name=Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi și Întregului Răsărit|founder= [[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] şi și [[Apostolul Pavel|Pavel]]|

territory=Siria, Liban, Iran, Iraq, Kuweit, părţi părți din Turcia|

Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în [[Faptele Apostolilor]] unde, în [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11 Fapte 11, 26], [[Apostolul Luca]] aminteşte amintește că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată creştini creștini Datorită importanţei importanței Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al [[apostol]]ilor a pornit din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creştinecreștine. Cu timpul, jurisdicţia jurisdicția atribuită [[episcop]]ului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era iniţialinițial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicţie jurisdicție bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).

De-a lungul perioadei pre-niceene şi și a perioadei [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]], teologia creştină creștină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi și pe evenimentele istorice din viaţa viața lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea interpretărilor filosofice sau alegorice ale acesteia, aşa așa cum era ea practicată în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Teologia antiohiană, deşi deși insista asupra dimensiunii mai "pământeştipământești" a interpretării, ţinea ținea cont şi și de importanţa importanța studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca [[Școala din Antiohia|Şcoala antiohiană]] şi și [[Şcoala catehetică din Alexandria|Şcoala din Alexandria]], reprezentate de marile instituţii instituții catehetice din părţile părțile acelea.

Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile şcolii școlii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Paul de Samosata|Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]], [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Teodor de Mopsuestia|Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] şi și [[Teodoret din Cir|Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferenţa diferența între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra arianismului şi și nestorianismului. Sfinţi Sfinți ca Ioan Hrisostom sunt priviţi priviți întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană şi și cea alexandrină -, iar şcoala școala antiohiană de teologie, ai cărei susţinători rătăciţi susținători rătăciți au creat [[Arie|arianismul]] si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul şcolii școlii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul şi și [[Eutihie|eutihianismul]].

Disputele [[Hristologie|hristologice]] din timpul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la Calcedon - controversa [[monofizitism|monofizită]] din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o [[schismă]] în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numeşte numește astăzi [[Biserica Antiohiei (siriacă)|Biserica Ortodoxă Siriacă]] (numită şi și "iacobită", după [[Iacov Baradeu]], unul din episcopii acestora care au desfăşurat desfășurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea [[Biserici Orientale Ortodoxe|Bisericilor Ortodoxe Orientale]], păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.

Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părţi părți ale populaţiei populației locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria şi și Ierusalimul. Urmaşii Urmașii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi și a întregului Răsărit'', considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moştenitoare moștenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.

Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a duşmanilor dușmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creştinii ortodocşi creștinii ortodocși antiohieni au fost supuşi supuși unui lung şir șir de persecuţiipersecuții, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea şi și al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăşiiarăși, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, [[Liturghia]] vest-siriacă tradiţională tradițională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârşit sfârșit în timpul secolului al XII-lea.

===Cruciadele şi și cucerirea musulmană===

În 1098, cruciaţii cruciații au cucerit cetatea şi și au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc şiși-a continuat existenţa existența în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominaţie dominație a cruciaţilorcruciaților, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, [[Teodosie IV al Antiohiei|Teodosie al IV-lea]] s-a putut întoarce în cetatea sa de reşedinţăreședință. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraş oraș mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, [[Ignatie II al Antiohiei|Ignatie al II-lea]] a mutat reşedinţa reședința Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deşi deși Patriarhul păstrează titlul scaunului episcopal al Antiohiei.

Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-şi dominaţia și dominația asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârşitul sfârșitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioşilor credincioșilor a intrat sub ascultarea [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Catolice]]. Gruparea catolică orientală (uniată) care a rezultat din această schismă este cunoscută ca [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocşiiortodocșii, purtând discuţii discuții cu aceştia aceștia asupra vindecării schismei şi și asupra reîntoarcerii melkiţilor melkiților la Ortodoxie.

Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioşilor credincioșilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mişcare mișcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocşiortodocși.

[[Institutul Teologic Sf. Ioan Damaschin (Tripoli, Liban)]] a fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcţioanează funcțioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul şi și laicatul Patriarhiei.

Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh şi și pe toţi toți [[episcop]]ii eparhioţieparhioți. Acesta se întruneşte întrunește în fiecare primăvară şi și toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul şi și Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinţeicredinței, a păstrării disciplinei ecleziastice şi și a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întruneşte întrunește de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaţionaleeducaționale, judiciare şi și administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod şi reprezentanţii și reprezentanții laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidaţi candidați dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.

Ultimul patriarhat de lungă durată a fost cel al Preafericitului Ignatie al IV-lea; ales în 1979, acesta a rămas pe tron până la moartea sa, în anul 2012. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce priveşte privește strângerea legăturilor cu celelalte comunităţi creştinecomunități creștine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa şi și Sfântul Sinod al Antiohiei erau susţinători entuziaşti susținători entuziaști ai participării Bisericii Antiohiei la discuţiile discuțiile între reprezentanţii reprezentanții Bisericilor Ortodoxe şi și cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).

În ElveţiaElveția, la Chambésy, discuţiilor discuțiilor plenare au dus la [http://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ acorduri] semnate în 1989, 1990 şi și 1993. Toţi reprezentanţii Toți reprezentanții oficiali ai Bisericilor Ortodoxe şi și ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuţiidiscuții, că diferenţele diferențele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanţăsubstanță. Mai mulţi mulți membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuşi Totuși Patriarhul şi și Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe nişte paşi niște pași necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu şi și de refuz al urii bazate pe diferenţe diferențe care nu sunt de substanţăsubstanță.

Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe [[22 iulie]] 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 acord pastoral] care chema la "respect reciproc desăvârşit desăvârșit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioşilor credincioșilor de la o Biserică la cealaltă, pregătea terenul pentru ţinerea ținerea de întruniri comune ale celor două sinoade şi și formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioşilor şi credincioșilor și concelebrarea euharistică a [[cler]]ului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste directive pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioşii credincioșii ambelor Biserici vor fi pregătiţi pregătiți pentru aceasta - în nici un caz înainte.

Patriarhul Ignatie este responsabil şi și de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu Biserica Greco-Catolică Melkită, dialog care caută soluţii soluții pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiţi şi ortodocşii melkiți și ortodocșii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.

Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă şi și pentru organizarea de întâlniri prieteneşti prietenești cu fraţii şi frații și surorile lor siriaci, melkiţi şi maroniţi melkiți și maroniți cu care împărtăşesc împărtășesc o mare moştenire moștenire comună.

În mai 1997, Sfântul Sinod s-a întrunit si a declarat că, pentru a echilibra lunga perioadă de post a [[Postul PaştilorPaștilor|Postului PaştilorPaștilor]], întreaga perioadă pascală va fi una de sărbătoare, în cinstea Învierii Domnului [[Iisus Hristos]].

Această decizie, alături de activităţile activitățile diplomatice şi și de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie şi și ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale şi și îndeosebi din partea grupărilor "de rezistenţărezistență" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocşilorortodocșilor.

Imigraţia Imigrația pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX şi și XXI a determinat o creştere creștere a numărului, forţei şi influenţei forței și influenței Bisericii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioşilor credincioșilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu şi și cuprind numeroşi numeroși ne-arabi convertiţi convertiți la credinţa credința ortodoxă. În consecinţăconsecință, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică şi și parte din Turcia), aceasta cuprinde [[eparhie|dieceze]] misionare în America de Nord, Centrală şi și de Sud, în Europa, în Australia şi și Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioşi credincioși este cea a [[Arhiepiscopia Creştină Creștină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Americii de Nord]]. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a [[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi și Noii Zeelande|Australiei şi și Noii Zeelande]]. Numărul credincioşilor credincioșilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.

==Sfinţi Sfinți antiohieni==De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor [[sfânt|sfinţisfinți]] din calendarul bisericesc, între care: [[Image:Antiochian saints.jpg|right|thumb|250px|[[Sobor]]ul Marilor [[sfânt|SfinţiSfinți]] ai Sfintei Biserici a Antiohiei]]

*[[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] şi și [[Apostolul Pavel|Pavel]]

*[[Serghie şi și Vah]]

*[[Gheorghe|Gheorghe Purtătorul de biruinţăbiruință]]

*[[Tecla|Întâia Muceniţă Muceniță Tecla]]

* [http://www.antiochpat.org/ Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi și a întregului Răsărit] (în limbile arabă şi și engleză)* [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=15&IndexView=toc Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Antioch], un text academic de Ronald Roberson, CSP, un preot romano-catolic specialist în creştinismul creștinismul răsăritean

*[http://www.antiochcentre.net/ 'Antioch']: Centru de studii şi și cercetări creştincreștin-ortodoxe antiohiene (Oxford, UK)

===Arhiepiscopii şi și episcopii===

*[http://www.quartos.org.lb/ Arhiepiscopia Ortodoxă de Beirut] (în limbile arabă şi și engleză)*[http://www.ortmtlb.org.lb/ Arhiepiscopia Creştină Creștină Ortodoxă de Byblos şi și Botrys (Muntele Liban)] (în limbile arabă şi și engleză)*[http://www.alepporthodox.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Alep] (în limbile arabă şi și engleză)

*[http://www.iglesiaortodoxa.org.mx/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Mexicului, Venezuelei, Americii Centrale şi și Caraibelor] (în limba spaniolă)

*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/diocese.htm Episcopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale şi și Centrale] (în limba engleză și franceză)

*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/ Biserica Ortodoxă Antiohiană din Marea Britanie şi și Irlanda] (în limba engleză)

*[http://www.antiochian.org.au/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi și Noii Zeelande]