2.314 modificări
Modificări
→Legături externe
==Patriarhia==
[[Image:AthenagorasIwPaulVI.jpg|thumb|Atenagora I şi Paul al VI-lea]]
În [[1 noiembrie]] 1948, Atenagora a fost ales Patriarh al [[Constantinopol]]ului, şi a zburat la Istambul Istanbul în avionul personal al preşedintelui Sua SUA Harry Truman. Ca patriarh, el a fost pe deplin implicat în [[Consiliul Mondial al Bisericilor]] şi în îmbunătăţirea relaţiilor cu [[Papa]]. Lungă sa slujire s-a încheiat în la [[7 iulie]] 1972, în IstambulIstanbul.
Întâlnirea din 1964 cu [[Papa Paul al VI-lea]] în , de la [[Ierusalim]] a dus la ridicarea reciprocă a Bulelor de [[Excomunicare]] care au dus la [[Marea schismă]] din 1054. Acest a fost un pas semnificativ spre restaurarea comuniunii dintre Roma şi Constantinopol. A dus la [[Declaraţia Comună Catolică-Ortodoxă din 1965]], care a fost citită public în [[7 decembrie]] 1965, simultan la o şedinţă publică la [[Conciliul Vatican II]] în Rome Roma şi într-o ceremonie specială în Istanbul. Declaraţia nu a încheiat schisma, dar a arătat o dorinţă de reconciliere între cel cele două biserici. Cu toate acestea, nu toţi ortodocşii au împărtăşit acest sentiment, inclusiv [[Filaret (Voznesensky) de New York|Mitropolitul Filaret]], care a scris o scrisoare patriarhului în acelaşi an.
==Citate==
:"Aceia care mă acuză de sacrificarea [[Introducere în Creştinismul Ortodox|Ortodoxie]]i unui obsesii oarbe a dragostei au o concepţie foarte deficitară a adevărului. Ei o fac într-un sistem pe care îl au, care îi reasigură, când ceea ce este într-adevăr, este slăvirea vie a Dumnezeului viu, cu toate riscurile implicate în viaţa creativă. Iar noi nu suntem stăpânii lui Dumnezeu; El este Cel care ne ţine şi ne umple cu prezenţa Sa proporţional cu smerenia şi dragostea noastră. Doar prin iubire îl putem slăvi pe Dumnezeul iubirii, doar dăruindu-ne şi împărţindu-ne şi sacrificându-ne pe noi înşişi îl putem slăvi pe Dumnezeu care, pentru mântuirea noastră, s-a sacrificat pe El Însuşi şi a mers la moarte, la moarte pe cruce."
:"Ortodoxia, dacă mergem la originile tradiţiei ei măreţe, va fi mărturia smerită şi credincioasă a Bisericii nedespărţite. Bisericile ortodoxe, prin apropierea lor însăşi în respect reciproc şi dragoste, vor porni o mişcare de frăţietate care va trce trece prin toată lumea creştină, dând exemplul comunităţii libere a Bisericilor surori, unite prin aceleaşi taine şi aceeaşi credinţă. Cât priveşte credinţa ortodoxă, centrată pe slăvirea şi slujirea ei [[liturgică]] şi pe sfinţenie, va aduce criteriul experienţei spirituale la [[dialogul ecumenic]], un criteriu care ne va permite să descurcăm adevărurile parţiale din propriile limitări astfel încât acestea să poată fi reconciliate într-o mai mare plenitudine a adevărului."
:"Dar noi ortodocşii, suntem noi demni de Ortodoxie ? Ţinând cont de eforturile pe care le-am făcut în ultimii ani, ce fel de exemplu dau Bisericile noastre ? Suntem uniţi în credinţă şi suntem uniţi în potir, dar am devenit străini unii de alţii şi uneori rivali."
{{start box}}
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]]|
ani=1948-1972|
după=[[Demetrie Dimitrie I al Constantinopolului|Demetrie Dimitrie I]]}}
{{end box}}
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
[[Categorie:Absolvenţi Absolvenți ai Şcolii Școlii Teologice din Halki]]
[[en:Athenagoras I (Spyrou) of Constantinople]]
[[fr:Athénagoras Ier (Spyrou) de Constantinople]]