Data nașterii sfântului Ioan este necunoscută. S-a născut probabil în [[Constantinopol]], unde a fost crescut de părinți creștini, meșteri în lucrul aurului<ref>cf. Sinaxar, 2 septembrie: După [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie02.htmSinaxar, 2 septembrie].</ref>. Nu a avut o educație sau instruire lumească deosebită, dar a devenit faimos pentru viața sa [[Asceza|ascetică]], care a și făcut să fie supranumit "Postitorul". A fost mai întâi [[diacon]] la [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|catedrala Sfânta Sofia]] din capitala imperiului sub patriarhul [[Ioan Scolasticul|Ioan al III-lea (Scolasticul)]], iar apoi a devenit ''sachelar'' (gr. skallarios), adică [[vicar]] patriarhal pentru [[Mănăstire|mănăstiri]]. Sub patriarhul [[Eutihie al Constantinopolului|Eutihie I]], care a fost reinstalat ca [[patriarh]] după moartea lui Ioan Scolasticul în 577, Ioan a devenit din ce în ce mai apreciat de [[cler]]ul din Constantinopol. La moartea lui Eutihie în 582, el a fost numit patriarh, cu numele de Ioan al IV-lea, de către împăratul Tiberiu al II-lea, pe [[11 aprilie]] 582. A rămas și în grațiile împăratului Mauriciu, care i-a urmat lui Tiberiu la sfârșitul anului 582.

În 588, Ioan al IV-lea a convocat un [[sinod]] în Constantinopol pentru a investiga anumite acuze împotriva patriarhul patriarhului [[Grigorie al Antiohiei]], care a și fost achitat. Convocarea trimisă la către episcopii din Orient a fost făcută în numele lui Ioan al IV-lea, ca ''Patriarh Ecumenic''. Deși acest titlumai fusese folosit, ca un drept compliment, a mai fost folosit și în timpul patriarhatului lui Acachie (471-489), cu referire la Patriarhul de Constantinopol, utilizarea lui de către Ioan al IV-lea ca titulatură oficială în documentele sale de cancelarie a fost o premieră. Titlul de ''Patriarh Ecumenic'' a fost utilizat în actele sinodului, făcând obiecția ceea ce i-a atras protestul papei Pelagius al II-lea de la Roma. În 595, papa [[Grigore cel Mare|Grigore I]] a obiectat și el, destul de aspru, față de folosirea acestui titlu<ref>A se vedea: Egumen Andrew Wade, [http://www.nistea.com/papir.htmCând papii erau ortodocşi. Douã scrisori papale pe care Ioan Paul al II-lea pare să le fi uitat], 1999.</ref>, deși Grigorie se afla în termeni buni cu Ioan.

În cadrul Bisericii, Ioan al IV-lea mai este remarcat și ca fiind compilatorul unui [[nomocanon]] penitențial, conținând [[Canoane bisericeşti|canoane]] de [[pocăință]]. Canoanele sunt instrucțiuni pentru [[Preot|preoți]] cu privire la modul în care [[Spovedania|spovedesc]] [[păcat]]ele cu știința și cu neștiința. Deoarece vechile canoane bisericești reglau modalitățile și durata unor penitențe publice, a fost necesar să se adapteze aceste canoane pentru păcatele ascunse şi respectiv penitențele individuale. Ioan al IV-lea a scris nomocanonul său în spiritul de a ține aşa fel încât să țină cont de pocăința și buna intenție de intenția bună a omului care-și mărturisește păcatele, precum și de starea conștiinței lui în procesul de reconciliere împăcare cu [[Dumnezeu]]. În astfel de situații de reală pocăință și conștientizare a păcatului, nomocanomul sfântului Ioan Postitorul reduce penitențele stabilite de [[Sfinții Părinți]] din vechime la jumătate sau chiar mai mult. De asemenea, el a definit mai exact caracterul și durata penitențelor, cum ar fi asprimea [[post]]ului, numărul de [[Metanie|metanii]] pe zi, sau [[milostenia]]. Durata penitențelor este stabilită de preotul spoveditor.

Scopul principal al Nomocanonului sfântului Ioan Postitorul a fost tocmai acela de a regla adapta canoanele de pocăință, astfel încât ele să reflecte starea de spirit a persoanei care se mărturisește.

*ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie02.htmSinaxar 2 septembrie, Sf. Ioan Postitorul]

*ro: Egumen Andrew Wade, [http://www.nistea.com/papir.htmCând papii erau ortodocşi. Douã scrisori papale pe care Ioan Paul al II-lea pare să le fi uitat], 1999.