În februarie 1510, un episod al luptelor dinastice dintre Basarabi și Drăculești (urmașii lui Vlad Țepeș), menționat în cronici, a avut loc la Mănăstirea Cotmeana. Fratele mai tânăr al lui [[Radu cel Mare]], Vlad al V-lea (Vlăduț), obținuse ajutor de la turci pentru a-l detrona pe voievodul Mihnea cel Rău, și intrase cu oastea mai întâi în Oltenia. Mihnea cel Rău l-a trimis pe fiul său, Mircea al III-lea, pe care îl asociase la domnie, în recunoaștere, cu un mic detașament de călăreți. Mircea, văzând numărul destul de mare al rivalilor, s-a retras rapid pentru a-l pune în gardă pe tatăl său. Pe drum, a poposit pentru o noapte la Mănăstirea Cotmeana, dar dușmanii săi, conduși de marele postelnic Neagoe (cel care a ajuns mai târziu unul dintre cei mai importanți domni ai Țării Românești, [[Neagoe Basarab]]), i-au luat urma și l-au surprins în timpul nopții. Călugării de la mănăstire au evitat însă atât vărsarea de sânge, cât și eventualele distrugeri ale sfântului lăcaș, ajutându-l pe Mircea să fugă „desculț și descins” spre Curtea de Argeș.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 71.</ref> Acest episod a servit ca sursă de inspirație lui Alexandru Odobescu pentru nuvela istorică ''Mihnea Vodă cel Rău'' (capitolul III, ''Cotmeana: Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă...'').<ref>[https://ro.wikisource.org/wiki/Mihnea_Vod%C4%83_cel_R%C4%83u/Capitolul_III Alexandru Odobescu, ''Mihnea Vodă cel Rău'', cap. III: Cotmeana]</ref>

==Arhitectură==