[[ImageImagine:Iconostasis_in_Moscow.jpg|thumb|right|300px280px| Iconostasul unei biserici din Moscova]]'''Iconostasul''', numit şi și '''catapeteasmă''' sau '''tâmplă''', se prezintă ca un perete (din zid, lemn, metal) pe care sunt agăţate agățate sau încrustate un număr de icoane, într-o ordine bine stabilită teologic. Deşi Deși unii consideră iconostasul ca un zid separator între [[altar]] şi și [[naos]], rolul lui principal a fost întotdeauna acela de dispozitiv de expunere a icoanelor. În vechime, iconostasul a putut fi foarte puţin puțin dezvoltat, uneori prezentând doar două icoane: [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] şi și [[Maica Domnului]]. El s-a dezvoltat mai ales după victoria Ortodoxiei împotriva [[iconoclasm]]ului, ajungând prin secolele XIV-XVI XIV–XVI la forma şi și structura unitară pe care le cunoaştem cunoaștem astăzi, cu mai multe rânduri de [[Icoană|icoane]].

Iconostasul ne arată desfăşurată pe verticală imaginea [[Biserica|Bisericii]]În forma lui clasică, istoria chipului creatdin secolul al XVI-lea încoace, chipul lui Dumnezeu şi căile lui Dumnezeu iconostasul are în general maximum cinci rânduri/ registre de icoane (de jos în istoria mântuirii omului. Întreaga viaţa este rezumată prin iconostas sub forma mijlocirii [[sfinţi]]lor şi a [[înger]]ilor care se roagă împreună cu noi, cei ce participăm la slujbele din [[biserică]].sus):

În forma 1. '''Rândul întâi''' simbolizează Biserica luptătoare (de pe pământ) și îndeosebi Biserica locală, făcând vizibilă legătura între cer și pământ și cuprinde::*icoanele împărătești ale lui clasicăHristos (în dreapta porții împărătești pentru privitor) și [[Icoanele Maicii Domnului|Maicii Domnului cu Pruncul]] (în stânga);:*porțile împărătești cu icoana [[Bunavestire|Bunei-Vestiri]] și cei patru [[Evanghelist|Evangheliști]] (în mijloc); pe ușile împărătești mai pot apărea, în locul Evangheliștilor, Sf. [[Vasile cel Mare]] și Sf. [[Ioan Gură de Aur]], cu Liturghiile scrise.:*două uși laterale diaconești ce au zugrăvite chipurile [[arhangheli]]lor [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] și [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] sau pe [[diacon]]ii [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan]], [[Apostolul Filip (din secolul cei Șaptezeci)|Filip]] sau [[Laurențiu]]; pe ușa dinspre Sud mai poate fi reprezentat uneori Sf. [[Dismas]], tâlharul cel bun.:*icoana hramului bisericii (în dreapta) și Sfântul [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]] sau Sfântul [[Ioan Botezătorul]] (în stânga);:*în tradiția rusă, se poate întâmpla să mai existe încă un rând de uși laterale, precum și icoana [[hram]]ului al doilea al bisericii.[[Imagine:Stavropoleos_215.jpg|thumb|left|280px|Iconostasul [[Biserica Stavropoleos (București)|Bisericii Stavropoleos, București]]]]2. '''Rândul al XVI-lea încoacedoilea:''' icoanele praznicelor, adică ale sărbătorilor mari, iconostasul are având în general maximum cinci rânduri / registre centru icoana [[Cina cea de Taină|Cinei de icoane Taină]] sau Mahrama Domnului (de jos în susMandylion):; acesta reprezintă vremea venirii Mântuitorului Hristos pe pământ și instituirea Legii Harului, care înlocuiește Legea veche.

#3. '''Rândul întâial treilea:''' cuprinde::*icoanele împărăteşti ale lui Hristos (în dreapta porţii împărăteşti pentru privitor) şi [[Maica Domnului cu Pruncul|Maicii Domnului cu Prunculchip]]urile celor 12 [[apostol]] (în stânga):*porţile împărăteşti cu i și la mijloc icoana Bunei-Vestiri şi cei patru [[Evqnghelist|EvangheliştiDeisis]] (în mijloc):*două uşi laterale diaconeşti ce au zugrăvite chipurile cu Hristos Judecător șezând pe tron, însoțit de Maica Domnului și de Sf. [[arhanghelIoan Botezătorul]]ilor Mihail şi Gavriil ) sau pe [[diaconSfânta Treime]]ii Ştefan; uneori pot apărea aici și îngeri sau sfinți episcopi, Filip sau Laurenţiu:*icoana hramului bisericii (în dreapta) şi Sfântul Nicolae monahi sau Sfântul [[Ioan Botezătorulmucenic]] (în stânga):*în tradiţia rusăi, se poate întâmpla să mai existe încă un acest rând de uşi lateralesimbolizând roadele Întrupării și ale [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]], precum şi icoana hramului și rugăciunea Bisericii pentru lume. Ordinea rândurilor al doilea și al bisericii#'''Rândul al doileatreilea este variabilă:''' icoanele prazniceloruneori apar mai întâi Praznicele, adică ale sărbătorilor mari, având în centru icoana [[Cina deCinei de Taină]] sau Mahrama Domnului (Mondylion)alteori Apostolii. #4. '''Rândul al treileapatrulea:''' 12 [[chipprooroc]]urile celor 12 i mari și mici ai [[apostoliVechiul Testament|Vechiului Testament]] şi la având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Orantă). Acest rând închipuie lumea aflată sub [[DeisisLegea lui Moise|Legea Veche]] sau , Legea lui [[Sfânta TreimeProorocul Moise|Moise]], având-o în centru pe Maica Domnului, întrucât Aceasta este centrul tuturor proorociilor. #5. '''Rândul al patruleacincilea:''' 12 foarte rar, apare acest al cincilea rând, cel al Patriarhilor din Vechiul Testament, până la Patriarhul [[Avraam]], având în centru prima arătare a [[prorocSfânta Treime|Sfintei Treimi]]i mari şi mici ai de la Stejarul lui Mamvri. Acest rând închipuie lumea de la [[Vechiul TestamentAdam și Eva|Vechiului TestamentAdam]] având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Oranta)și până înainte de instituirea Legii lui Moise. #6. '''Rândul al cincilea:Sus''' sus de tot, în mijlocmijlocul iconostasului, se înalţă înalță [[CruceaCruce]] a Domnului şi Icoanele , având de o parte și de cealaltă Icoana Maicii Domnului şi ale și pe cea a Sf. Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]]. Acesta nu e considerat un registru de sine stătător. Astfel, iconostasul se constituie într-o recapitulare sintetică a istoriei mântuirii.

Trebuie să observăm că fiecare rând reprezintă o perioadă de timp bine definită din istoria mântuirii omului, rânduri străjuite de o parte, jos, de icoana Bunei-Vestiri, "începutul mântuirii noastre" iar de altă parte, sus, de [[Crucea]] lui Hristos. Nu avem de a face cu un simplu perete despărţitor dintre [[altar]] şi [[naos]] sau care desparte pe preoţi de enoriaşi. Iconostasul nu este un element decorativ, ci are un profund sens liturgic şi [[teologie|teologic]]. El vine să întrunească, prin imagine, conţinutul rugăciunii euharistice, rostite cu voce tare de către [[preot]]. Ca imagine a Bisericii, [[Trupul lui Hristos]], iconostasul arată creşterea Bisericii în timp şi viaţa ei. Astfel că el devine nu un element despărţire, ci unul de unire, de întrepătrundere între [[altar]] şi [[naos]], între [[veşnicie]] şi vremelnicie, este o punte spre care privim (înspre [[viaţa veşnică]]). ==Legături interneA se vedea și==*(en) [[:en:Category:Iconostasis|imagini de iconostase]]

*[[Pavel FlorenskiDionisie din Furna]], ''IconostasulErminia picturii bizantine'', [[Fundaţia Anastasia]]editura Sophia, București, Bucureşti2000, 1994ISBN 973-99692-0-8.*Preot Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], ''Liturgica generală'', [[Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române]], BucureştiBucurești, 1993.*[[Pavel Florenski]], ''Iconostasul'', [[Fundația Anastasia]], București, 1994.*[[Leonid Uspensky]], ''Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă'', Editura Anastasia, București, 1994. O puteți descărca de [http://www.angelfire.com/space2/carti/detalii/1107.htm aici].