14.992 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
[[ImagineFișier:Solidus-Justinian II-Christ b-sb1413.jpg|thumb|300px|'''Iustinian al II-lea''', monedă de aur din timpul celei de a doua domnii]]'''Iustinian al II-lea''' (grec.: Ιουστινιανός Β΄), cunoscut și ca ''Ioustinianos Rhinotmetos'' (grec.: Ρινότμητος, Rinotmētos - ''Nas Spintecat'') a fost împărat al [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin) între anii 685 și 695 și din nou între 705 și 711. El a fost fiul lui [[Constantin cel Nou|Constantin al IV-lea „''cel Nou''”]] și ultimul membru al dinastiei Heracliene.<br/>[[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|pomenește]] pe data de [[2 august]].<ref>[http://3gym-mikras.thess.sch.gr/auto_agioi_istorika.htm ''Αυτοκράτορες που έγιναν Άγιοι''], accesat 5 august 2022</ref><ref>[https://www.saint.gr/2195/saint.aspx ''Ορθόδοξος Συναξαριστής :: Άγιος Ιουστινιανός Β' ο βασιλιάς''], accesat 5 august 2022</ref>
==Viața==
Profitând de pacea pe care o impusese în orient, Iustinian a recuperat posesiunile bizantine din Balcani, de la triburile slave. Într-o campanie majoră desfășurată în 688-689, el i-a învins pe bulgari, i-a alungat din Macedonia și a recucerit Salonicul, al doilea oraș din Europa al imperiului ca importanță.
Slavii au fost nevoiți să trimită împăratului 30000 de soldați. Cu aceste trupe noi, Iustinian a revenit apoi la ofensivă în orientOrient, dar după cîteva câteva succese inițiale, a pierdut această campanie în fața arabilor, care au cucerit Armenia în anul 695.
În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime [[Erezie|erezia]] manicheeană și alte tradiții neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acțiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat [[Sinodul Quinisext]] de la Constantinopol ca să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea și al șaselea Sinod Ecumenic, care nu fuseseră însă decretate după terminarea Sinoadelor respective.
În 711, Chersonul s-a revoltat iarăși împotriva lui Iustinian, sub conducerea generalului exilat Philippikos Bardanes. Rebeliunea a luat amploare și în Constantinopol, profitându-se și de faptul că Iustinian era plecat în Armenia, neputând astfel să se întoarcă și să-și apere capitala. Armata l-a proclamat pe Bardanes împărat, cu numele de Philippicus. În decembrie 711, Iustinian a fost prins și executat în afara cetății; capul său i-a fost adus lui Philippicus, ca trofeu.
Tiberius, fiul lui Iustinian, a fost deasemenea de asemenea ucis la ordinul noului împărat Philippicus, execuția având loc în fața mamei sale Theodora și a bunicii sale Anastasia (soția împăratului Constantin al IV-lea și mama lui Iustinian). Astfel s-a pus capăt dinastiei Heracliene, întemeiată de marele împărat [[Heraclie]]. ==Note==<references /> ==A se vedea și==* [[Listă a Împăraților Romani de Răsărit]]
==Legături externe==
{{end box}}
[[Categorie:Împăraţi Împărați romani]][[Categorie:Sfinți bizantini]]
[[en:Justinian II]]