Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.857 de modificări
Modificări
Duh
,fără descrierea modificării
{{Dezambiguizare}}
'''Duhul''' (gr. ''pevma'', ebr. ''ruah'', sl.''duhŭ'') desemnează la origine suflarea (sau răsuflarea) sau vântul (sau suflarea de vânt). ==Etimologie, lexic, sinonimie==În românește '''duh''' vine din slavonescul ''duhŭ'', și ocupă o plajă semantică asemănătoare cu corespondentul lui slavon originar. Utilizarea termenului '''duh''' (cu derivatele lui) în limba română actuală este cel mai adesea legată de limbajul bisericesc, sau provine din el pentru a fi intrat în limba comună, și este puțin arhaizant. Sinonimul lui neologistic, '''spirit'''<ref>Intrat în limba română în secolul al XIX-lea (cf. DER).</ref>, este mai secularizat și nu i se suprapune deplin, ca în sintagmele:*''părinte duhovnicesc'' (mai larg, tinde să înglobeze și avva și duhovnic) - ''părinte spiritual'' (tinde să acopere mai ales sensul de duhovnic)*''spiritualitatea'', ca disciplină a [[Teologie]]i academice, nu are echivalent pe filiera vreunei derivații din „duh”*''om spiritual'' (sintagmă ne-religioasă, desemnând un om glumeț) - ''om duhovnicesc'' (sintagmă religioasă, duhovnicesc = îmbunătățit sufletește prin preceptele creștine)*''spirit'' (poate fi și „duh”, dar și „rațiune” sau „minte”) - ''duh'' (utilizare religioasă)
==Dezambiguizare==
În [[Vechiul Testament|Vechiul]] și [[Noul Testament]], ca și la [[Sfinții Părinți]] și în literatură creștină până astăzi, [['''duhul]] ''' poate desemna:
*'''[[sufletul]]''' : de la suflarea de viață care vine de la [[Dumnezeu]], duhul a luat sensul de suflet al omului<ref>Expresii sinonime: „a-și da duhul” = „a-și da sufletul” = „a-și da ultima suflare” = a muri</ref>; metaforic, „duhuri” sau „suflete” poate desemna „persoane” (oameni) în general.
*duhul [[Sfânta Scriptură|Scripturii]] care este opus literei Scripturii: Dumnezeu „ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.” (II Corinteni 3, 6). Mai general, profunzimea sau interioritatea cuvântului, care se adaptează cu iubire la o situație și la o persoană, în opoziție cu regula care se aplică strict și rece<ref>În sensul adagiului bisericesc: „Tipic, tipic, și la inimă nimic.”</ref>.
*'''[[înger]]''' în general, uneori îngeri buni, dar cel mai adesea îngerii răi, adică '''[[diavol]]ii'''.