5.289 de modificări
Modificări
ortografie
{{Spiritualitate didactică}}
'''Nepăsarea''' creştină este un [[păcat]] care constă în indiferenţa faţa de anumite valori şi reguli creştine, care se manifestă în variate domenii (educaţie, viaţă familială, căsătorie, sănătate, societate, justiţie, credinţă creştină). Nepăsarea în formele ei extreme (dezinteresul faţă de o minimă siguranţă materială a familiei, nepăsarea absolută faţă de cel aflat în nevoie, necredinţa îndărătnică până la moarte) îl exclude pe păcătos de la moştenirea vieţii veşnice dacă nu arată pocăinţă pentru păcatul săvârşit. Mijloacele de luptă împotriva acestui păcat sunt sporirea în virtuţile [[mila|milei]], [[prietenia|prieteniei]], [[iubirea|iubirii aproapelui]], mersul regulat la biserică, citirea [[Sfânta Scriptură|Sfântei Scripturi]].
== Câteva situaţii comune==
Neacoperirea unei gropi care a fost descoperită sau a fost săpată de cineva era pedepsită, în cazul morţii animalului căzut în ea, cu plata vitei în argint, urmând ca vita moartă să fie a stăpânului gropii (adică a celui neglijent).<ref>Exod21.33-34</ref>Neînchiderea unui bou despre care se ştia că obişnuia să împungă era pedepsită, în cazul uciderii altui bou, cu obligaţia de a înlocui boul omorât, urmând ca boul mort să fie al vinovatului<ref>Exod21.35-36</ref>. În cazul în care stăpânul nu închidea boul despre care se ştia că obişnuia să împungă, şi acesta ucidea un om, boul era omorât iar stăpânul era pasibil de pedeapsa cu moartea care putea fi înlocuită cu plata răscumpărării vieţii luate. Aceasta putea fi oricât de mare în cazul oamenilor liberi şi era de trei sicli de argint pentru sclavi.<ref>Exod 21.28-32</ref> Ocolirea lucrului pierdut (vită, obiect) de aproapele este un [[păcat]]<ref>Deut22.1-4</ref> [[Apostolul Iacov]] îi mustră pe cei care, deşi ştiu să facă bine, nu îl fac şi preferă să se fălească cu lăudăroşenii deşarte.<ref>Iac4.17</ref> Nepăsarea faţă de duşman nu este o atitudine creştinească. Astfel dacă cineva întâlneşte boul sau măgarul rătăcit al duşmanului să i-l ducă acasă<ref>Exod23.4-5</ref>Iar dacă vrăjmaşul cuiva este flămând, acesta să-i dea să mănânce, dacă este însetat, să-i dea să bea, căci astfel adună cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îi va răsplăti.<ref>Prov25.21-22</ref>
La rândul lor copiii care nu-şi ascultă părinţii, ci le nesocotesc sfaturile, mustrările şi învăţăturile<ref>Prov 23:22, 13.1, 10.17, 13.1, 15.5, Deut 21.18-21</ref> vor fi o amărăciune pentru aceştia<ref>Prov-10.1, 17.25, 19.13</ref>Cel ce uită mustrarea va apuca pe căi greşite<ref>Prov 10:17</ref> pe când cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.<ref>Prov15:5,13.1</ref>
==Nepăsarea faţă de datoria conjugală ==
[[Apostolul Pavel]] le spune celor [[căsătorie|căsătoriţi]] să nu se lipsească unul pe altul de datoria conjugală decât prin bună-îmvoială învoială pentru un timp, pentru a se îndeletnici cu [[post]]ul şi [[rugăciune]]a<ref>1Cor7.3-5</ref> apoi să se împreuneze iarăşi pentru a nu fi ispitiţi de [[diavol|Satana]] din pricina nestăpânirii<ref>1Cor7.5</ref> care ar putea duce (pe amândoi sau pe unul din ei) spre [[desfânareadesfrânarea|preacurvie]].
==Nepăsarea faţă de sănătate==
Neîngrijirea sănătăţii trupului este un atentat la ,,templul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]’’”<ref>1Cor6.19</ref>
==Tăinuirea==
Dacă cineva, fiind pus subt jurământ ca martor, va păcătui, nespunând ce a văzut sau ce ştie, va cădea astfel sub vină. Potrivit legii ebraice, el trebuia să-şi mărturisească păcatul, apoi să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină fie o oaie sau o capră ca jertfă ispăşitoare, fie, dacă nu-şi permitea, două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispăşire, iar celalalt ca ardere de tot sau, daca dacă nu avea nici această posibilitate, să aducă un dar de ispăşire a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, iar preotul urma să facă ispăşirea [[păcat]]ului acestuia şi păcatul său era iertat.<ref>Lev5.1</ref>
==Neîndeplinirea îndemnurilor predicate==
Neîndeplinirea îndemnurilor şi principiilor predicate este un păcat de care se făceau vinovaţi şi cărturarii şi [[farisei]]i vremurilor lui Iisus, aşa cum ne încredinţează însuşi [[Iisus|Mântuitorul]]<ref>Mt23.3</ref>
==Nepăsarea faţă de Iuda==
Iuda, vânzătorul, când a văzut că Iisus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor şi a zis: ,,Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.`` ,,Ce ne pasă nouă?`` i-au răspuns ei. ,,Treaba ta.`` Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat.(Mt27.3-5) Aici se vede lămurit cum nepăsarea preoţilor de seamă şi cărturarilor, care se presupune că ar fi trebuit să fie primii care să-l ajute pe Iuda cu un sfat, cu o încurajare, a facilitat căderea lui într-o adâncă deznădejde, ceea ce a dus la sinucidere.
==Nesocotirea stăpânirii==
Nesocotirea stăpânirii este un păcat de care se făceau vinovaţi unii păcătoşi atei.<ref>Iuda 1.8</ref> Neascultarea, din [[mândria|mândrie]], a judecătorului sau preotului însărcinat cu judecata cazurilor dificile se pedepsea cu moartea. Se scotea astfel răul din mijlocul lui Israel pentru ca tot poporul să audă şi să se teamă şi să nu se mai îngâmfe.<ref>Deut17.8-13</ref>
== Nepăsarea faţă de cel sărac şi lipsit==
Cel nepăsător faţă de cei săraci îşi va primi răsplata încă din viaţa pământească. ,,Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, când va striga", arată Solomon.<ref>Prov21.13</ref> ,,Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme", adaugă el.<ref>Prov28.27</ref>
==Păcate ale nepăsării care ne duc spre pedeapsa veşnică==
Părintele care nu poartă grijă (eng.provide- asigurarea unui minim necesar traiului) de familia lui, şi mai ales de cei din casa lui, (căci uneori copiii nu locuiesc în aceeaşi casă) s-a lepădat prin însuşi acest fapt de [[credinţa|credinţă]], fiind mai rău decât un necredincios.<ref>1Tim5.8</ref> Este o credinţă moartă aceea lipsită de fapte bune faţă de cei goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,învaţă [[apostolul Iacov]].<ref>Iac2.14-17</ref> Indiferenţa faţă de cel bătut cu sălbăticie şi jefuit de tâlhari din [[pilda samarineanului milostiv]] este un caz elocvent şi tipic.<ref>Lc10.25-37</ref>Indiferenţa faţă de [[sărăcia|săraci]], văduve, orfani, străini este un păcat de care [[Iov]] s-a ferit.<ref>Iov31.16-20,31-32</ref>Cei indiferenţi faţă de cel aflat în lipsuri materiale, cel străin, cel bolnav, cel aflat în temniţă se vor duce în [[iad]], în focul cel veşnic, aşa cum ne spune însuşi [[Iisus|Mântuitorul]].<ref>Mt25.31-46</ref> Stăpânirea cu asuprire şi asprime a oilor slabe, bolnave, rănite, rătăcite sau pierdute reprezintă mai mult decât nepăsare.<ref>Ezec34.4</ref> [[Iubirea de arginţi|Lacomii]] de avere care, prin natura lor, nu dăruiesc (fiind nepăsători faţa faţă de cei aflaţi în nevoie), necredincioşii (care sunt nepăsători faţă de adevărurile credinţei creştine) de orice fel sunt printre aceia care nu vor vedea [[împărăţia lui Dumnezeu]].<ref>Gal 5.19-21, 1Cor6.9-10, Efes 5.3-5, Apoc21.8, Apoc22.15)</ref>
==Bibliografie==
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6