{{Sfinti|nume= Sf. Eftimie cel Mare|Imagine= [[ImageFișier:StEuthymiusTheGreat.jpg|thumb|right250 px|Sfântul <center>''Sf. Eftimie cel Mare: - icoană din secolul al sec. XVII-lea, <br>de la [[Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos)|Mănăstirea Dionisiu]], [[Muntele Athos]]''</center>]]|nastere= 377, Melitene|adormire= [[20 ianuarie]] 473,<br>lângă [[Ierusalim]]|localizare= [[Țara Sfântă]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin|bizantin]] |tip= [[Cuvios]], [[monah]]|canonizare= |calendar= [[20 ianuarie]]|biserici= |site=}}[[Preacuvios]]ul părintele nostru '''Eftimie cel Mare''' (în grecește Άγιος Ευθύμιος ο Μέγας,''Euthymios''; n. 377-d. [[20 ianuarie]] 473) a fost un sfânt [[călugăr|monah]] ortodox care a trăit în [[Palestina]] la sfârşitul sfârșitul secolului al IV-lea şi și începutul secolului al V-lea. [[Biserica Ortodoxă]] îi face îl [[prăznuirePraznic|pomenireaprăznuiește]] pe [[20 ianuarie]].

==ViaţaViața==Eftimie s-a născut în timpul consulatului lui Graţian Grațian în anul 377 d.Hr., la [[20 ianuarie]] în luna august. El era originar din Melitene, capitala civilă și bisericească a provinciei romane ''Armenia Inferior'' (în prezent MakatyaMalatya, Turcia) şi a fost <ref name = oca>[http://www.oca.org/FSLivesAllSaints.asp?SID=4&M=1&D=9 Lives of all saints commemorated on January 20]</ref>, fiind fiul unor părinţi pioşi şi credincioşi numiţi părinți pioși și credincioși numiți Pavel şi și Dionisia. Pentru că Dionisia era stearpă, ea și cu soțul ei, Pavel, s-au rugat cu fervoare la Dumnezeu să le dea un copil. Atunci ei au avut o vedenie: au auzit vocea unui [[înger]] care le-a spus să se veselească pentru că odată cu nașterea copilului toate [[erezie|ereziile]] vor fi desființate iar pacea va cuprinde [[Biserică|Biserica]] lui Dumnezeu. De aceea, acest [[Sfinți|sfânt]] a fost [[botez]]at cu numele de Eftimie (grec. Ευθύμιος,''Euthymios'' care înseamnă „voioșie” sau „voie bună”).

Pentru că Când tatăl lui Eftimie a murit, mama sa l-a dat în grija lui Eftimie era stearpăOtrie, [[episcop]] de Melitene, părinţii săi scare l-au rugat cu fervoare la Dumnezeu să le dea un copila trecut în rândul [[cler]]ului, ca [[citeț]]. Atunci ei au avut o vedenie: ei au auzit vocea unui Deoarece era ager în studiile sale și îi depășea pe toți ceilalți în virtuți și viață [[ÎngeriAsceza|îngerascetică]] care le-, el a spus să se veselească pentru că odată fost hirotonit [[preot]] și însărcinat cu naşterea copilului toate supravegherea sfintelor [[erezieSihastru|ereziilesihăstrii]] vor fi desfiinţate iar pacea va cuprinde și [[BisericăMănăstire|Bisericamănăstiri]] lui Dumnezeu. De aceea La vârsta de douăzeci și nouă de ani, el a mers la [[Ierusalim]], unde a locuit împreună cu Sfântul [[Teoctist din Palestina|Teoctist]] în peștera unui munte, acest situată în apropierea [[SfinţiLavră|sfântlavrei]] a fost monahale numită ''[[botezFaran]]at cu numele de Eftimie '' (care înseamnă în prezent ''voioşieEin Fara''), la aproximativ șase kilometri est de Ierusalim.<ref name="Attwater">Attwater, Donald and Catherine Rachel John. ''The Penguin Dictionary of Saints''. 3rd edition. New York: Penguin Books, 1993. ISBN 0-14-051312-4.</ref><ref name="ott">[http://www.newadvent.org/cathen/05630b.htm Ott, Michael. ''St. Euthymius.'' The Catholic Encyclopedia. Vol. 5. New York: Robert Appleton Company, 1909.]</ref> În acea perioadă, Sfântul Eftimie a vindecat mulți oameni de boli.

Când tatăl lui Eftimie De asemenea, se povestește că sfântul a murithrănit patru sute de oameni, care veniseră la mănăstire, cu doar câteva pâinici. Mai mult, mama nu numai că a vindecat sterilitatea mamei sale prin nașterea sa l-a dat în grija lui Otrie, ci prin [[episcoprugăciune]] de Melitenea făcut alte femei sterpe să aibă copii. În plus, el a deschis porțile cerului, care l-cum a trecut în rândul făcut și Sfântul [[clerIlie Tesviteanul|Ilie]]uluiînaintea sa, ca [[citeț]]aducând ploaie într-o perioadă de secetă. Deoarece era ager în studiile sale şi îi depăşea pe toţi ceilalţi în virtuţi şi viaţă În timpul unei [[monahismSfânta Liturghie|asceticăSfinte Liturghii]], el cei prezenți au putut vedea o coloană de lumină care le-a arătat lumina interioară a fost hirotonit sufletului [[preot]] cu sila şi însărcinat cu supravegherea sfintelor [[sihăstrieÎndumnezeire|sihăstriiîndumnezeit]] şi al lui Eftimie. Această lumină a rămas peste sfânt până la sfârșitul Sfintei Liturghii. Un alt semn, de mai târziu, al purității și [[Mănăstirecastitate|mănăstiricastității]]. La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, sfântului a fost acela că el a mers la putea vedea cu ochii [[Ierusalimsuflet]], unde a locuit împreună cu Sfântul ului dispoziția și starea sufletelor care veneau la [[TeoctistSfânta Împărtășanie]] în peştera unui munte. În acea perioadă, Sfântul Eftimie a vindecat mulţi oameni de boli.

De asemenea, se povesteşte că sfântul a hrănit patru sute de oameni, care veniseră la mănăstire, cu doar câteva pâinici. Mai mult, nu numai că a vindecat sterilitatea mamei sale prin naşterea sa, ci prin [[rugăciune]] a făcut alte femei sterpe să aibă copii. În plus, el a deschis porţile cerului, cum a făcut şi Sfântul [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] înaintea sa, aducând ploaie într-o perioadă de secetă. În timpul unei [[Sfânta Liturghie|Sfinte Liturghii]], cei prezenţi au putut vedea o coloană de lumină care le-a arătat lumina interioară a sufletului [[Îndumnezeire|îndumnezeit]] al lui Eftimie. Această lumină a rămas peste sfânt până la sfârşitul Sfintei Liturghii. Un alt semn, de mai târziu, al purităţii şi [[castitate|castităţii]] sfântului a fost acela că el putea vedea cu ochii [[suflet]]ului dispoziţia şi starea sufletelor care veneau la [[Sfânta Împărtăşanie]]. O altă relatare despre clarvederea Sfântului Eftimie are legătură cu un [[călugăr]] care era pe moarte. Din afară, acest călugăr părea să fie un sfânt precaut şi reţinutși reținut, dar în inima sa el era desfrânat şi și nestăpânit deoarece a permis ca osteneala sa să fie îndulcită cu gânduri ruşinoaserușinoase. Deci, acest călugăr fiind aproape de sfârşitsfârșit, binecuvântatul Eftimie a văzut un [[înger]] luând cu forţa forța sufletul mizerabilului călugăr cu o suliţă suliță cu trei vârfuri. Imediat, sfântul a auzit o voce care i-a arătat toate gândurile ascunse şi ruşinoase și rușinoase ale călugărului muribund. În anul 451, atunci când [[Sinodul IV Ecumenic]], de la [[Calcedon]], a condamnat [[Erezie|ereziile]] lui [[Eutihie]] și [[Dioscor al Alexandriei|Dioscor]], aceasta s-a datorat și autorității spirituale a Sf. Eftimie asupra sihaștrilor și monahilor din întregul orient. Prin eforturile sale el a reușit să o convingă pe împărăteasa Aelia Eudoxia, văduva lui [[Teodosie al II-lea]] (care murise în anul 450) să renunțe la erezia [[Monofizitism|monofizită]] și să revină la dreapta credință - ortodoxia. Când Eftimie a ajuns la vârsta de nouăzeci şi şase și șase de ani (în 473 d.Hr., 20 ianuarie), el a adormit în întru Domnul. La înmormântarea lui a slujit patriarhul [[Anastasie I al Ierusalimului]], care a trebuit să aștepte o zi întreagă ca să poată încheia slujba, până ce călugării și credincioșii din [[Țara Sfântă]] și-au luat rămas bun de la sfântul monah trecut la Domnul.

Sfântul Eftimie cel Mare a înfiinţat înființat numeroase comunități monastice în întreaga Palestină și a fost totodată conducătorul spiritual al mai multor altor comunități întemeiate sau conduse de prieteni și/sau ucenici ai săi, care s-au construit așadar și s-au hrănit din aceeași "școală" sau tradiție spirituală. Printre acestea, cele mai importante au fost<ref>După: S. Vailhé, "Répertoire alphabétique des monastères de Palestine", ''Revue de l'Orient chrétien'', 4 (1899), 512-542 et 5 (1900), 19-48, 272-292; Y. Hirschfeld, "List of the Byzantine Monasteries in the Judean Desert", ''Christian Archaeology in the Holy Land - New Discoveries'' (SBF coll. maior 36), Jérusalem, 1990, 1-89; [[Chiril de Schitopolis]], ''Viețile pustnicilor palestinei'', trad. de ierom. Agapie Corbu, ed. Sf. Nectarie, 2013.</ref>:

*'''Mănăstirea lui [[Gavriildin Ierusalim|Gavriil]]'''. (~465-sec. VII). Probabil mănăstirea Sfântului Ștefan, construită cu sprijinul împărătesei Evdochia și așezată sub ascultarea lui Gavriil, un ucenic al Sf. Eftimieîmpreună cu frații lui [[Cosma de Schitopolis]] și Crisip), eunuc din naștere, care trăise o vreme singur în apropierea lavrei cuviosului Eftimie. Descoperită de Corbo în 1951.

:VeseleşteVeselește-te, pustie, care nu năşteainășteai, bucură-te, ceea ce nu aveai dureri! Că ţiți-a înmulţit ţie înmulțit ție fii, bărbatul doririlor duhovniceştiduhovnicești, cu bună credinţă credință sădindu-i, cu înfrânarea hrănindu-i, spre săvârşirea bunătăţilorsăvârșirea bunătăților. Cu ale cărui rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, împacă viaţa viața noastră.

:Întru cinstită naşterea nașterea ta, făptura a aflat veselie; şi și întru dumnezeiască pomenirea ta, cuvioase, bucurie a primit de pe urma multelor tale minuni; din care dă din destul şi și sufletelor noastre şi și ne curăţeşte curățește de spurcăciunea păcatelor, ca să cântăm: Aliluia!

[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. [[Cuvios]] Eftimie cel Mare se zugrăveşte zugrăvește ca un bărbat bătrân, înalt, cu capul pleşuvpleșuv, doar cu puţin puțin păr cărunt, cu barba foarte lungă („până la coapse”) şi și albă, cu chipul palid şi și căutătura cuvioasă, poartă un înscris care zice: „Fraţilor„Fraților, armele călugărului sunt acestea: îndeletnicirea cu faptele bune, rugăciunea, socotinţasocotința, smerita cugetare şi și ascultarea cea după Dumnezeu”. Iar atunci când este zugrăvit în [[trapeza]] mănăstirii, este înfăţişat înfățișat alături de Sfântul [[Antonie cel Mare]] şiși, fiind întors spre masă, poartă o hârtie pe care stă scris: „Trapeza care tace deplin şi grăieşte și grăiește slavă, şi și cu singura îndestulare se află, se laudă de sfinţii sfinții îngeri”. <ref>[[Dionisie din Furna]], ''Erminia picturii bizantine'', Editura Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 158, 183, 195, 236. ISBN 973-99692-0-8. </ref>

==Surse şi și lecturi suplimentare==