Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.291 de modificări
Modificări
Pagină nouă: '''Busuiocul''' este o plantă aromată<ref>Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă din genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o plantă ierboasă originară din Asia de sud. (W...
'''Busuiocul''' este o plantă aromată<ref>Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă din genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o plantă ierboasă originară din Asia de sud. (Wikipedia)</ref> folosită în cultul [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]] în ritualul [[Sfeștanie|sfințirii apei]], precum și la sărbătoarea [[Înălțarea Sfintei Cruci|Înălțării Sfintei Cruci]] ([[Praznic|prăznuită]] la [[14 septembrie]])<ref>Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque'', p.25</ref>.
Termenul de busuioc provine din limba greacă, βασιλικόν, de la βασιλευς (basileus), „rege”, fiind pusă de istoricii bisericești [[Eusebiu de Cezareea]], [[Socrate Scolasticul]] și [[Sozomen]] în directă legătură cu sfinții împărați „întocmai cu apostolii” [[Constantin cel Mare]] și [[Elena]], de unde și numele de „plantă împărătească”, βασιλικόν<ref>Sursă: Wikipedia.</ref>. Ei spun că busuiocul creștea pe locul unde împărăteasa Elena a descoperit Sfânta Cruce a Domnului Iisus Hristos. Și astfel, busuiocul era legat de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci.
Din limba greacă, termenul a intrat în cele mai multe limbi europene pe filiere diferite. În limba română mai mulți lingviști consideră că nu a intrat direct din greacă, ci pe filiera limbii bulgare sau sârbe vechi (bg. bosilak, scr. bosiljak)<ref>Cf. diferitelor dicționare din: http://dexonline.ro/definitie/busuioc</ref>.
Prin extensie, mănunchiul sau pămătuful de busuioc, folosit de [[preot]] când stropește cu [[agheasmă]] se numește tot busuioc (sau, regional, „sfeștoc”).
==Surse==
* Wikipedia (en, fr, ro)
* Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque'', Paris, 1895
==Note==
<references />
[[Categorie:Liturgică]]
Termenul de busuioc provine din limba greacă, βασιλικόν, de la βασιλευς (basileus), „rege”, fiind pusă de istoricii bisericești [[Eusebiu de Cezareea]], [[Socrate Scolasticul]] și [[Sozomen]] în directă legătură cu sfinții împărați „întocmai cu apostolii” [[Constantin cel Mare]] și [[Elena]], de unde și numele de „plantă împărătească”, βασιλικόν<ref>Sursă: Wikipedia.</ref>. Ei spun că busuiocul creștea pe locul unde împărăteasa Elena a descoperit Sfânta Cruce a Domnului Iisus Hristos. Și astfel, busuiocul era legat de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci.
Din limba greacă, termenul a intrat în cele mai multe limbi europene pe filiere diferite. În limba română mai mulți lingviști consideră că nu a intrat direct din greacă, ci pe filiera limbii bulgare sau sârbe vechi (bg. bosilak, scr. bosiljak)<ref>Cf. diferitelor dicționare din: http://dexonline.ro/definitie/busuioc</ref>.
Prin extensie, mănunchiul sau pămătuful de busuioc, folosit de [[preot]] când stropește cu [[agheasmă]] se numește tot busuioc (sau, regional, „sfeștoc”).
==Surse==
* Wikipedia (en, fr, ro)
* Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque'', Paris, 1895
==Note==
<references />
[[Categorie:Liturgică]]