Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, Spătarul Mihail Cantacuzino (1640 - 1716), unul dintre marii boieri din Ţara Țara Românească (fiu al marelui postelnic Constantin Cantacuzino, frate mai mic al voievodului [[Şerban Cantacuzino]] și unchi al Sf. [[mucenic]] [[Constantin Brâncoveanu]]), a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte, împreună cu mama sa Elena și cu sora sa Stanca (mama voievodului Constantin Brâncoveanu). După ce a vizitat Palestina (sub dominație otomană în acea vreme), a mers și în peninsula Sinai, ajungând până la [[Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)|Mănăstirea Sfânta Ecaterina]], ridicată chiar pe [[Muntele Sinai]]. Impresionat de măreția biblică a locurilor vizitate, a ctitorit, la reîntoarcerea în țară, o frumoasă mânăstire pe care a numit-o ''Sinaia'', „în amintirea Sinaiei celei mari” (așa cum numeau pe atunci românii mănăstirile de la Muntele Sinai).