5.289 de modificări
Modificări
mici corecturi
[[Image:Cercetarea 1.jpg|thumb|200px|right|Cercetător în domeniu medical]]
[[image:Eusebius.jpg|right|thumb|Eusebiu de Cezareea, istoric creştin]]
{{Spiritualitate didactică}}
'''Cercetarea''' este ,,o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor”.<ref>Ecl1.13</ref> Ea poate îmbrăca diverse forme: cercetarea lumii, lucrurilor în general, cercetarea istoriei, cercetarea [[Sfânta Scriptură|Scripturilor]], cercetarea morală a oamenilor, inclusiv cercetarea de sine care trebuie să preceadă împărtăşania, cercetarea celor necăjiţi pentru ajutorarea lor. [[Dumnezeu]] este cel care cercetează inimile şi rărunchii oamenilor.Din moment ce cunoaşterea (cercetarea) îngâmfă, precum spune apostolul Pavel<ref>1Cor8.1</ref>, ea trebuie însoţită permanent de [[smerenia|smerenie]]. [[Înţelepciunea]] este cu cei smeriţi, spune [[Solomon]]<ref>Prov11.2</ref> ,,Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa", arată acelaşi Solomon.<ref>Prov12.23</ref>
==Cercetarea lumii, a lucrărilor Domnului==
În mod obişnuit omul nu poate pătrunde şi înţelege deplin ceea ce se petrece sub soare.<ref>Ecl8.17</ref>
Deviza ,,Crede şi nu cerceta" aparţine duşmanului credinţei creştine, filosoful roman Celsus, sec 2. Pentru a denigra creştinismul, Celsus a pus în gura apostolilor din primele veacuri această zicere, pe care ei, chipurile, ar fi folosit-o pentru a-i atrage la [[credinţa|credinţă]] pe oamenii simpli. [[Origen]] citează acestă această zicere a lui Celsus.<ref>Filocalia, Origen, Editura Herald, pag 106</ref> Deviza a fost preluată de gânditorii [[necredinţa|atei]], în special de comunişti, care au încercat să inducă ideea că ea aparţine creştinismului. Această deviză contravine spiritului [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] care are nenumărate îndemnuri clare şi explicite de cunoaştere a lumii.
Unele cercetări au o finalitate practică cum ar fi cercetarea minieră: ,,Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit. /Fierul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama. /Omul pune capăt întunericului, cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii. /Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti."<ref>Iov 28.1-3</ref>
=== Mândria, pericolul cunoaşterii===
Cunoaşterea este una din pricinile de mândrie, căci „cunoştința îngâmfă, pe când dragostea zideşte” învaţă [[apostolul Pavel]]<ref>1Cor8.1</ref>[[Adam]] şi [[Eva]] au fost alungaţi din [[rai]] din pricina trufiei cunoaşterii, pentru că au nesocotit porunca Domnului şi au mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului, arată [[Cartea Facerii]]<ref>Fac3.1-6</ref>[[diavol|Lucifer]] a căzut din [[cer]] din pricina trufiei, devenind [[diavol|Satan]] (duşmanul, [[diavol]]ul), învaţă proorocul [[Isaia]]<ref>Is14.12-14, Lc10.18</ref> De aceea cunoaşterea trebuie însoţită permanent de [[smerenia|smerenie]]. [[Înţelepciunea]] este cu cei smeriţi, spune [[Solomon]]<ref>Prov11.2</ref> ,,Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa", arată acelaşi Solomon<ref>Prov12.23</ref>
==Cercetarea istoriei==
==Cercetarea de sine==
[[Image:Apostle Paul.JPG|right|frame|Sfântul Apostol Pavel: ,,să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar"(1Cor11.29)]]
Apostolul Pavel scrie galatenilor:,,Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce -l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii."<ref>Gal6.4</ref> ,,Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul”, stă scris în Plângerile lui Ieremia.<ref>Pl3.40</ref>,, Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine.", scrie proorocul Sofonie.<ref>Sof2.1</ref>
Cercetarea de sine trebuie făcută şi înainte de [[euharistie|împărtăşanie]]:
==Cercetarea celor necăjiţi==
[[Image:Job the Long-Suffering.jpg|left|frame|Sfântul şi Dreptul Iov:,,eram tatăl celor neputincioşi şi cercetam cu sârguinţă pricinile care-mi erau necunoscute"(Iov29.16)]]
[[Apostolul Iacov]] scrie:,,Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii."<ref>Iac1.27</ref> [[Iov]] spune: ,,Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut."<ref>Iov29.16</ref>