{{Traducere}}'''[[Paulin ]] al II-lea al Antiohiei''', lider conducător al grupului «„[[Eustatie al Antiohiei|eustatienilor]]»”, a fost considerat [[episcop]] al [[Antiohia|Antiohiei]] de susținătorii săi din 362 și până la moartea sa în 382 sau 383. Paulin nu a fost recunoscut în Orient (și de aceea nu apare în [[Listă a patriarhilor Antiohiei|lista patriarhilor de AntioniaAntiohiei]]), dar a fost recunoscut de [[Biserica Romei]] și de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Biserica Alexandriei]].

În anul 331, episcopul [[Eustatie al Antiohiei]], apărător al credinței ortodoxe de la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]], este a fost depus de un [[sinod]] [[Arianism|arian]] sub acuzația de [[sabelianism]] și adulter<ref>Philostorgoius, in Photius, "Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgoius". book 2, chapter 7.</ref>, iar susținătorii săi din [[Antiohia]] formează au format un grup de apărători intransigenți ai învățăturii Sinodului de Niceea împotriva arianismului, numiți „eustatieni”. Eustatie este trimis în exil în 331, unde și moare la o dată necunoscută (în 336 sau 337, după unii<ref>http://www.newadvent.org/cathen/05627b.htm</ref>, sau mai târziu de 338, după alții<ref>Pierre Maraval, ''Le christianisme de Constantin à la conquête arabe'', coll. Nouvelle Clio, PUF, 1997, p. 334-347.</ref>), iar în fruntea grupului „eustatienilor” apare [[preot]]ul Paulin.

După aproape 30 de ani de tulburări, în anul [[360]] Sf. [[Meletie al Antiohiei|Meletie]] este ales episcop de Antiohia ca și un candidat de compromis, cu sprijinul arienilor moderați pe linia lui [[Acachie de Cezareea]], prieten al lui Meletie<ref>http://ro.orthodoxwiki.org/Meletie_al_Antiohiei</ref>. Meletie era un om admirat pentru pietatea și moralitatea sa, dar care neacceptând să se compromită printr-o mărturisire [[Arianism|ariană]], a fost depus și trimis în exil la doar o lună după înscăunare, și înlocuit cu arianul Euzoïos (începutul anului 361). Dar împăratul arian [[Constanțiu al II-lea]] a murit la [[3 noiembrie ]] 361, iar succesorul său, împăratul păgân [[Iulian Apostatul promitând ]], promițând să nu se amestece în problemele interne ale Bisericii creștine, a permis întoarcerea tuturor episcopilor exilați.

Totuși, „eustatienii”, partizani intransigenți ai Sinodului de la Niceea, nu așteptau întoarcerea lui Meletie (primăvara lui 362), pe care-l respingeau ca pe unul ales cu sprijinul arienilor și aprobarea împăratului Constanțiu al II-lea. În acest context, sinodul [[sinod]]ul [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii Alexandriei]], prezidat de [[Atanasie al Alexandriei]], a trimis un ''Tom către Antiohieni'', prin care îndemna cele două grupuri, „meletienii” și „eustatienii”, să caute împăcare (în jurul lui Meletie, episcop canonic ales, hirotonit și recunoscut), dar „eustatienii” nu vroiau să accepte comuniunea cu Meletie. Tot în 362, episcopul [[Lucifer de Cagliari]] se întorcea și el din exil din Egipt și trecând prin Antiohia și constatând că cele două partide nu puteau fi împăcate, l-a hirotonit episcop pe Paulin, declanșând o [[schismă]] care avea să dureze cincizeci de ani (până la alegerea lui Alexandru ca episcop al Antiohiei în 413)<ref>http://en.wikisource.org/wiki/Dictionary_of_Christian_Biography_and_Literature_to_the_End_of_the_Sixth_Century/Paulinus,_bp._Eustathian_party_at_Antioch</ref>.

L'archevêque Arhiepiscopul [[Athanase d'Alexandrie|AthanaseAtanasie al Alexandriei]], figure de proue du parti « nicéen » en o personalitate importantă a „partidei” niceene în Orient, reconnut a recunoscut legitimitatea lui Paulin cu ocazia unei călătorii la légitimité de Paulin lors d'un séjour à [[Antioche]] auprès de Antiohia spre a-l'empereur [[Jovien]] à l'automne întâlni pe împaratul Iovian în toamna anului 363 : les « eustathiens » avaient été ses alliés de toujours dans la lutte contre l'[[arianisme]], cu atât mai mult cu cât „eustatienii” au fost întotdeauna aliații săi în lupta împotriva arianismului. La papauté aussi ignora [[Mélèce Ier d'AntiocheBiserica Romei|MélèceEpiscopii Romei]]îl ignorau și ei pe Meletie; mai mult, puis, après l'arrivée à [[Rome]] de [[Pierre după sosirea la Roma a lui Petru al II d'Alexandrie|Pierre d'Alexandrie]]-lea al Alexandriei, successeur d'succesorul lui [[Athanase d'AlexandrieAtanasie al Alexandriei|AthanaseAtanasie I]], expulsé alungat de son siège par les [[arianisme|ariens]] revenus au pouvoir sous [[arieni, apoi revenit în scaun în timpul împăratului Valens]] ([[373]]), prit une position encore plus claire : en [[376]]au luat o poziție și mai clară, le pape [[Damase IerDamasus I al Romei]] reconnut Paulin comme évêque légitime d'[[Antioche]]. Cependant les figures de proue de la tendance « orthodoxe » dans l'Église grecque, comme [[Basile de Césarée]] (mais à recunoscându-l'exception notable d'[[Épiphane de Salamine]]), soutenaient [[Mélèce Ier d'Antioche|Mélèce]], et c'est celui-ci qui participa au [[Premier concile de Constantinople|concile de Constantinople]] de [[381]], qu'il présida d'ailleurs au début, avant de mourir pendant sa tenue. Une solution, désirée par [[Rome]] et [[Alexandrie]], et soutenue par [[Grégoire de Nazianze]], président du concile après la mort de [[Mélèce Ier d'Antioche|Mélèce]], eût été que pe Paulin soit reconnu comme successeur, et apparemment des engagements avaient été pris dans ce sens. Elle ne fut pas retenue, et c'est le prêtre [[Flavien Ier d'Antioche|Flavien]], qui avait accompagné [[Mélèce Ier d'Antioche|Mélèce]] au concile, et y avait représenté l'Église d'[[Antioche]] après la mort de ce dernier, qui fut consacré successeur à son retour en [[Syrie]] et reconnu par l'épiscopat orientalca episcop legitim al Antiohiei.

Les LatinsCu toate acestea, euxfigurile proeminente ale ortodoxiei, continuèrent à reconnaître Paulin : c'est celui-ci qui procéda à l'ordination sacerdotale de precum Sf. [[Vasile cel Mare]] (dar cu excepția notabilă a lui [[Jérôme Epifanie de Stridon|saint JérômeSalamina]] en ), îl susțineau în continuare pe Meletie, care a participat la [[378Sinodul II Ecumenic]] ou de la [[379Constantinopol]]. Meletie chiar a prezidat la început lucrările sinodului, et tous deux se rendirent à un concile à dar a murit subit în timpul sesiunilor sinodale (381). O soluție, dorită de [[RomeBiserica Romei]] en și de cea a [[382Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]], ar fi fost ca Paulin să fie recunoscut ca succesor al lui Meletie. Après la consécration Această soluție era susținută și de [[Flavien Ier d'AntiocheGrigorie Teologul|FlavienGrigorie de Nazianz]]și se pare că au fost făcute demersuri în acest sens. Totuși, le pape rompit même avec les deux évêques qui y avaient procédé, succesor al lui Meletie a devenit Sf. [[Diodore de TarseFlavian I al Antiohiei]] et Acace de Bérée. Avant sa mort, qui intervint peu après care îl însoțise pe Meletie la sinod și care a reprezentat [[382Biserica Antiohiei]], Paulin désigna le prêtre până la terminarea acestui sinod. Sf. Flavian a fost consacrat ca [[Évagre d'AntiocheListă a patriarhilor Antiohiei|ÉvagrePatriarh al Antiohiei]] (autre ami la întoarcerea sa în Siria și a fost recunoscut de toți episcopii răsăriteni.  Episcopii apuseni continuau însă să-l considere pe Paulin ca episcop al Antiohiei. În această calitate el l-a [[Jérôme de Stridonhirotonire|saint Jérômehirotonit]]) comme son successeur, pérennisant le pe fericitul [[schismeIeronim]]. în anul 378 și amândoi au participat la un [[Jean Chrysostomesinod]]ce a avut loc la Roma în 382. După consacrarea Sf. Flavian ca episcop al Antiohiei, à papa de la même époqueRoma a rupt relațiile cu cei doi episcopi care efectuaseră această consacrare (Diodor din Tars și Acachie de Berea). Înainte de a muri (în anul 382), s'efforçait de rassembler Paulin l'Église d'-a desemnat pe [[Antiochepreot]] autour de la figure de ul [[Mélèce Ier d'AntiocheEvagrie al Antiohiei|MélèceEvagrie]] : dans son ''Homélie sur saint Eustathe'', il présente même (un prieten al lui [[Mélèce Ier d'Antioche|MélèceIeronim]]) ca succesor al său, par un raccourci historiqueperpetuând astfel schisma. În aceeași perioadă, comme lSf. [[Ioan Gură de Aur]] se străduia să reunifice Biserica Antiohiei în jurul figurii sfântului Meletie: în 'héritier et continuateur d'[[Eustathe d'AntiocheOmilie|EustatheOmilia]]depre Sf. Eustatie'' el îl prezenta pe Sf. Meletie drept urmașul și continuatorul sfântului Eustatie. ==Note==<references/>