis: Cele zece porunci sunt întocmai la număr cu rănile egiptenilor, iar numărul fericirilor este chip de întreita Treime! 14. A fost întrebat acestași dacă este de ajuns un drept ca să îmblânzească pe Dumnezeu (Facere 18, 26-32). Și i-a zis: Așa este. Că El a zis: Cercați unul să facă judecată și dreptate, și milostiv voi fi către popor! (Ieremia 5, 1) 15. Acestași a zis: Dumnezeu, celor păcătoși, de se vor pocăi, iartă și cele de căpătâi, precum păcătoasei și tâlharului și vameșului; iar de la cei drepți cere dobânzi. Și aceasta este ceea ce zicea apostolilor: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra întru împărăția cerurilor (Matei 5, 20). 16. Zicea încă și aceasta: Dumnezeu cu foarte puțin preț vinde dreptățile la cei ce se sârguiesc să le cumpere: pe o bucățică de pâine, pe o haină proastă, pe un pahar cu apă rece, pe un bănișor. 17. Adăuga încă și aceasta: Omul împrumutându-se de la om pentru sărăcie, sau pentru trebuința înmulțirii, și dând înapoi, mulțumește cu adevărat, dar dă înapoi întru ascuns, fiindcă se rușinează. Iar stăpânul Dumnezeu dimpotrivă, întru ascuns împrumutându-se, răsplătește înaintea îngerilor și a arhanghelilor și a drepților!

Din punct de vedere doctrinar, sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva [[Origen|origenism]]ului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la [[Ierusalim]], cu ocazia sărbătoririi sfinţirii sfințirii [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Bisericii Învierii]], el l-a proclamat pe [[Origen]] ca părinte al [[arianism]]ului şi și a tuturor [[Erezie|ereziilor]]. Acest cuvânt al sfântului Epifanie a declanşat declanșat o mare dispută în sânul Bisericii creştine creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost sfântul [[Ioan Gură de Aur]], [[patriarh]]ul de Constantinopol, care a fost depus şi și exilat în 403, şi și a murit în exil în 407.

La sosirea corăbiei la Salamina, popor mult, cu lumânări în mâini, îşi aştepta își aștepta păstorul, pe care l-au însoţit însoțit cu lacrimi până la [[Catedrală|catedrala]] sa, unde o mare parte a populaţiei populației Ciprului a venit să-l venereze timp de 7 zile.

Cultul sfântului Epifanie s-a raspândit răspândit cu repeziciune, iar mormântul său a rămas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Cipru, al cărei patron este, împreună cu sfântul [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] apostolul.

: Dumnezeul Părinţilor noştriPărinților noștri, care faci pururea cu noi după blândeţile blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa ocârmuiește viața noastră.

:Minunata însoţire însoțire a ierarhilor să o lăudăm credincioşilor credincioșilor după datorie, împreună cu [[Gherman I de Constantinopol|Gherman]], pe dumnezeiescul Epifanie. Că aceştia aceștia au ars limbile celor fără de Dumnezeu şi și dogme preaînţelepte preaînțelepte au vestit tuturor, celor ce cu dreaptă credinţă credință întru cântări laudă pururea marea taină a dreptei credinţecredințe.

*Macaire, hiéromoine de Simonos-Petras, ''Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Église Orthodoxe'', Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai-Juin, 1993*''Mineiul pe luna Mai'', Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române*Art. "Epifanie de Salamina", în http://rowww.wikipedianewadvent.org/cathen/13393b.htm

*Dragos Mirsanu, [http://discipulussimplex.wordpress.com/2007/12/11/studiu-introductiv-sf-epifanie-al-salaminei-ancoratus/ Epifanie, Ancoratus şi alteritatea de credinţă]. Studiu introductiv la Sf. Epifanie al Salaminei, ''Ancoratus'', ediţie bilingvă, trad. Oana Coman, Polirom, 2007. [[Categorie:SfinţiSfinți]]