Convins că sfârşitul lumii era aproape şi că Noul Ierusalim era pe care să se pogoare înn apropierea satului frigian Pepuza, după cum era amintit în [[Apocalipsa|Apocalipsă]], Montanus pleda pentru rigorism moral şi detaşarea de dorinţele materiale. Criticii mişcării au subliniat accentul montaniştilor pe manifestările extatice neortodoxe şi pe profetism în detrimentul autorităţii episcopale rânduite de Dumnezeu.

Data morţii lui Montanus este necunoscută.