[[ImageImagine:StPakhom.jpg|thumb|Icoană coptă a Sfântului Pahomie, părintele monahismului de obşteobște]][[Preacuvios]]ul '''Pahomie cel Mare''' (292 - [[9 mai]] 346) a fost un mare [[Asceza|ascet]] egiptean, în acelaşi același timp un [[Părinții pustiei|Părinte al pustiei]] şi și întemeietor al [[monahism]]ului de obşte obște (cenobitic) în Egipt. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[15 mai]], iar în Biserica Catolică la 9 mai.

==ViaţaViața==Pahomie s-a născut în Tebaida de Jos <ref>Izvoarele nu concordă asupra locului naşterii nașterii Sf. Pahomie: toate vorbesc de Tabaida, dar unii înţeleg înțeleg "Tebaida (Egiptul de Sus)" (i.e. "Tebaida de Sus"), alţii alții "Tebaida (Egiptul de Jos)" (i.e. "Tebaida de Jos").</ref> (Egipt), din părinţi părinți păgâni, şi și a primit o aleasă educaţieeducație, fiind instruit în cele ale filosofiei vremii şi și culturii sale.

Mergând odată cu părinţii părinții săi în capiştea capiștea [[idolil]]or, a auzit pe cel ce slujea în capişte capiște zicând către părinţii părinții lui: "Scoateţi Scoateți de aici pe vrăjmaşul vrăjmașul zeilor şiși-l alungaţialungați". Iar preacuviosul (deşi deși încă nu cunoscuse creştinismulcreștinismul), bând din vinul jertfei idoleştiidolești, a vărsat.

Către vârsta de 20 <ref>Izvoarele iarăşi iarăși nu concordă asupra vârstei la care sfântul a fost luat la armată: 18, 19, 20 sau 21 de ani.</ref> de ani a fost luat cu forţa forța în armata romană <ref>Multele războaie din zonă obligau armata romană să recruteze din egipteni, pentru o perioadă de timp.</ref>. AşaAșa, aflându-se într-o închisoare cu ceilalţi recruţi ceilalți recruți în aşteptarea așteptarea înrolării, a cunoscut pentru prima dată creştinicreștini, care slujeau acolo pe cei bolnavi şi și în nevoi. Impresionat de această dragoste pentru aproapele, a început să se intereseze de creştinismcreștinism. După încheierea serviciului militar, a mers în cetatea creştină creștină Oxirinhos, din Tebaida de Sus, a cunoscut învăţătura învățătura [[evanghelie|Sfintelor Evanghelii]] şi și adevărurile de credinţăcredință, şi și a primit Sfântul [[Botez]], în anul 314.

După trei ani de viaţă viață acetică, auzind de un [[pustnic]], cu numele Palamon, şi și de sfinţenia vieţii sfințenia vieții lui, s-a dus la el, în pustie, ca ucenic al acestuia, şiși, astfel, a ajuns călugăr. Lucrul lui era să toarcă lâna şi și să o ţeasățeasă, iar, din câştigcâștig, dădea săracilor.

După ce a stat zece ani cu Palamon, o voce de sus i-a poruncit să întemeieze o comunitate monastică la [[Tabenisi]] (Tabbenisi, Tabenna, Tabbenisiot), un loc unde Pahomie mergea din când în când să se roage în singurătate. Lucrul s-a petrecut astfel: mergând Pahomie şi și Palamon odată în acel loc, un glas de sus i-a grăit: "Aici să petreci şi și să faci o mănăstire, unde vor veni mulţi mulți să se mântuiască"; bătrânul Palamon a înţeles înțeles că ucenicul său Pahomie a avut o descoperire şi și i-a: "Să zidim aici o chilie şi și tu să petreci aici, dar să nu ne despărţimdespărțim, ci, să ne cercetăm unul pe altul". Nu după multă vreme, însă, Sfântul Palamon s-a mutat din viaţa viața aceasta la cer, pe braţele brațele iubitului său fiu sufletesc, ucenicul său.

Mai apoi, Pahomie a avut o altă viziune divină, în care un înger a venit la el îmbrăcat cu o "schimă" (gr. σχημα - haină călugărească), şi și i-a dat regula pentru viaţa viața de obşteobște. Acest moment este considerat în istoria monahismului ca un fel de act de naştere naștere a monahismului de obşte obște (cenobitic), pentru că până în acest moment asceţii creştini asceții creștini trăiseră ca [[pustnic]]i în singurătate, şi și nu în comunitate. Regula Sfântului Pahomie era o primă formă de viaţă viață monastică cenobitică, care dădea loc atât vieţii vieții de obşte obște cât şi și celei de liniştireliniștire; monahii trăiau în chilii separate, dar lucrau împreună pentru întreaga comunitate şi și făceau rugăciuni comune, pe lângă cele de la chilie.

Mai mult, Pahomie cel Mare a fost strict cu comunitatea de călugări care a început să crească în jurul lui. A dat fiecăruia aceeaşi aceeași mâncare şi și îmbrăcăminte. Călugării mănăstirii îşi își îndeplineau ascultările care le erau date pentru binele comun al mănăstirii. Călugărilor nu le era permis să deţină dețină bani proprii sau să accepte ceva de la rudele lor. Sfântul Pahomie considera că o ascultare îndeplinită cu zel este mai importantă decât postul sau rugăciunea. Acesta cerea de asemenea de la călugări o respectare exactă a pravilei mănăstireştimănăstirești, şi și pedepsea aspru pe leneşileneși. Odată a refuzat chiar să vorbească direct cu propria lui soră pentru a se putea menţine detaşat menține detașat de lume. (A vorbit totuşi totuși cu aceasta, printr-un mesager, şi și a binecuvântat dorinţa dorința ei de a deveni călugăriţăcălugăriță; care la scurt timp şiși-a întemeiat propria comunitate monahală de obşteobște).

Pahomie şiși-a trăit restul vieţii vieții sale având grijă de mănăstirea sa, făcând minuni, luptând cu demonii, şi și desigur în rugăciune fierbinte. Aproape de sfârşitul vieţii sfârșitul vieții sale a avut o altă vedenie: Domnul i-a dezvăluit viitorul monahismului. Sfântul a aflat astfel că viitorii monahi nu vor mai avea acelaşi același zel în nevoinţele nevoințele lor cum a avut prima generaţiegenerație, şi și că aceştia aceștia nu vor avea sfătuitori experimentaţiexperimentați. Aruncându-se cu faţa fața la pământ, Sfântul Pahomie a plâns cu amărăciune, strigând către Domnul şi și cerându-I îndurare pentru aceştiaaceștia. A auzit o voce care i-a răspuns: "Pahomie, ia aminte la îndurarea lui Dumnezeu. Călugării viitorului vor primi o răsplată, din moment ce şi și ei vor avea ocazia să sufere greutatea vieţii vieții de călugăr."

În anul 346, Pahomie conducea aproape trei mii de călugări. Acesta a fost şi și anul în care a fost infectat cu o formă de ciumă. Ucenicul său apropiat, Sfântul Teodor (17 mai), l-a îngrijit cu o dragoste de fiu. Sfântul Pahomie a murit în jurul anului 348 la vârsta de 53 de ani, şi și a fost îngropat pe un deal din apropierea mănăstirii.

Sfântul [[Ieronim]] a tradus pravila Sfântului în limba latină în 404, şi și doar această traducere a supravieţuitsupraviețuit. Pravila Sfântului Pahomie l-a influenţat influențat pe Sfântul [[Benedict de Nursia]], cea mai influentă figură a monahismului apusean, în stabilirea propriei lui pravile.

:Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului celui mare, povăţuind povățuind turmele sihaştrilor sihaștrilor la staulul cel ceresc, părinte Pahomie, şi și schima cea de acolo, cuvioase, pustnicilor deprinzând, şi și pe aceasta iarăşi iarăși ai învăţatînvățat-o; şi și acum împreună cu aceia te bucuri şi și te veseleşti veselești în cereştile locaşuricereștile locașuri.

:Luminător luminos te-ai arătat marginilor şi și pustiul cetăţii cetății l-ai făcut cu mulţime mulțime de călugări, Pahomie. Pe tine însuţi însuți te-ai răstignit, Crucea ta pe umeri luându-ţiți, şi și cu înfrânarea trupul ţiți-ai topit, rugându-te neîncetat pentru noi toţitoți.