Prietenul îţi dăruieşte priviri prietenoase care înveselesc inima<ref>Prov 15.30</ref>, iar cuvintele sale sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase<ref>Prov 16.24</ref>, fiind curate înaintea Domnului, arată [[Solomon]]<ref>Prov 15.30</ref> Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună<ref>Prov 12.26</ref> şi sfaturile pline de dragoste ale unui prieten sunt tot atât de dulci precum untdelemnul şi tămâia înveselesc inima.<ref>Prov 27.9</ref>Prietenii grăiesc unul cu altul faţă către faţă.<ref>Exod30.11</ref> Mustrările sale sunt preferabile unei prietenii ascunse<ref>Prov 27.5</ref>, căci rănile pricinuite de ele dovedesc credincioşia lui.<ref>Prov 27.6</ref> Prietenul adevărat iubeşte oricând, chiar în nenorocire, când ajunge ca un frate<ref>Prov 17.17</ref> sau chiar mai mult<ref>Prov 18.24</ref>. La limită poţi ajunge să-l ,,iubeşti ca pe tine însuţi”<ref>Deut32.6-11</ref> aşa cum face [[Ionatan]], fiul lui [[Saul]], care-l iubea pe [[David]] ,,ca pe sufletul din el”<ref>1Regi18.1</ref> Dacă este în suferinţă, prietenul are drept la [[mila]], compasiunea, mângâierea sufletească a prietenilor.<ref>Iov2.11, 6.14, 42.11, 19.21, 42.10</ref>Prietenul adevărat este sensibil la durerea celuilalt precum psalmistul. Acesta, când erau prietenii lui [[boala|bolnavi]], se îmbrăca cu sac, îşi [[smerenia|smerea]] sufletul cu [[post]], şi se [[rugăciune|ruga]] cu capul plecat la sân, umbla plin de durere ca pentru un prieten, ca pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.<ref>Ps35.14</ref>  

Omul înţelept are puţini prieteni- căci cine îşi face mulţi prieteni spre nenorocire sa şi-i face<ref>Prov 18.24</ref> - şi nu îi părăseşte<ref>Prov 27.10</ref> Prietenul care caută [[iubirea|dragostea]] uită greşeala, nu o mai pomeneşte, ci o acoperă<ref>Prov 17.9</ref> În ziua necazului nu trebuie să intri în casa acestuia<ref>Prov 27.10)</ref> , iar vizitele în casa prietenului să fie rare, pentru ca să nu se sature de tine şi să te urască.<ref>Prov25.17</ref> Prietenii îl vor îndepărta pe pârâtor, căci el dezbină şi pe cei mai buni prieteni.<ref>Prov 16.28</ref>

[[Sărăcia|Săracul ]] ajunge să fie părăsit şi urât chiar de prietenul său<ref>Prov14.20, 19.4,7</ref> în timp ce [[iubirea de arginţi|bogatul]] şi cel ce dă daruri sunt înconjuraţi de mulţi prieteni.<ref>Prov14.20,19.4</ref> Boala îndepărtează pe prieteni.<ref>Ps31.11, Ps38.11, Ps88.8, 18, Iov19.13</ref>

Legea lui Dumnezeu e mai importantă decât prietenia: [[închinarea la dumnezei străini|idolatrii şi închinătorii la alţi dumnezei]] care faceau făceau propagandă credinţelor străine erau omorâţipedepsiți cu moartea, potrivit legii ebraice, indiferent de prietenie sau înrudire.<ref>Exod32.27, Deut32.6-11</ref>

Dumnezeu-Hristos este prieten<ref>Iov29.4,Is41.8, Ier3.4</ref> cu oamenii neprihăniţi<ref>Prov3.32</ref>,care se tem de el <ref>Ps25.14, Ps119.63</ref> şi păzesc poruncile Lui <ref>Ps119.63</ref>, precum [[apostol]]ii, pe care nu îi mai numeşte robii săi, căci robul nu ştie ce face stăpânul său, ci îi numeşte prietenii săi pentru că le-a făcut cunoscut tot ce a auzit de la Tatăl Său.<ref>Ioan15.12-17, Lc12.1-5</ref> Iov îşi aminteşte cu nostalgie: Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,<ref>Iov29.4</ref> Prieten cu Iisus este cel ce împlineşte porunca Lui.<ref>Ioan15.14</ref> Hristos este în acelaşi timp şi prietenul vameşilor şi al păcătoşilor.<ref>Mat11.19, Lc7.34</ref> Omul trebuie să se împrietenească cu [[virtuţi]]le, spre exemplu cu -i spună [[înţelepciunea|înţelepciunii]]sora lui şi să numească priceperea prietena sa, spune arată Solomon.<ref>Prov7.4</ref> Jertfa lui Iisus este expresia celei mai înalte iubiri faţă de prieteni : ,,nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” , spune însuşi Mântuitorul.<ref>Ioan15.12-17</ref>

<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div>

[[Categorie:VirtuţiVirtuți]]