Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
19.026 de modificări
Modificări
→Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii
{{Articol de calitate}}{{Liturghia}}'''Proscomidia''' (gr. Προσκομιδή, de la verbul προσκομίζω - acțiunea de a aduce) este un ritual, parte integrantă prima din cele trei părți a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru [[Euharistie|Sfânta Împărtăşanie]].
Înainte de începutul propriu-zis al [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], în [[altar]], la adăpost de privirile credincioşilor[[proscomidiar]], [[preot]]ul, singur sau împreună cu [[diacon]]ul, săvârşeşte un [[ritual]] care are aspectul unei slujbe aparte având o formulă de binecuvântare şi una de încheiere. Este vorba de Proscomidie , care nu este însă o slujbă de sine stătătoare ci o parte integrantă şi indispensabilă a Sfintei Liturghii.
==Ce este Proscomidia?==
==Până în secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu==
[[Image:Proskomidia.jpg|thumb|left|[[Obiecte liturgice]]<br>în ritualul proscomidiei]]
Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creştine ritualul ei era mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esenţă consta în primirea de către diaconi [[diacon]]i a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi şi alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca [[episcop]]ul sau preotul să le binecuvinteze.
Locul primirii darurilor era o încăpere numită [[proscomidiar]] sau schevofilachion(uneori identică cu [[diaconicon]]ul). Această încăpere era situată în latura de nord a altarului, iniţial fiind distinctă de [[biserică]].
În ceea ce priveşte timpul săvârşirii şi rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită şi însuşită de numeroşi liturgişti afirmă că ritualul primirii şi pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioşilor. După plecarea [[catehumen]]ilor credincioşii prezentau diaconilor darurile lor de pâine şi vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă şi le aduceau apoi la altar punându-le pe [[Sfânta Masă]]. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii şi dispariţiei disciplinei catehumenilor şi, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei.
O altă opinie, mai nouă , susţine că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei<ref>Juan Mateos, „Deux problemes de traduction dens la Liturgie Byzantine de S. Jean Chrysostome”, ''OCP'' 30, 1964, p. 248-255.</ref>. Se aduce ca argument faptul că aşezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puţin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioşii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoţite de pomelnice . Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioşii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine şi vin însoţite de pomelnice cu numele lor pe care le încredinţau diaconilor aflaţi în schevofilachion. Diaconii alegeau şi pregăteau darurile pentru Sfânta Jertfă. Episcopul sau preotul [[protos ]] venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion şi binecuvânta darurile iar apoi intra în biserică şi începea Sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de către diaconi la altar. Această a doua opinie a căpătat o greutate și mai mare după ce liturgistul Robert Taft a demonstrat că locul rugăciunii punerii-înainte nu este la intrarea mare cu darurile în logica liturgică bizantină și în istoria ritului bizantin, ci că locul ei a fost la începutul Liturghiei<ref>Robert Taft, ''A History of the Liturgy of Saint John Chrysostom'', vol. II: The Great Entrance (=''OCA'' 200), Roma, 1978.</ref>.
==Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvoltă între secolele VII—XIV==
Evoluţia Proscomidiei după secolul VII reflectă schimbarea care a intervenit în atitudinea faţă de Sfânta Liturghie şi în înţelegerea acesteia, şi anume scăderea numărului celor ce se împărtăşeau şi accentuarea sensului ei mistico-simbolic.
Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condiţiile introducerii împărtăşaniei credincioşilor cu linguriţa şi a reducerii numărului celor care se împărtăşeau, era suficientă doar o parte din prescură şi nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii şi pregătirii agneţului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului [[Gherman I al Constantinopolului]], în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agneţul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin şi apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea şi tămâia .
==Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinată în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic==
[[Image:Disc.jpg|thumb|left|Cinstitele Daruri pe sfântul [[disc]]]][[Image:Proscomidia.jpg|thumb|left|Proscomidia la români]]
Dintr-o simplă pregătire a darurilor în vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult o reprezentare simbolică pe de o parte a naşterii şi jertfei Mântuitorului şi, pe de altă parte, a Bisericii.
În secolul al IX-lea apare şi, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. În Biserica primară participarea credincioşilor la Sfânta Jertfă consta în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. În condiţiile în care împărtăşania a devenit tot mai rară s-a simţit nevoia unei participări mai intime la Sfânta Jertfă. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credincioşi ca o substituire a împărtăşaniei. Venind la slujbă, credincioşii aduceau câte o prescură pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o miridă. Cu timpul s-a îngăduit să fie adusă o prescură pentru mai multe nume.
Din secolul al XI-lea avem primele menţiuni despre scoaterea miridelor [[miride]]lor în cinstea [[Maica Domnului|Maicii Domnului ]] şi a sfinţilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult în secolele următoare ajungânduCele nouă miride pentru cetele [[sfinți]]lor sunt atestate de manuscrisele liturgice din secolul al IX-se chiar la exagerări şi la diferenţe importante de la o regiune la alta lea siècle; prezența sfântului [[Atanasie Athonitul]] în principal enumerarea sfinților asceți și fondatori ai [[monahism]]ului în legătură cu sfinţii pomeniţi impunându-se intervenţia autorităţii bisericeştiritual sugerează că [[Muntele Athos]] a putut fi la originea acestei etape a dezvoltării ritualului proscomidiei<ref>Ene Braniște, ''Liturgica specială'', București, 1985, p. 292.</ref>.
Preotul tine prescura si copia in mana stanga, le binecuvanteaza și diaconul vin la proscomidiar cu dreapta facand semnul cruciicapul descoperit și se închină de trei ori înaintea lui, zicandzicând de fiecare dată:
'''Preotul''': Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adusBinecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Apoi, taind in preotul taie pecetea în partea de jos a pecetii, preotul cu semnele XC și KA și zice:
'''Preotul''': Iar neamul Lui cineȘi ca o oaie, fără de glas împotriva celui ce-l va spune? o tunde, așa nu Și-a deschis gura Sa.
'''Preotul intoarce Sfantul Agnet astfel incat pecetea sa fie in sus ''': Că s-a luat de pe pământ viața Lui.
Preotultaie Sfântul Agneţ în semnul crucii, având grijă să nu străpungă pecetea, zicând: Si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns.
Preotul: Si indata a iesit sange si apa; si cel ce a vazut a marturisit si adevarata este marturia luiîntoarce Sfântul Agneţ astfel încât pecetea să fie în sus.
'''Diaconul''': BinecuvanteazaÎmpunge, parinte, sfanta amestecarepărinte.
Preotul binecuvanteaza sfantul potirîmpunge cu sfânta copie Sfântul Agneţ, zicandîn partea cu semnul IC, zicând:
'''Preotul''': Binecuvantata este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. AminȘi unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns.
'''Preotul ia in mana ''': Și îndată a ieșit sânge și apâ; și cel ce a văzut a doua prescura si taie din ea o particica in forma triunghiulara, zicand: mărturisit și adevarată este mărturia lui.
'''Preotul''': De fata a statut imparateasaBinecuvântată este amestecarea Sfintelor Tale, de-a dreapta Tatotdeauna, in haina aurita imbracata si preainfrumusetataacum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
'''Preotul''': A CinstituluiÎntru cinstea și pomenirea preabinecuvântatei, maritului proorocmăritei Stăpânei noastre, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioande Dumnezeu Născătoarei și pururea [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], pentru ale cărei rugăciuni primește, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri.
'''Preotul''': PomenestePomenește, DoamneStăpâne, Iubitorule de oameni, si pe ctitorii si bine fa ca torii sfantului locasului acestuia toți [[episcop]]ii ortodocși și pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), [[Patriarh]]ul [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Romane]], și pe (Înalt-) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N), (Preotul îl pomenește apoi pe arhiereul care l-a hirotonit - dacă este în viață - după care continuă:), cinstita preoțime, cea întru Hristos diaconime și toată ceata preoțească, pe [[stareţ]]ul nostru (N), pe frații și slujitorii cei dimpreună cu noi, preoți și diaconi și pe toți frații noștri, pe care i-ai chemat la împărtășirea Ta, prin milostivirea Ta, Preabunule Stăpâne.
Preotul: Pomeneste, Doamnescoate apoi o părticică pentru [[ctitor]]ii și binefăcătorii bisericii, pe robul așezând-o (roabaîn dreapta sa) lui Dumnezeu (N). , lângă părticica de dinaintea ei, sub partea cu semnul KA și zice:
'''Preotul''': Pentru pomenirea si Primește, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea pacatelor păcatelor tuturor fraților celor din veac adormiti intru dreapta credinta: ale stramosilorîntru Hristos și pentru tot sufletul creștinesc cel necăjit și întristat, ale mosilor, ale parintilor, ale maicilor, ale fratilor, ale surorilor, ale fiilor si fiicelor, ale celor dintr-o rudenie si ale celor dintr-o semintie cu noi si ale tuturor celor ce au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice; ale ctitorilor sfantului locasului acestuia (aici pomeneste pe ctitorii raposati); ale miluitorilor si facatorilor care are trebuință de mila și de bineajutorul Tău; ale tuturor pentru apărarea țării acesteia și a celor ce sviețuiesc într-au ostenit si au slujit in sfant locasul acesta: arhierei, arhimandriti, ieromonahi, preoti, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii si slujitoriînsa și pentru pacea și buna așezare a întregii lumi; ale preabinecinstitorilor imparatipentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, domnitori si dregatori; ale fericitilor patriarhi, ale ortodocsilor arhierei si preoti; ale dreptmaritorilor crestini, pe care i-au acoperit apa, marea, raurile, izvoarele, baltile, puturile, sau razboiul i-a secerat si cutremurul i-a cuprins, talharii i-au ucis si focul i-a ars, sau fiarelor, pasarilor, jiganiilor si la toata firea pentru mântuirea și ajutorul celor din mare s-au facut mancare; ale celor rapiti fara ce cu osârdie și cu frică de vesteDumnezeu se ostenesc și slujesc: părinți și frați ai noștri; ale celor arsi de trasnete si ale celor inghetati in munti, pe cale, in loc pustiu si in sihastriepentru cei trimiși; ale celor sfarsiti de intristare sau de bucuriepentru cei ce sunt în călătorie; ale pentru tămăduirea celor ce au patimit in zile bune si in nenorocirezac în boli; ale pentru izbăvirea celor pe care i-a ucis calulrobiți; pentru cei ce sunt în judecăți, sau grindinaîn ocne, zapadaîn izgoniri, ploaia inmultita, caramida si tarana i-au im presurat si de naprasna au cazutîn necazuri și strâmtorare; ale celor pentru cei ce ne urăsc și pentru cei ce ne iubesc pe care inoi; pentru cei ce ne miluiesc și slujesc nouă și pentru cei ce ne-au omorat bauturile otravitoare, inecarile cu oase; ale celor loviti de tot felul de aruncare: a fieruluiporuncit nouă, a lemnului si a oricarui fel de piatranevrednicilor să ne rugăm pentru dânșii; ale celor sfarsiti de chiotul tare, de alergarea grabnica, de palma, de pumn, de lovitura cu piciorul, de ciuma, de foame, de sete, de muscaturi inve ninate, de inghitirea serpilor, de cal carea cailor, de sugrumare de cel de aproa pe, sau marea sau pamantul desfacandu-se i-a inghitit; si de toata varsta: batrani, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fara de vreme, parte barbateasca si femeiasca; si pe pentru frații noștri care nu i-am pomenit, din nestiinta sau din uitare, sau din pricina multimii numelor, Insuti ii pomeneste, Dumnezeule, Cel sunt în slujbe și pentru toți cei ce stii numele si varsta fiecaruiaslujesc și au slujit în sfânt locașul acesta.
'''Preotul''': PomenestePomenește, Doamne, pe robul (roaba) lui Dumnezeu (N).
Apoi preotul ia a cincea prescură, taie părticele mici pentru pomenirea celor care au adormit întru Domnul și le pune, toate la un loc, pe Sfântul Disc în dreapta sa, sub părticica pentru ctitori, în partea cu semnul KA, zicând: '''Preotul''': Pentru pomenirea și iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiți intru dreapta credință: ale strămoșilor, ale moșilor, ale părinților, ale maicilor, ale fraților, ale surorilor, ale fiilor și fiicelor, ale celor dintr-o rudenie și ale celor dintr-o seminție cu noi și ale tuturor celor ce au adormit întru nădejdea învierii și a vieții veșnice; ale ctitorilor sfântului locașului acestuia (aici pomenește pe ctitorii răposați); ale miluitorilor și făcătorilor de bine; ale tuturor celor ce s-au ostenit și au slujit în sfânt locașul acesta: Si arhierei, arhimandriți, ieromonahi, preoți, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii și slujitori; ale preabinecinstitorilor împărați, domnitori și dregători; ale fericiților patriarhi, ale ortodocșilor arhierei și preoți; ale dreptmăritorilor creștini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălțile, puțurile, sau războiul i-a secerat și cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis și focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor, jigăniilor și la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; ale celor răpiți fără de veste; ale celor arși de trăsnete și ale celor înghețați în munți, pe cale, în loc pustiu și în sihăstrie; ale celor sfârșiți de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pătimit în zile bune și în nenorocire; ale celor pe toticare i-a ucis calul, sau grindina, zăpada, ploaia înmulțită, cărămida și țărâna i-au împresurat și de năprasnă au căzut; ale celor pe care intru nadejdea invierii si i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviți de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului și a vietii oricărui fel de piatră; ale celor sfârșiți de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de vecipumn, de lovitura cu impartasirea Ta au adormitpiciorul, de ciumă, de foame, de sete, de mușcături înveninate, de înghițirea șerpilor, de călcarea cailor, de sugrumare de cel de aproape, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghițit; și de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, dreptmaritori parinti si frati ai nostricopii, Iubitorule prunci fără de oamenivreme, parte bărbătească și femeiască; și pe care nu i-am pomenit, din neștiință sau din uitare, sau din pricina mulțimii numelor, Însuți îi pomenește, Dumnezeule, DoamneCel ce știi numele și vârsta fiecăruia.
Preotul ia din nou îl pomenește pe episcopul care l-a patra prescura hirotonit - dacă a trecut la Domnul - și pe toți cei adormiți, punând o părticică pentru fiecare pe Sfântul Disc laolaltă cu părticelele pentru vii; scoate o particica si o pune la cele viicei adormiți de dinaintea lor, zicandzicând:
'''Preotul''': PomenestePomenește, Doamne, dupa multimea indurarilor Tale, si a mea nevrednicie; iarta-mi toata greseala cea de voie si cea fara de voie si sa nu opresti, pentru pacatele mele, harul Preasfantului Tau Duh, de la darurile ce sunt puse inaintepe robul lui Dumnezeu (N).
'''Preotul binecuvanteaza tamaia si zice rugaciunea tamaiei''': Pomenește, Doamne, după mulțimea îndurărilor Tale, și a mea nevrednicie; iartă-mi toată greșeala cea de voie și cea fără de voie și să nu oprești, pentru păcatele mele, harul [[Duhul Sfânt|Preasfântului Tău Duh]], de la darurile ce sunt puse înainte.
Preotul: Tamaie Iti aducem Tie, Hristoase Dumnezeul nostru intru miros ia buretele și aranjează cu grijă părticelele de buna mireasma duhovniceasca, pe care primind-o intru jertfelnicul Tau cel mai presus de cerurimarginea discului, trimiteca să nu cadă jos ceva dintr-ne noua harul Prea sfantului Tau Duhînsele. Diaconul pune [[cădelniţă|cădelniţa]] înaintea preotului și zice:
'''Diaconul''': Domnului sa ne rugam. Doamne miluiesteBinecuvintează, părinte, [[tămâie|tămâia]].
Preotulbinecuvintează tămâia și zice rugăciunea tămâiei: Si venind steaua, a statut deasupra, unde era Pruncul.
Preotul ia acoperamantul sfantului disc[[steluţa]], il tine o ține deasupra tamaieitămâiei, apoi acopera disculo pune deasupra Sfântului Agneț pe Sfântul Disc, zicandzicând:
'''Preotul''': Domnul a imparatit, intru podoaba S-a imbracat ; imbracatu-S-a Domnul intru putere si S-a incinsȘi venind steaua, pentru ca a intarit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tau de atunci, din veac esti Tu. Ridicat-au raurile, Doamne, ridicat-au raurile glasurile lor, ridica-vor raurile valurile lor cu glasuri de ape multe. Minunate sunt inaltarile marii, minunat este intru cele inalte Domnul. Marturiile Tale s-au incredintat foarte. Casei Tale se cuvine sfintenie, Doamnestătut deasupra, intru lungime de zileunde era Pruncul.
'''Diaconul''': Domnului sa să ne rugamrugăm. Doamne miluiestemiluiește.
Preotul tine acoperamantul sfantului potir ia acoperământul Sfântului Disc, îl ține deasupra tamaiei si tămâiei, apoi acopera potirul zicandacoperă discul, zicând:
'''Preotul''': AcoperitDomnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a cerurile bunatatea TaDomnul întru putere și S-a încins, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac ești Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, Hristoaseridicat-au râurile glasurile lor, si ridica-vor râurile valurile lor cu glasuri de lauda Ta ape multe. Minunate sunt înălțările mării, minunat este plin pamantulîntru cele înalte Domnul. Mărturiile Tale s-au încredințat foarte. Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile.
'''Diaconul''': Domnului sa să ne rugamrugăm. Doamne miluiestemiluiește.
Preotul tine acoperamantul mare (Aerul) ține acoperământul Sfântului Potir deasupra tamaiei si tămâiei și apoi acopera cu el sfantul disc si potir laolalta, zicandacoperă potirul zicând:
'''Preotul''': AcoperaAcoperit-ne pe noi cu acoperamantul ari pilor Tale; departeaza de la noi pe tot vrajmasul si potrivnicul; impaca viata noastraa cerurile bunătatea Ta, Doamne; miluieste-ne pe noi si lumea Ta si mantuieste sufletele noastreHristoase, ca un bun si și de oameni iubitorlauda Ta este plin pământul.
[[Categorie:Liturgică]]
[[Categorie:Sfânta Liturghie]]
[[en:Proskomedia]]
[[fr:Proscomidie]]
[[mk:Проскомидија]]
[[ru:Проскомидия]]