[[Fișier:ParinteleCleopa.jpg|right|thumbnail|250px|Părintele Cleopa Ilie]]Părintele '''Cleopa Ilie''' ([[10 aprilie]] 1912 - [[2 decembrie]] 1998), [[arhimandrit]] şi vieţuitor și viețuitor la Mânăstirea [[Mănăstirea Sihăstria ]] – NeamţNeamț, a fost unul dintre cei mai însemnaţi însemnați [[duhovnic]]i şi și predicatori români ai secolului XX.

Viitorul [[arhimandrit ]] Cleopa s-a născut în comuna SuliţaSulița, judeţul Botoşanijudețul Botoșani, la [[10 aprilie ]] 1912. , fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru şi și Ana Ilie. Din cei 10 copii, cinci aveau să intre în [[monahism]]. De mic era râvnitor spre cele dumnezeieştidumnezeiești, îndeletnicindu-se cu [[post]]ul, [[rugăciune]]a şi și faptele bune. Părinţii Părinții săi, Alexandru şi și Ana Ilie, i-au fost exemplu viu de trăire creştinăcreștină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică şi și de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau [[mila|milostenie]], se rugau mult împreună cu copiii și duceau o viaţă viață curată şi și bineplăcută lui [[Hristos]]. Casa lor era ca o [[biserică]], aşa așa cum avea să povestească mai târziu şi și Părintele Cleopa.

În primele două luni după naștere, pruncul Constantin - viitorul Părinte Cleopa - era tot timpul bolnav. De la o vreme nu mai mânca aproape nimic și plângea zi şi și noapte. Toţi Toți erau îngrijoraţi îngrijorați pentru viaţa viața lui. Trebuie menţionat menționat că Anei îi mai muriseră doi copii din pruncie.

Neştiind Neștiind ce să mai facă, mama sa l-a dus la duhovnicul [[Conon Georgescu]] de la [[Schitul Cozancea]], care, ascultându-i îngrijorarea pentru viaţa viața copilului, o sfătuieşte sfătuiește să îl dăruiască Maicii Domnului.

- Iată cum, a zis el, ia o [[lumânare şi ]] și un prosop, așază pruncul înaintea icoanei Maicii Domnului din biserică şi și zi aşaașa: ''[[Maica Domnului]], îţi îți dăruiesc ţie ție copilul acesta care este bolnav! Fă ce ştii știi tu cu el!''

Atunci Ana s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, făcând trei [[metanie|metanii]] și, căzând în genunchi, a zis plângând: ''Maica Domnului, îți dăruiesc ţie ție copilul acesta al meu, că este bolnav şi și plânge mereu. Fă ce ştii știi tu cu el!'' Și l-a trecut de trei ori pe sub sfânta [[icoană]].

De atunci pruncul s-a făcut bine şi și nu a mai fost bolnav de moarte toată viaţa viața sa. În jurul anului 1920, sora părintelui Cleopa, Ecaterina, pleacă la Mânăstirea [[Mănăstirea Agapia ]] pentru a se călugări[[călugăr]]i.

În iarna anului 1929, după sărbătoarea Sfântului Ierarh [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]], Constantin şi și fratele său Vasile s-au hotărât să plece la Schitul Sihăstria - Neamț pentru a sluji toată viața lui Hristos. După ce s-au rugat mult lui Dumnezeu, cu [[post şi ]] și metanii, au luat [[binecuvântare]] de la [[preot]]ul satului şi și au spus părinților gândul lor; şi și așa au plecat la mânăstire.

La intrarea în obştea obștea Schitului Sihăstria, împreună cu fratele său mai mare, Vasile, au fost trei zile ispitiţi ispitiți canonic, după care au fost primiţi primiți de către [[stareţstareț]]ul de atunci, Părintele [[Ioanichie Moroi]].

În primăvara anului 1931, Vasile, acest smerit ascultător şi și frate mai mare al Părintelui Cleopa s-a îmbolnăvit şi și a fost adus în [[schit]]. Odată, ieşind ieșind de la [[Sfânta Liturghie]], a avut o vedenie înfricoşătoareînfricoșătoare. I s-a arătat [[Maica Domnului]], spunându-i că peste trei zile va adormi în Domnul.

După trei zile, exact la aceeaşi aceeași oră, [[Treptele_călugăriei#Rasoforul|rasoforul ]] Vasile Ilie a adormit în pace, cu rugăciunea pe buze.

Monahul [[Monah]]ul Gherasim Ilie, fratele mai mare al Părintelui Cleopa, a păscut vitele schitului patru ani de zile, fiind un [[suflet ]] foarte nevoitor și singuratic. La 14 septembrie 1933, la [[Înălţarea Sfintei Cruci]], nevoitorul monah Gherasim și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, culcat în sicriul pe care singur și-l făcuse drept pat în care dormea noaptea.

Până în anul 1935La [[14 septembrie]] 1933, la [[Înălțarea Sfintei Cruci]], Constantin nevoitorul monah Gherasim și-a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți fraţi, dat sufletul în smerenie, ascultaremâinile lui Hristos, rugaciune şi studierea Sfinţilor Părinți. Părintele Cleopa ne povestea: "În anii culcat în sicriul pe care am fost cioban la oile schitului împreună cu fraţii mei, am avut mari bucurii duhovnicești. Stâna, oile, trăirea în liniște singur și singurătate pe munte, -l făcuse drept pat în mijlocul naturii, mi-au fost şcoală de călugărie şi [[teologie]]".A mai avut ascultări de [[paracliser]] şi [[iconograf|pictor de icoane]]care dormea noaptea.

În Până în anul 1935, Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți frați, în [[smerenie]], [[ascultare]], rugăciune și studierea [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]]. Părintele Cleopa ne povestea: "În anii în care am fost chemat cioban la oile schitului împreună cu frații mei, am avut mari bucurii duhovnicești. Stâna, oile, trăirea în liniște și singurătate pe munte, în armatămijlocul naturii, pe care a făcutmi-o în oraşul Botoşaniau fost școală de călugărie și [[teologie]]".

În anul 19371935, la sfârșitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost rânduit de [[egumen]] să fie chemat în armată, pe care a făcut călugăr. Acum avea 6 ani de ucenicie în schit. După aceasta şi-a continuat ascultarea de cioban la oile schitului până o în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie (unchiul său) și Antonie Olaruorașul Botoșani.

== Călugăria ==[[Image:Elder_cleopa.jpg‎|thumb|Părintele Cleopa]]În data de 30 mai 1941anul 1937, un incendiu devastează incinta schituluila sfârșitul lunii iulie, arzândurasoforul Constantin Ilie a fost rânduit de [[egumen]] să fie făcut călugăr. Acum avea 6 ani de [[ucenic]]ie în schit. După aceasta și-i chiliile a continuat ascultarea de lemncioban la oile schitului până în vara anului 1942, acoperişul bisericii şi paraclisulfiind ajutat de monahii Galaction Ilie (unchiul său) și Antonie Olaru.

În data de 30 mai 1941, un incendiu devastează incinta schitului, arzându-i chiliile de lemn, acoperișul bisericii și paraclisul.  După incendiu, Schitul Sihăstria supravieţuia supraviețuia din ce în ce mai greu. Bătrânul stareț Ioanichie, în vârstă de 82 de ani, era tot mai bolnav şi și aproape orb. Nu mai putea sluji [[Sfânta Liturghie]] și cu greu spovedea și dădea sfaturi.

În iunie 1942, la numai 30 de ani, părintele Cleopa este adus în schit şi și numit locțiitor de egumen, întrucât starețul Ioanichie Moroi era în incapacitate de a-şi și mai exercita funcţiafuncția.  

Prima grijă a Părintelui Cleopa a fost aceea de a reînnoi incinta și chiliile arse, să acopere cu tablă biserica de piatră şi și să facă un nou [[Capelă|paraclis]].

== Preoţia şi stăreţia Preoția și stăreția ==

Între anii 1945-1946, schitul se reînnoieştereînnoiește, reconstruindu-se o mare parte din chilii şi și o [[trapeză]] de peste 100 de persoane.

În anul 1947, pentru că numele şi și activitatea duhovnicească şi și administrativă a [[Protosinghel]]ului Cleopa Ilie, egumenul Schitului Sihăstria, deveneau tot mai cunoscute, Patriarhia Română, care a observat eforturile de înnoire generală a acestui sfânt așezământ monahal, a propus ridicarea [[Schit]]ului Sihăstria la rang de [[mănăstire]] independentă şi și de sine stătătoare. Patriarhul României, [[Nicodim Munteanu]], a aprobat ridicarea Schitului Sihăstria la rang de mănăstire, în [[30 iunie]] 1947, precum şi și ridicarea Protosinghelului Cleopa Ilie la rang de [[Arhimandrit]]. [[Hirotesie|Hirotesia]] sa s-a făcut la 19 septembrie 1947. Aceasta s-a hotărât întrucât Părintele Cleopa reușise ca numai în cinci ani de zile să facă dintr-un schit ars integral, aproape în paragină şi și cu monahii risipiţi risipiți pe la alte mânăstiri, o mănăstire renumită și bine organizată.

În noiembrie 1946, mama Părintelui, văduvă şi și singură, intră în obştea obștea Mânăstirii Agapia Veche. În 1947 este tunsă în monahism cu numele Agafia. Se nevoieşte nevoiește aici 22 de ani, după care trece la Domnul la [[15 septembrie]] 1968.

== Prigonirea şi și retragerea în munţi munți ==

Odată cu venirea comuniştiilor comuniștilor la putere, urmează o perioadă nefastă pentru părinte. Ceea ce avea să îl aducă în vizorul autorităţilor autorităților a fost o predică pe care a rostit-o la sărătoarea Sfinţilor Împăraţi sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin şi și Elena, spunând: ''Să dea Dumnezeu ca și conducătorii noștri de acum să fie ca Sfinţii Sfinții Împărați, ca să-i pomenească Biserica în veac!'' şi și lăudând râvna marilor împărați, care au dat libertate creştinilor şi creștinilor și au construit numeroase biserici. Cineva din cei prezenți l-a denunțat, astfel că a fost arestat şi și anchetat pentru cinci zile la Târgu NeamţNeamț. A fost eliberat la fel de repede cum fusese şi și arestat.

Cei din jurul său, conştientizând conștientizând că va mai avea de furcă cu autorităţile autoritățile comuniste, l-au sfătuit să se ascundă pentru un timp în munţimunți. Părintele Cleopa și-a făcut atunci un bordei din lemn, în pământ, la 6 km de mânăstire, în adâncul pădurii. Monahii din mânăstire îi mai duceau din când în când câte ceva de mancaremâncare. Părintele se ruga acolo neîncetat, ziua şi și noaptea, cerând ajutorul şi și mila lui Dumnezeu şi și a Maicii Domnului, către care avea multă evlavie. După șase luni de retragere în munţimunți, Arhimandritul Cleopa a fost readus ca stareţ stareț în obștea Mănăstirii Sihăstria, spre bucuria tuturor, atât a călugărilor, cât și a credincioşilorcredincioșilor.

În anul 1949, la [[30 august]], Arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina - Suceava şi și se transferă acolo împreună cu 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei Patriarhului [[Justinian Marina|Justinian]]. În locul său este numit stareț la Sihăstria Protosinghelul Ioil Gheorghiu.

La Mănăstirea Slatina întemeiază o obște care avea să ajungă la peste 80 de vieţuitoriviețuitori.

Arhimandritul Cleopa a fost rânduit de Mitropolia Moldovei să supravegheze şi și să îndrume viaţa viața duhovnicească a mai multor mănăstiri din împrejurimi: Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău, după modelul Mănăstirii Slatina.

== A doua retragere în munţi munți ==

[[Diavol]]ul însă, care nu doarme niciodată, nu putea răbda buna nevoinţă şi nevoință și armonia monahilor din Mănăstirea Slatina. De aceea, a îndemnat Securitatea de atunci să facă o anchetă amănunţită amănunțită în obștea acestei mănăstiri. Sosind noaptea, organele de securitate l-au cercetat şi ameninţat și amenințat pe [[stareţstareț]] şi și pe cei mai de seamă din mănăstire. Până la urmă i-au reținut pe câțiva dintre ei, în frunte cu Părintele Cleopa, tânărul Ieromonah [[Arsenie Papacioc]] și fratele Constantin Dumitrescu.

Ducându-i la Fălticeni, i-au anchetat toată noaptea. La sfârșit i-au spus părintelui să nu mai facă "propagandă religioasă" şi și i-au dat drumul. Atunci Părintele Cleopa s-a retras în taină, împreună cu Ieromonahul [[Arsenie Papacioc]], în Munții StânişoareiStânișoarei, până s-au liniștit tulburările de la Slatina. Părinţii Părinții au înfruntat cu stoicism vremea friguroasă, foamea, setea, lipsurile, rugându-se ziua şi și noaptea şi și întărindu-se unul pe altul.

În primăvara anului 1955 s-a organizat o acțiune de lămurire si și combatere a stilismului[[stilism]]ului. Se încerca repararea schismei unora din credincioșii ortodocși care, insistând asupra respectării calendarului iulian neîndreptat în Biserică, se rupseseră de comuniunea cu Patriarhia Română. La această încercare de readucere a credincioșilor stiliști în sânul Bisericii Ortodoxe a participat şi și părintele Cleopa, facând făcând misionarism prin satele stiliste ale Moldovei.

În toamna anului 1956, Părintele Cleopa a revenit la Mânăstirea Sihăstria. De acum, viaţa viața duhovnicească de la Sihăstria s-a întărit şi și mai mult. Părintele Cleopa spovedea şi povăţuia și povățuia pe credincioşi şi credincioși și monahi la chilia sa din deal.

== Persecuţiile Persecuțiile dintre anii 1959-1964 ==

Persecuţiile Persecuțiile dintre anii 1959 și 1964 au fost cea mai dificilă perioadă prin care a trecut monahismul românesc în secolul XX.

Spre sfârșitul anului 1959 s-a votat de către guvernul ateu din BucurestiBucurești, un decret special (Decretul 410/1959) prin care erau excluşi excluși din mănăstiri toţi toți călugării mai tineri de 55 de ani şi și maicile de până în 50 de ani. Decretul a fost aplicat cu severitate, sub controlul Securității, cu ajutorul Miliției și sub supravegherea Departamentului Cultelor.

Până în primăvara anului 1960, au fost excluși din mănăstiri peste 4000 de monahi şi și monahii. Mai întâi au fost excluşi excluși din monahism pentru toată viaţa stareţii şi viața stareții și duhovnicii care aveau o activitate duhovnicească mai intensă și, din toate mănăstirile din ţarățară, întregul tineret, adică fraţii şi frații și [[rasoforTreptele_călugăriei#Rasoforul|rasoforii]]ii, iar primirea de noi tineri în mănăstiri era interzisă şi și supravegheată de Securitate.

Părintele Cleopa a fost şi și el vizat, dispoziţia autorităţilor dispoziția autorităților fiind să fie dezbrăcat de haina monahală şi și să aibă domiciliu forţat forțat în satul său natal. Ca mulţi alţi mulți alți călugări, a refuzat să părăsească haina monahală şi și să părăsească mănăstirea.

Văzând această situaţie situație grea, știind că este mereu supravegheat de organele politice, Părintele Cleopa, îndemnat de Duhul Sfânt, s-a retras din nou - pentru a treia oară - în Munții Moldovei, la mult iubita sa liniște. Întâi s-a dus în pădurile din jurul comunei Hangu. Apoi și-a făcut un mic bordei din lemn, nu departe de culmea Muntelui Petru Vodă.

Aici s-a nevoit cinci ani, îndurând aceleaşi greutăţi aceleași greutăți ca și mai înainte. S-a îndeletnicit cu postul, privegherea, rugăciunea şi și cu scrierea. Iată titlurile câtorva din scrierile sale alcătuite în vremea când stătea în munți: ''Predici pentru monahi'', numită și ''Urcuș spre înviere''; ''Spovedania arhiereilor'', ''Spovedania stareţilorstareților'', ''Spovedania duhovnicilor'', ''Spovedania preoţilor preoților de mir'', ''Spovedania monahilor'', ''Despre vise şi și vedenii'', precum şi și ''Minunile lui Dumnezeu din zidiri''.

În toamna anului 1964, când tulburările şi și prigonirile Bisericii s-au mai liniştitliniștit, părintele revine în Mănăstirea Sihăstria, ca [[duhovnic]] al întregii obştiobști, şi povăţuieşte și povățuiește fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.

Cuvântul sâu său ajungea în toată ţara şi țara și peste hotare, numele său fiind vestit, cunoscut şi și iubit de toţitoți. Era căutat de zeci de oameni zilnic, pentru sfat, povaţăpovață, îndrumare. El îi primea pe toţi toți cu dragoste, învăţânduînvățându-i cele de trebuinţă trebuință ale credinţei şi credinței și petrecându-i cu dragoste. A rămas celebră vorba sa, care îi este reprezentativă: "Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce". Așa de mare era dragostea sa "că dacă aş aș avea un sac mare, v-aş aș băga pe toţi toți în el, şi și v-aş aș duce în Rai !".

Lunile septembriePână duminică, [[29 noiembrie]] a spovedit călugări și credincioși Era senin la față, vorbea calm și frumos celor care îl întrebau și nu refuza pe nimeni care voia să-noiembrie ale anului 1998 prevesteau sfârşitul apropiat al Părintelui l vadă. Pe toți îi mângâia și îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniște și bucurie. Începând de Duminică, de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa. Acum vorbea tot nu a mai puţinrăspuns la întrebările ucenicilor săi și a rămas nemișcat, cu voce stinsă şi mereu repeta aceleaşi cuvinte: "De acum mă duc la fraţii mei!"ochii întredeschiși, pe scaunul său de spovedanie, "Lăsaţi-mă să plec la fratii mei!" Apoi iarăşi spunea: "Mă duc la Hristos! Rugațica într-vă pentru mineo răpire, păcătosul!"timp de mai bine de unsprezece ore.

Până duminică, [[29 noiembrie]] a spovedit călugări şi credincioşi Era senin Luni dimineață (noaptea) la fațăorele 3.30, vorbea calm şi frumos celor care îl întrebau şi nu refuza pe nimeni care voia săbătrânul s-l vadă. Pe toți îi mângâia şi îi îmbărbăta a deșteptat ca întotdeaunadintr-un somn adânc, în liniște si bucuriefiind bine dispus și mulțumit sufletește. Începând Apoi a cerut ceva de Duminicămâncare, de zicând: "Ați mai văzut voi vreun călugăr să mănânce la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi şi a rămas nemişcat, cu ochii întredeschişi, pe scaunul său de spovedanie, ca într-o răpire, timp de mai bine de unsprezece ore.asta?"

Luni dimineață (noaptea) la orele 3., 30noiembrie, și marți, 1 decembrie, bătrânul s-părintele a stat cu credincioșii și a deşteptat dat sfaturi ca dintrde obicei. Luni seară însă, în chip neobișnuit, Părintele Cleopa a început să-și citească rugăciunile dimineții, deși ucenicii i-un somn adâncau spus: "Părinte, fiind bine dispus şi mulţumit sufleteşteacum este seară. Apoi Rugăciunile dimineții citiți-le mâine dimineață!" Dar părintele a cerut ceva de mâncare, zicândrăspuns: "Aţi mai văzut voi vreun călugăr să mănânce Acum le citesc, căci mă duc la ora asta?frații mei!"Ucenicii au privit, ca de obicei, cu neîncredere.

LuniMarți seara s-a culcat târziu, 30 noiembrie, şi marţidând semne de mare oboseală. La ora 2:20, 1 miercuri dimineață ([[2 decembrie]]) ucenicul său a auzit că părintele respira din ce în ce mai rar. Când s-a apropiat de el, părintele a stat cu credincioşii şi răsuflat adânc și și-a dat sfaturi ca de obicei. Luni seară însă, sufletul în chip neobişnuitmâinile lui Hristos, Părintele Cleopa întru nădejdea Învierii și a început să-şi citească rugăciunile dimineţii, deşi ucenicii i-au spus: "Părinte, acum este seară. Rugăciunile dimineții citiţi-le mâine dimineaţă!" Dar părintele a răspuns: "Acum le citesc, căci mă duc la fraţii mei!" Ucenicii au privit, ca de obicei, cu neîncrederevieții veșnice.

Marți seara s-Înmormântarea a culcat târziu, dând semne de mare oboseală. La ora 2:20, miercuri dimineață (avut loc la [[2 5 decembrie]]) ucenicul său a auzit că părintele respira din ce în ce mai rar. Când s-a apropiat , fiind prohodit de Mitropolitul Moldovei și de elalți opt arhierei, preoți, părintele a răsuflat adânc şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristosdiaconi și mulțime multă de credincioși, întru nădejdea Învierii şi a vieţii veşniceveniți din toate părțile țării.

Înmormântarea a avut loc Multă lume se închină în chilia și la [[5 decembrie]]mormântul Părintelui Cleopa, fiind prohodit și iau pământ și flori de Mitropolitul Moldovei şi de alţi opt arhiereibinecuvântare, preoţi, diaconi şi mulţime multă de credincioşispunând că simt ajutor, veniţi din toate părţile ţăriiprin rugăciunile sfinției sale.

Multă lume se închină în chilia şi la mormântul Arhimandritul [[Ioanichie Bălan]], vechi ucenic al Părintelui , spunea: "Părintele Cleopaeste considerat, pe drept cuvânt, unul din cei mai iscusiți duhovnici, sfetnici și predicatori ai monahismului românesc contemporan. Viața sa interioară exemplară, şi iau pământ şi flori de binecuvântareascet și sihastru consacrat, spunând că simt ajutorexperiența sa în nevoința monahală, prin rugăciunile sfinţiei vastele salecunoștințe scripturistice și patristice de autodidact care te uimesc, memoria sa rar întâlnită, blândețea, dragostea sa de oameni, râvna pentru Dumnezeu și cuvântul său hotărât, înțelept și precis, unit cu darul frumoasei vorbiri în grai dulce moldovenesc fac din Arhimandritul Cleopa Ilie o personalitate în spiritualitatea noastră ortodoxă. Credincioșii, numeroșii săi fii duhovnicești, călugări și mireni, îl socotesc ca fiind o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Biserica noastră".

Arhimandritul La sfârșitul anului 2005, [[Ioanichie BălanSfântul Sinod]], vechi ucenic al Bisericii Ortodoxe Române a declarat că se are în vedere deschiderea procesului de canonizare a Părintelui, spunea: "Părintele Cleopa este considerat, pe drept cuvânt, unul din cei mai iscusiţi duhovnici, sfetnici şi predicatori ai monahismului românesc contemporan. Viaţa și trecerea sa interioară exemplară, de ascet şi sihastru consacratîn rândul sfinților, experienţa sa în nevoinţa monahală, vastele sale cunostinţe scripturistice şi patristice de autodidact care te uimesccalendar, memoria sa rar întâlnită, blândeţea, dragostea sa de oameni, râvna pentru Dumnezeu şi cuvântul său hotărât, înţelept şi precis, unit cu darul frumoasei vorbiri în grai dulce moldovenesc fac din Arhimandritul numele: Cuviosul Cleopa Ilie o personalitate în spiritualitatea noastră ortodoxă. Credincioşii, numeroşii săi fii duhovniceşti, călugări şi mireni, îl socotesc ca fiind o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Biserica noastră"de la Sihăstria.

*[[Ioanichie BălanCategorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX]][[Categorie:Ortodoxia în România]][[Categorie:Preoți]][[Categorie:Monahi]][[Categorie:Biserica Ortodoxă Română]] arhim., ''Viaţa părintelui Cleopa'', Editura Trinitas, Iași, 2002

[[Categorieen:Părinţi duhovniceşti ai secolului XXCleopa (Ilie)]][[pt:Cleopa Ilie]]