{{Israel-Iisus}}'''ZeloţiiZeloții''' au fost o mişcare mișcare religioasă şi și politică din secolele I-II d.Hr., care se opunea prin violenţă violență asupritorilor Israelului[[Israel]]ului, romanii.

S-au născut ca partid dintr-o revoltă împotrivă recensământului oamenilor şi și animalelor, hotărât în anul 4-6 d.Hr . de proconsulul Siriei, Quirinius. Revolta a fost înăbuşităînăbușită, dar mişcarea mișcarea a persistat.

Ei admiteau ca singur stăpânitor numai pe [[Sfânta Treime|Dumnezeu]]. S-au despărţit despărțit de [[farisei]] pentru că îi socoteau prea îngăduitori faţă față de romani, ceea ce nu-i împiedica să colaboreze în combaterea cotropitorilor vremelnici ai Palestinei. Foloseau toate mijloacele, chiar asasinatul, pentru a -i combate pe asupritorii Israelului şi și pe compatrioţii compatrioții care colaborau cu duşmanuldușmanul. Se foloseau de pumnale scurte numite de romani „sica” (de aici numele de „sicari”, care devenise identic cu cel de zelot).

Revolta lor se înteţeşte şi întețește și ia proporţii proporții în anul 66 d. Hr., aducând după sine intervenţia intervenția armatei romane, asediul [[Ierusalim]]ului şi , distrugerea lui și a Templului în anul 70.d.Hr. Cei care au mai scăpat s-au regrupat în jurul Mării Moarte. Ultima lor revoltă a izbucnit în timpul împăratului roman Adrian (117-138) sub Bar-Kokba, „fiul stelei”, care era socotit de zeloţi zeloți ca fiind [[Iisus Hristos|Mesia]]. Mişcarea Mișcarea a fost înăbuşită şi înăbușită și complet nimicită.

* I. Constantinescu, ''Studiul Noului Testament'', pag. 42, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, BucureştiBucurești, 2002, ISBN 973-9332-75-7.* [[Ene Branişte şi Braniște]] și Ecaterina BranişteBraniște, ''Dicţionar Dicționar enciclopedic de cunoştinţe cunoștințe religioase'', pag. 556, Editura Diecezană CaransebeşCaransebeș, 2001.