{{Sfinti|nume= Sf. Ioan de la Rila|Imagine= [[Fișier:John-Rila.jpg|thumb|Sf. Ioan de la 250px]]|nastere= 876, Skrino, Bulgaria|adormire= [[18 august]] 946, Rila|localizare= Rila, Bulgaria|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= bulgar|tip= [[cuvios]]Sfântul |canonizare= dată necunoscută<br>(cult încă din sec. al X-lea)|calendar= [[cuvios18 august]] |biserici= |site=|}}'''[[Ioan ]] de la Rila''' (n. 876 - m. [[18 august]] 946) a fost un mare ascet și părinte duhovnicesc al [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Bisericii Ortodoxe Bulgare ]] și a poporului bulgar. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[18 august]] - data trecerii la Domnul - și la [[19 octombrie]] - data mutării moaștelor.

Sf. Ioan s-a născut în anul 876 în satul Skrino în ţinutul Sredets ținutul Sredeț (astăzi Sofia).

După ce şiși-a pierdut părinţiipărinții, băiatul a devenit văcar pentru a se ţine ține departe de lume. Odată stăpânul l-a bătut pentru că îi pierduse o vacă cu viţelul vițelul ei. Băiatul a plâns îndelung şi și s-a rugat, că [[Dumnezeu ]] să-l ajute. Când a găsit vaca şi și cu viţelul şi vițelul și a vrut să se întoarcă acasă cu ele, apa curgea mare şi și cu putere în râul Struma, pe care trebuia să-l treacă. Tânărul văcar s-a rugat, şiși-a pus cămaşa cămașa lui zdrenţuită zdrențuită pe apă, făcu deasupra ei semnul crucii, lua viţelul vițelul în braţe şi brațe și merse cu el, precum ar fi mers pe uscat, până pe celălalt mal al râului unde se afla vacă.

Stăpânul, ascuns în pădure, se înspăimântă când văzu această minune. Recompensa cu generozitate pe tânăr, apoi îl alungă de la casa lui. Împărţind Împărțind de pomană lucrurile sale, băiatul îşi își părăsi satul. Nu se ştie știe când, nici unde, sfântul a fost tuns [[monah]].

La început şiși-a continuat asceza pe un deal înalt şi și arid, mâncând doar plante sălbatice. Adăpostul îi era un tufăriştufăriș. După puţină puțină vreme tâlharii au venit peste el noaptea, l-au bătut şi și l-au scos afară de acolo. Şi-a găsit apoi o peşteră peșteră adâncă şi și s-a instalat în ea. Peste puţină puțină vreme, nepotul său, Sfântul Luca, s-a instalat şi și el acolo.

Locul era lipsit de lume, astfel încât Sfântul Ioan a crezut la început apariţia apariția lui Luca drept o înşelăciune înșelăciune diavolească, dar aflând că tânărul îşi cauta își căuta mântuirea sufletului său, l-a acceptat cu dragoste. Nu pentru multă vreme însă au vieţuit viețuit ei împreună. Fratele sfântului Ioan i-a găsit pe asceţi şi asceți și cu forţa şiforța și-a luat înapoi fiul. În drum spre casă tânărul a murit din cauza unei muşcături mușcături de şarpeșarpe. Fratele s-a căit şi și a cerut iertare călugărului. Pribeagul mergea apoi adesea la mormântul tânărului cel drept ; acolo era locul său de odihnă preferat.

Sfântul Ioan a petrecut doisprezece ani în peştera peștera pustie, apoi s-a dus în sălbăticia Rilei şi și s-a instalat în scorbura unui copac. Postea şi și se ruga mult, plângea neîncetat şi și mânca doar iarbă. Văzând o asemenea nevoinţănevoință, Dumnezeu a făcut să crească fasole, din care sfântul a mâncat multă vreme. Fasolea şi și faptele sale bune l-au făcut cunoscut oamenilor.

Odată o turmă de oi speriate alergă de-a lungul potecilor abrupte şi și prăpăstioase, şi și nu s-a oprit până la locul în care vieţuia viețuia călugărul. Ciobanii, urmărindu-şi și turma, l-au descoperit cu uimire pe [[sihastru]], care i-a întâmpinat prieteneşte prietenește : "Voi veniţi veniți aici înfometaţiînfometați. Luaţi nişte Luați niște fasole de la mine şi mâncaţiși mâncați". Toţi Toți mâncară şi și s-au îndestulat. Unul dintre ei a luat mai multă fasole ca să aibă provizii. În drum spre casă le-a oferit tovarăşilor tovarășilor săi, dar nu era nici o boabă în păstăile şterpeliteșterpelite. Ciobanii se întoarseră cu căinţa căință iar bătrânul stătea drept, spunându-le zâmbind : "VedeţiVedeți, copiilor, aceste fructe sunt lăsate de la Dumnezeu că hrana hrană în sălbăticie".

De-atunci ei începură să aducă la călugăr pe bolnavi şi și pe cei tulburaţi tulburați de duhuri necurate, pe care el îi vindecă prin [[rugăciune]]. Ca să nu cadă pradă faimei printre oameni, călugărul părăsi scorbură lui dragă şi și se instală pe un pisc înalt şi și stâncos dificil de acces, unde a sălăşluit sălășluit timp de şapte șapte ani sub cerul liber. Vestea despre marele ascet a ajuns până la regele bulgar Petru (927-969), care voia să îl întâlnească. Sfântul Ioan ii îi scrise o scrisoare, refuzând o astfel de întâlnire lipsită de [[smerenie]].

Mai târziu Sfântul Ioan accepta sub călăuzirea lui călugări, care construiră o [[mănăstire ]] cu o biserică în peştera peștera în care Sfântul Ioan trăise mai înainte. Cu chibzuinţă îşi chibzuință își îndruma turmă şi turma și muri la [[18 august]] 946, la vârsta de 70 de ani.

Cu cinci ani înainte de a-şi și da sfârşitul sfârșitul a scris cu mâna sa: "Un Testament pentru Discipoli", una din cele mai rafinate creaţii creații ale literaturi bulgăre vechi. Viaţă Viața sfântă a ascetului şi și extraordinarele binecuvântări de la Dumnezeu prin rugăciunile sale fură o frumoasă predică a Credinţei Creştine credinței creștine pe pământul nou creştinat creștinat al Bulgariei. În vremurile grele de luptă ale Bulgariei cu Bizanţul, sub regele bulgar din vest Samuel (976-1014), Sfântul Ioan se arata discipolilor [[Ucenic|ucenicilor]] săi, ordonându-le să îi transfere moaştele [[Moaște|moaștele]] la Sredets Sredeț (Sofia), unde Patriarhul bulgar Damian (927-972) se ascundea. Se bănuieşte bănuiește că transferul moaştelor moaștelor a avut loc în anul 980.

Puţin Puțin mai târziu, mâna dreaptă a Sfântului Ioan de la Rila a fost dusă în Rusia (, probabil în oraşul orașul Rila, unde o biserică a fost construită în numele Sfântului Ioan de la Rila, cu o capelă dedicată martirilor [[Flor și Lavru din Iliria]], în ziua prăznuirii lor, 18 august, în care el a murit).

Numele Sfântului Ioan a fost cunoscut şi și iubit de poporul rus încă din vechime. Date despre moartea sfântului s-au păstrat mai ales în surse ruseşti (rusești, precum [[Minei|Mineiul ]] pentru luna august în secolul XII, și în Cronica Mazurinsk).

În anul 1187, după ce a împodobit racla, a trimis înapoi sfintele moaşte moaște cu mari onoruri. La [[19 octombrie]] 1238 moaştele moaștele Sfântului Ioan au fost transferate în mod solemn în noua capitală, TrnovoTârnovo, şi și depuse într-o biserică consacrată sfântului.  La [[1 iulie]] 1469 sfintele moaşte moaște ale Sfântului Ioan de la Rila au revenit în mănăstirea sa de la Rila, unde se odihnesc şi și astăzi, aducând ajutor plin de har ceresc tuturor credincioşilorcredincioșilor.