[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|250px|right|Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea]] [[Image:Iov. 800px-Job and his friends.jpg |thumb|300px|right| Iov şi prietenii săi-I. Y. Repin, sec al XIX-lea, The State Russian Museum, St. Petersburg]]{{spiritualitateSpiritualitate didactică}}'''Răbdarea''' este o [[virtuţi|virtute]] care constă în puterea de a îndura greutăţile şi neplăcerile vieţii, de a aştepta în linişte evenimentele vieţii şi intrarea în [[împărăţia lui Dumnezeu]]. Ea este roada Duhului, podoaba sufletului, mediul prielnic în care cuvântul lui Dumnezeu face roadă. Pierderea răbdării poate duce la revolta faţă de Dumnezeu. [[Înţelepciunea]], [[iubirea|dragostea ]] şi necazurile, ca încercări ale credinţei, aduc răbdare. Nădejdea creştină, care vizează lucrurile nevăzute, şi anume împărăţia lui Dumnezeu, necesită răbdare prin însăşi natura ei. Creştinul trebuie să fie răbdător şi neclintit în crâncene încercări ca [[Iov ]] , răbdător ca prigoniţii apostoli[[apostol]]i, sau ca [[Iisus|Hristos ]] care, nevinovat fiind, a răbdat moarte de ocară pentru a ne curăţa de păcate[[păcat]]e. Creştinul trebuie să fie conştient că prin [[credinţa|credinţă ]] şi răbdare moştenim făgăduinţele căci ,,cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”.

Sfântul apostol [[apostolul Pavel|Pavel]] ne arată că răbdarea este o roadă a [[Duhul Sfânt|Duhului]] alături de alte [[virtuţi]] în timp ce [[păcat]]ele sunt fapte ale firii pământeşti.<ref>Gal5.22</ref> Ea este o podoabă a sufletului,.<ref>Efes4.2, Col1.11, Col3.12, 1Tes5.14-15, 1Tim6.11, 2Tim2.24, 2Tim3.10, 2Pet1.5-9, Apoc2.1-3, Apoc2.19</ref> fiind Răbdarea este mediul prielnic în care cuvântul lui [[Dumnezeu]] face roadă în inimile bune şi curateînsutită, aşa cum vedem în [[pilda semănătorului]] cu sămânţa căzută pe pământ buncare-l simbolizează pe cel ce aude Cuvântul şi îl ţine într-o inimă bună şi curată.<ref>Lc8.15</ref> Dacă omul îşi pierde răbdarea, el poate vorbi chiar împotriva lui Dumnezeu, cum face poporul evreu, care îşi pierde răbdarea pe drum, şi se văicăreşte de ,,mâncarea proastă”(mana), de care se ,,scârbise”scârbise, şi de condiţiile vitrege prin care trece, motiv pentru care Dumnezeu chiar îi pedepseşte cu moartea pe mulţi dintre ei, trimiţându-le nişte şerpi veninoşi.<ref>Num21.4</ref>

[[SolomonApostolul Iacov]] ne învăţa le spune fraţilor săi să privească ca pe o mare bucurie când trec prin diferite încercări, ca unii care ştiu că [[înţelepciunea]] face pe om răbdătorîncercarea credinţei lor lucrează răbdare iar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea pentru ca să fie desăvârşiţi, întregi şi să nu ducă lipsă de nimic.<ref>Prov19Iac1.112-4</ref>iar sfântul apostol [[apostolul Apostolul Pavel|Pavel]] spune şi el că ,,ne încredinţează bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că [[iubirea]] este îndelung-răbdătoarenecazul aduce răbdare/răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.”<ref>1Cor13Rom5.13-4-13</ref> Mai adesea însă, necazurileiar în altă parte spune:, ca încercări ale [[credinţa|credinţei]],<ref>Iac1.2bucuraţi-3</ref>ca ispite ieşite vă în calea omuluinădejde, care nu sunt niciodată peste puterile omului, după cum ne încredinţează apostolul Pavelfiţi răbdători în necaz,stăruiţi în rugăciune”<ref>1Cor10Rom12.1312</ref>rodesc răbdare==Ispita, dacă sunt trecute cu [[credinţa|credinţă]] în sufletîntotdeauna după puterile noastre, poate fi răbdată==Apostolul Pavel ne spune [[apostolul Iacov]].<ref>Iac1.3-4</ref> Iar răbdarea aduce biruinţa în încercareasigură că,, Dumnezeu, care aduce [[nădejdea]]este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, arată apostolul Pavel.ca s-o puteţi răbda”<ref>Rom51Cor10.3, Rom12.1213</ref>

Creştinul trebuie să fie îndelung-răbdător ca plugarul, care aşteaptă roada scumpă a pământului, până primeşte ploaie timpurie şi târzie<ref>Iac5.7-9</ref>, răbdător şi neclintit în crâncene încercări ca [[Iov]]<ref>Iac5.10-11</ref>, răbdător ca prigoniţii [[apostol]]i<ref>1Cor4.12, 1Cor9.4-12, 2Cor1.6, 2Cor6.4-6-10, 2Cor12.12, 2Tim3.11</ref>, sau să aibă răbdarea sfinţilor<ref>Apoc13.10,14.12</ref>, sau să se asemene cu [[Hristos]] care, nevinovat fiind, a răbdat moarte de ocară pentru a ne curăţa de [[păcat]]e.<ref>2Tes3.5, 1Tim1.16, Apoc1.9</ref> Creştinul adevărat va lua aminte la infinita răbdare, bunătate şi îngăduinţă a lui Dumnezeu, care, uneori, întârzie făgăduinţa pedepsirii celor răi pentru că vrea ca toţi să se [[pocăinţă|pocăiască]] şi la cunoştinţa [[adevăr|adevărului]] să vină, aşa cum ne încredinţează apostolii [[Pavel]] şi [[apostolul Petru|Petru]].<ref>2Pet3.9,15, Rom2.4</ref> Dumnezeu este răbdător o vreme cu păcătoşii în timpul vieţii acestora pentru că vrea să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea pedepsindu-i, ca parte a planului Său. Astfel Dumnezeu a ridicat pe Faraon împotriva poporului evreu pentru a-Şi arăta puterea şi a face vestit [[Numele lui Dumnezeu|Numele]] Său în tot pământul, scrie apostolul Pavel romanilor.<ref>Rom9.22</ref> Proorocul [[Isaia]] ne arată că Dumnezeu este îndelung răbdător şi nu nimiceşte poporul lui [[Israel]] pentru dragostea şi slava Sa, pentru a nu fi [[hula|hulit]] [[Numele lui Dumnezeu|numele Său]].<ref>Is48.9</ref>

Bătrânii sunt îndemnaţi să fie ,,treji, vrednici de cinste, cumpătarea|cumpătaţi, sănătoşi în [[credinţa|credinţă]], în [[iubirea|dragoste]], în răbdare”.<ref>Tit2.2</ref>