[[ImageImagine:Steagul_de_Lupta_Stefan_cel_Mare.jpg|thumb|200px250px|left|Steagul de luptă al lui [[Ştefan al III-lea cel Mare]], dăruit [[Mănăstirea Zografu (Muntele Athos)|Mănăstirii Zografu de la [[Muntele Athos]] în 1500]]Dintre toţi [[Sfinţi]]i sărbătoriţi în lumea creştină, puţini au ajuns la faima de care s-a bucurat, şi se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru. În satele şi oraşele ţării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulţi oameni, bărbaţi si femei, îi poartă numele. De asemenea si multe oraşe din ţară. Al treilea braţ al Dunării, în Deltă, se cheamă, numeşte Braţul Sfântului Gheorghe. Se ştie, apoi, că multă vreme ocrotitorul oştirii române a fost Sfântul Gheorghe. De asemenea, steagul Moldovei, trimis de [[Ştefan cel Mare]] la [[Mănăstirea Zografu (Muntele Athos)|mănăstirea Zografu]], din [[Muntele Athos]], are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet şi ca o chemare a poporului la lupta creştinilor împotrivă balaurului vremii, adică a păgânilor otomani şi împotrivă [[diavol]]ului.

O dovadă este şi rugăciunea lui [[Ştefan cel Mare]], scrisă pe steagul său: ''"O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea această şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale"''.