[[ImageImagine:Iconostasis_in_Moscow.jpg|thumb|right|300px280px| Iconostasul unei biserici din Moscova]]'''Iconostasul''', numit şi și '''catapeteasmă''' sau '''tâmplă''', se prezintă ca un perete (din zid, lemn, metal) pe care sunt agăţate agățate sau încrustate un număr de icoane, într-o ordine bine stabilită teologic. Deşi Deși unii consideră iconostasul ca un zid separator între [[altar]] şi și [[naos]], rolul lui principal a fost întotdeauna acela de dispozitiv de expunere a icoanelor. În vechime, iconostasul a putut fi foarte puţin puțin dezvoltat, uneori prezentând doar două icoane: [[Iisus Hristos|Mântuitorul şi ]] și [[Maica Domnului]]. El s-a dezvoltat mai ales după victoria Ortodoxiei împotriva iconoclasmului[[iconoclasm]]ului, ajungând prin secolele XIV-XVI XIV–XVI la forma şi și structura unitară pe care le cunoaştem cunoaștem astăzi, cu mai multe rânduri de [[Icoană|icoane]].

==Structura iconostasului==3. '''Rândul al treilea:''' [[chip]]urile celor 12 [[apostol]]i și la mijloc icoana [[Deisis]] (cu Hristos Judecător șezând pe tron, însoțit de Maica Domnului și de Sf. [[Ioan Botezătorul]]) sau [[Sfânta Treime]]; uneori pot apărea aici și îngeri sau sfinți episcopi, monahi sau [[mucenic]]i, acest rând simbolizând roadele Întrupării și ale [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]], precum și rugăciunea Bisericii pentru lume. Ordinea rândurilor al doilea și al treilea este variabilă: uneori apar mai întâi Praznicele, alteori Apostolii. 4. '''Rândul al patrulea:''' 12 [[prooroc]]i mari și mici ai [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Orantă). Acest rând închipuie lumea aflată sub [[Legea lui Moise|Legea Veche]], Legea lui [[Proorocul Moise|Moise]], având-o în centru pe Maica Domnului, întrucât Aceasta este centrul tuturor proorociilor.

Iconostasul ne arată desfăşurată pe verticală imaginea Bisericii5. '''Rândul al cincilea:''' foarte rar, apare acest al cincilea rând, istoria chipului creatcel al Patriarhilor din Vechiul Testament, chipul lui Dumnezeu şi căile până la Patriarhul [[Avraam]], având în centru prima arătare a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] de la Stejarul lui Dumnezeu în istoria mântuirii omuluiMamvri. Întreaga viaţa este rezumată prin iconostas sub forma mijlocirii sfinţilor şi a îngerilor care se roagă împreună cu noi, cei ce participăm Acest rând închipuie lumea de la slujbele din biserică[[Adam și Eva|Adam]] și până înainte de instituirea Legii lui Moise.

În forma lui clasică6. '''Sus''' de tot, în mijlocul iconostasului, din secolul al XVI-lea încoacese înalță [[Cruce]]a Domnului, iconostasul are în general maximum cinci rânduri / registre având de o parte și de icoane (cealaltă Icoana Maicii Domnului și pe cea a Sf. Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]]. Acesta nu e considerat un registru de jos în sus):sine stătător.

#'''Rândul întâi''' cuprinde:*icoanele împărăteşti ale lui Hristos (în dreapta porţii împărăteşti pentru privitor) şi Maicii Domnului cu Pruncul (în stânga)*porţile împărăteşti cu icoana Bunei-Vestiri şi cei patru Evanghelişti (în mijloc)*două uşi laterale diaconeşti ce au zugrăvite chipurile arhanghelilor Mihail şi Gavriil sau pe diaconii Ştefan, Filip sau Laurenţiu*icoana hramului bisericii (în dreapta) şi Sfântul Nicolae sau Sfântul Ioan Botezătorul (în stânga)*în tradiţia rusăAstfel, iconostasul se poate întâmpla să mai existe încă un rând de porţi laterale, precum şi icoana hramului al doilea al bisericii#'''Rândul al doilea:''' icoanele praznicelor, adică ale sărbătorilor mari, având în centru icoana Cinei de Taină sau Mahrama Domnului (Mondylion)#'''Rândul al treilea:''' chipurile celor 12 apostoli şi la mijloc icoana Deisis sau Sfânta Treime#'''Rândul al patrulea:''' 12 proroci mari şi mici ai Vechiului Testament având în mijloc icoana Maicii Domnului cu pruncul (Oranta)#'''Rândul al cincilea:''' sus de tot, în mijloc, se înalţă Crucea Domnului şi Icoanele Maicii Domnului şi ale Sf. Apostol Ioanconstituie într-o recapitulare sintetică a istoriei mântuirii.

Trebuie să observăm că fiecare rând reprezintă o perioadă de timp bine definită din istoria mântuirii omului, rânduri străjuite de o parte, jos, de icoana Bunei-Vestiri, "începutul mântuirii noastre" iar de altă parte, sus, de Crucea lui Hristos. Nu avem de a face cu un simplu perete despărţitor dintre altar şi naos sau care desparte pe preoţi de enoriaşi. Iconostasul nu este un element decorativ, ci are un profund sens liturgic şi teologic. El vine să întrunească, prin imagine, conţinutul rugăciunii euharistice, rostite cu voce tare de către preot. Ca imagine a Bisericii, Trupul lui Hristos, iconostasul arată creşterea Bisericii în timp şi viaţa ei. Astfel că el devine nu un element despărţire, ci unul de unire, de întrepătrundere între altar şi naos, între veşnicie şi vremelnicie, este o punte spre care privim (înspre viaţa veşnică). ==Legături interneA se vedea și==*(en) [[:en:Category:Iconostasis|imagini de iconostase]]

*[[Pavel FlorenskiDionisie din Furna]], ''IconostasulErminia picturii bizantine'', [[Fundaţia Anastasia]]editura Sophia, București, Bucureşti2000, 1994ISBN 973-99692-0-8.*Preot Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], ''Liturgica generală'', [[Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române]], BucureştiBucurești, 1993.*[[Pavel Florenski]], ''Iconostasul'', [[Fundația Anastasia]], București, 1994.*[[Leonid Uspensky]], ''Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă'', Editura Anastasia, București, 1994. O puteți descărca de [http://www.angelfire.com/space2/carti/detalii/1107.htm aici].