5.289 de modificări
Modificări
mici corecturi
{{Spiritualitate didactică}}
==Formele judecății==
De fapt, judecata este una din formele în care Dumnezeu îşi exercită «pedagogia» Sa în istorie. [[Sfinţii Părinţi]] sunt de acord că Dumnezeu conduce şi îndrumează umanitatea prin [[Dogmă|dogme]], porunci, făgăduinţe şi judecăţi. Istoria se află sub o permanentă «critică» a lui Dumnezeu, fiind certată în sens educativ prin judecăţile Sale. Judecata este un proces care a început pe Cruce, dar care se exercită odată cu constituirea Bisericii în istorie, ca semn profetic şi realitate anticipatorie anticipatoare a Împărăţiei lui Dumnezeu. Întreaga Biserică are această funcţie, exprimată mai ales în Colegiul [[Apostoli]]lor care vor judeca lumea (Apoc. 21, 14).
În mod sacramental, judecata se manifestă în puterea de a lega şi dezlega păcatele, putere dăruită lui Petru (Matei 16, 18—19), apostolilor (In 20, 23) şi Bisericii (Mt. 18, 18).
Există '''judecata generală''', ultimă, Judecata de Apoi, când toţi se vor prezenta împreună înaintea lui Dumnezeu pentru a li se face «dreptate». Judecata aparţine Fiului (In 5, 22, 27—30). Pentru unii, Judecata va fi un act de binecuvântare şi de mulţumire, pentru alţii, va fi un act de osândă (Mt. 25, 34—46). Dacă încă în această viaţă, creştinul face experienţa Judecăţii în momentele de «părăsire» a lui Dumnezeu, care după părinţii bisericeşti au un scop pedagogic, în cealaltă viaţă, Judecata va fi simţită ca un vid total de har, vârtejul în spirală infinită a unei existenţe iraţionale şi impersonale. De aceea, Judecata în pedagogia divină nu este o condamnare, ci «criza» ultimă a unei vieţi iresponsabile : «Fiind, dar, împreună lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu primiţi în zadar harul lui Dumnezeu. Căci zice : La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii» (II Cor. 6, 1—2). De aceea, fiecare va fi judecat după conştiinţa şi legea sa (In 6, 45).
În [[tradiţia]] [[Asceza|ascetică ortodoxă]], un accent deosebit a fost pus pe experienţa încă din această viaţă, ca stare spirituală preeshatologică, a Judecăţii lui Dumnezeu : «Precum pârga chinurilor veşnice e ascunsă în sufletele păcătoşilor, aşa şi arvunile arvunele bunătăţilor lucrează prin Duhul şi se dăruiesc în inimile drepţilor. Căci împărăţia cerurilor este vieţuirea virtuoasă, precum chinurile, deprinderea patimilor» (Grigorie Sinaitul, ''Capete în acrostih'', 38, în: „Filoc. rom.”, vol. 7, p. 102). Această conştiinţă permanentă a Judecăţii se răsfrânge în virtutea [[smerenia|smereniei]]; de aceea cei smeriţi cu duhul nu vor intra la judecată, căci «întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat» (Ps. 53, 8 ; Fapte 8, 32—33).
==Omul va da socoteală pentru faptele sale la Judecată==
La sfârşitul vieţii sufletul omului va fi supus judecăţii particulare şi apoi Judecăţii de Apoi, potrivit faptelor şi vorbelor sale şi i se va decide destinaţia sa ultimă: [[rai]]ul sau [[iad]]ul <ref>Iov34.11, Prov24.12, Ecl 11.9, 12.14, Mt16.27, Mt25.31-46, 2Cor5.10, 1Pet1.17, Rom2.5-8 </ref>
# [[Uciderea|Ucigaşii]] <ref>Gal5.20, Apoc21.8, Apoc22.15</ref>
# [[Necredinţa|Necredincioşii]]<ref>Apoc21.8, Mat.10.11-15, eng. faithless, the unbelieving</ref>, [[Închinarea la dumnezei străini|închinătorii la idoli]] (idolatrii)<ref>1Cor6.9 , Gal5.20, Apoc21.8, Apoc22.15, eng. idolaters</ref>, [[vrăjitoria|vrăjitorii]]<ref>Gal5.19-21, Apoc21.8, Apoc22.15, eng. sorcers, witchcraft</ref>, [[nepăsarea|nepăsătorii]] faţă de cei înfometaţi, însetaţi, străini, bolnavi sau aflaţi în temniţă.<ref>Mat 25.31-46</ref>, nepăsătorii faţă de adevărurile credinţei.<ref>Lc12.47-48 </ref>, cel [[nepăsarea|nepăsător]] care nu asigură familiei din casa sa un minim necesar vieţii.<ref>1Tim 5.8, eng. provide</ref> Acestea sunt păcate legate de [[credinţa|credinţă]]
#[[furt|Hoţii]]<ref>1Cor6.10, eng.thieves</ref>, [[furt|escrocii]]<ref>1Cor6.10, hrăpitorii; răpăreţii, eng.swindlers</ref>, [[iubirea de arginţi|lacomii]]<ref>1Cor6.9-10, Gal5.20-21,eng. greedy,covetuos</ref>, [[lăcomia|beţivii]]<ref>1Cor6.10, eng.drunkenness</ref>, chefuitoriipetrecăreții<ref>Gal5.21, eng.orgies- ESV, NIVUK, TNIV, revellings-ASV, wild party- NIRV</ref>. Acestea sunt păcate legate de bani, mâncare şi băutură.
#Fricoşii<ref>Apoc21.8, eng. cowards</ref>
#[[invidia|Pizmaşii]]<ref>Gal5.21, eng.envy </ref>
==Citat==
:«Judecata lumii acesteia ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 3, 19), după cuvântul [[Evanghelie]]i, stă în necredinţa celor neevlavioşi, potrivit cuvântului: «Iar cel ce nu crede s-a şi osândit» (In 3, 18) ; de asemenea, în necazurile aduse de providenţă pentru îngrădire sau întoarcere; apoi în înrâurirea plănuirilor bune şi rele, fiind ajutate să treacă în faptă, după cuvântul: «Înstrăinatu-s-au păcătoşii din pântecele maicii lor» (Ps. 57, 4). Judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu se arată, prin urmare, pentru îndreptarea prin pedepse şi după fapte, pe unii pedepsindu-i, pe alţii miluindu-i , dând ca răsplată unora cununile, altora chinurile. Din cei pedepsiţi, cei dintâi sunt cu totul necredincioşi ; cei de-al doilea, credincioşi dar fără râvnă, de aceea se şi pedepsesc cu iubire de oameni. Iar cei ce s-au făcut desăvârşiţi, fie în virtuţi, fie în [[păcat]]e, vor avea răsplăţile cuvenite». ([[Grigorie Sinaitul]], ''Capete în acrostih'', 40, în: "Filocalia românească", vol. 7, p. 103).
==Bibliografie==