{{În lucruVechiulTestament}}'''[[Proorocul Ieremia|Ieremia]]''' a fost unul dintre cei patru mari [[prooroc]]i ai [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] (alături de [[Isaia]], [[Iezechiel]] și [[Daniel]]). Și-a desfășurat activitatea în secolele VII-VI î.Hr., timp de 40 de ani. În [[Biblie]] îi sunt atribuite trei scrieri: Cartea profetului Ieremia, [[Plângerile profetului Ieremia|Plângerile lui Ieremia]] și [[Epistola lui Ieremia]]

{{VechiulTestament}}'''Cartea profetului Ieremia''' (în limba ebraică: '''ספר יִרְמְיָהוּ''' ''Sefer Irmiyahu'') este o carte din [[Vechiul Testament]], a doua dintre cărțile Prorocilor. Preambulul din capitolul 1:1-3 il identifică pe Ieremia ca fiul lui Hilkia și plasează cronologic activitatea sa la finele epocii Primului Templu din Ierusalim, între reformele regelui [[Iosia]] al Iudeei (probabil prin 627 î.Hr.) și subjugarea țării de către babiloneni prin 605, deportarea regelui Ioahin in 597, distrugerea Ierusalimului și a Primului Templu în 586 î.Hr. și asasinarea guvernatorului evreu Ghedalia, numit de babiloneni, prin 582 î.Hr.Dintre toți prorocii evrei, personalitatea sa reiese mai clar conturată decât a altora, mai ales atunci când se lamentează în fața scribului său Baruh, asupra rolului său de slujitor al lui Dumnezeu și de prevestitor de rele pentru popor. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 1 mai.