14.992 de modificări
Modificări
m
datare
|Imagine=[[Fișier:John Chrysostom.jpg|left|thumb|250px|Icoană grecească modernă a Sf. Ioan Gură de Aur]]
|nastere=347
|adormire=14 septembrie 407
|localizare= [[Antiohia]] și [[Constantinopol]]
|recunoastere=pan-ortodoxă
Sf. Ioan era neînfricat în arătarea greșelilor celor mari. Teofil, Eudoxia și ceilalți dușmani ai săi s-au aliat împotriva lui. Aceștia au convocat un [[sinod]] în anul 403 pentru a-l condamna pe Sf. Ioan, sub acuzația de origenism. Ca urmare a acestui sinod, este depus și exilat. Împăratul Arcadie îl recheamă însă aproape imediat, din cauza nemulțumirii poporului. Mai avusese loc și un "cutremur" în iatacul imperial (se crede că a fost vorba fie un cutremur de pământ, fie de faptul că împărăteasa pierduse o sarcină sau dăduse naștere unui prunc mort), ceea ce fusese interpretat ca un semn al mâniei lui [[Dumnezeu]]. Pacea a fost de scurtă durată. O statuie de argint a împărătesei Eudoxia a fost ridicată în apropierea [[catedrală|catedralei]] [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]]. Ioan critică atunci ceremoniile de consacrare a acesteia. Vorbește împotriva împărătesei pe un ton dur: "Iarăși Irodiada se îndrăcește, iarăși de tulbură, iarăși joacă și saltă, iarăși caută capul lui Ioan" (aluzie la ceea ce se întâmplase cu Sfântul [[Ioan Botezătorul]]). Este din nou exilat, de data aceasta în Caucaz, în Georgia.
Papa Romei, [[Inochentie I al Romei|Inochentie I]] a protestat împotriva surghiunirii Sf. Ioan, dar fără folos. Ioan a scris o serie de scrisori care încă aveau o mare influență în Constantinopol, astfel încât a fost exilat și mai departe, la Pityus (pe malul răsăritean al Mării Negre). Nu a ajuns însă la destinație, deoarece a trecut la Domnul în timpul călătoriei, la 14 septembrie 407. Ultimele sale cuvinte au fost: "Slavă „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!"”
== Sfinte Moaște ==