'''Sfânta Scriptură''' (Biblia) este cartea dumnezeiască, sfântă a creştinilor. Biblia cuprinde [[Vechiul Testament]], format din 39 de cărţi canonice şi [[Noul Testament]] format din 27 de cărţi canonice, având în total 66 cărţi canonice. În tradiţia ortodoxă la acestea se adaugă un set de cărţi necanonice, dar ,,bune de citit", în număr de 14.<ref>Protestanţii numesc aceste cărţi apocrife şi nu le includ în Biblie.</ref>

Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (Primele 5 primele cinci cărţi- [[Cartea Facerii|Facerea]], [[Cartea Ieşirii|Ieşirea]], [[Cartea Leviticului|Leviticul]], [[Cartea Numerilor|Numeri]] şi [[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]) în care este relatată crearea lumii şi a neamului omenesc şi sunt evocate istoria, legile, religia, instituţiile, obiceiurile poporului evreu până la aşezarea în Canaan, pământul făgăduinţei. Următoarele cărţi urmăresc destinul poporului evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic şi militar, evocându-se regimul judecătorilor şi apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui [[David]] şi [[Solomon]]. [[Cartea lui Iov]] tratează problema suferinţei umane, propunând pe [[Iov]] ca model grăitor de [[răbdarea|răbdare]] şi credinţă neclintită, lămurite prin crâncene încercări. [[Cartea Psalmilor]] cuprinde psalmii lui David şi ai altor autori care sunt de diverse feluri:psalmi de laudă, psalmi de cerere, psalmi istorici, psalmi didactici, psalmi de căinţă, psalmi mesianici, etc. Cartea [[Pildele lui Solomon]] cuprinde proverbe aparţinând în principal lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situaţii de viaţă, fiind un ghid esenţial de înţelepciune. [[Ecclesiastul]] este o meditaţie asupra vieţii dar şi un îndreptar de viaţă înţeleaptă. [[Cântarea Cântărilor]] este un poem de dragoste. Cărţile profetice îi au în centru pe profeţi care îi mustră, îi sfătuiesc şi îi încurajează pe regii vremii din Israel. [[Vechiul Testament]] cuprinde revelaţia făcută de Dumnezeu prin [[patriarh]]ii vechi şi prin [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind "călăuză spre [[Hristos]]" (Galateni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3#24 3,24]), pregătind venirea Lui.

Noul Testament cuprinde cele patru [[evanghelie|evanghelii]], [[Faptele Apostolilor]], cele 14 apostole epistole ale lui [[apostolul Pavel|Pavel]] şi cele şapte apostole soborniceşti ale lui [[apostolul Iacov|Iacov]], [[apostolul Petru|Petru]], [[apostolul Ioan|Ioan]] şi [[apostolul Iuda|Iuda]], încheindu-se cu [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] lui Ioan. Evangheliile înfăţişează viaţa şi învăţăturile Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]. Faptele Apostolilor evocă întemeierea primelor comunităţi creştine. Epistolele apostolului Pavel sunt scrisori adresate de ,,epistolul apostolul neamurilor" apropiaţilor săi pentru sfătuirea, îmbărbătarea şi îndrumarea lor în conducerea primelor comunităţi de credincioşi. Epistolele soborniceşti sunt scrisorile trimise de Petru, Iacob Iacov şi Ioan în diverse situaţii. Apocalipsa Sf. Ioan cuprinde descoperirea dumnezeiască pe care o are apostolul Ioan şi pe care acesta o consemnează spre folosul creştinilor.[[Noul Testament]] cuprinde revelaţia dumnezeiască făcută nu prin trimişi ai lui Dumnezeu, ci prin Însuşi [[Iisus Hristos|Dumnezeu Fiul]] (Evrei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=1 1,1-2]). Noul Testament desăvârşeşte revelaţia făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în [[Pentateuh]] - primele cinci cărţi ale Bibliei) şi prooroci, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: "''Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc''" ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5#17 5, 17]).

Biblia a fost scrisă în limba ebraică (Vechiul Testament) şi în limba greacă (Noul Testament, în afară de Evanghelia după Matei care a fost scrisă de apostolul Matei în limba aramaică, ebraica vorbită în vremea lui Iisus, apoi tradusă tot de el în greacă). Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă sub numele de [[Septuaginta]], în vremea lui Ptolomeu Filadelful (sec al III-leaî.Hr.), la Alexandria, în Egipt, de către 72 de învăţaţi. În sec al IV-lea Biblia a fost tradusă în întregime în limba latină de către Sf.[[Ieronim]], purtând numele primind apelativul de [[Vulgata]]. În sec al IX-lea a fost tradusă Biblia în limba slavonă. Începând din sec . al XVI-lea, după apariţia [[protestantism]]ului, a început să fie tradusă în toate limbile naţionale.

Creştinismul ortodox are Biserica Ortodoxă recunoaşte două surse interdependente ale adevăruluiRevelaţiei: Biblia Sfânta Scriptură şi [[Sfânta Tradiţie]].

Împărţirea Bibliei (pe atunci Vulgata) ==Sistemul de referinţe== Pentru orientarea mai rapidă în capitole a fost începută în sec cadrul textului Sfintei Scripturi, exegeţii au întreprins, începând cu secolul al XIII-lea de către , o împărţire a textului pe capitole şi pe versete. Lucrând pe ''Vulgata'', versiunea latină a textului biblic, cardinalul [[w:Stephen Langton|Ştefan Langton]], arhiepiscop de Canterbury a început împărţirea textului pe capitole în jurul anului 1205; probabil opera sa a fost dusă la 1205, fiind isprăvită bun sfârşit de [[w:Hugh of Saint-Cher|Hugues de Saint Glef pe la Cher]], în jurul anului 1240. Împărţirea O primă împărţire în versete a Vulgatei a fost făcută realizată de tipograful parizian [[w:Robert Estienne|Robert Estienne]] (Robert Ştefan. ), un tipograf parizian: Noul Testament a apărut împărţit în capitole şi versete a fost publicat în ediţia ediţie greco-latină din în 1551 , iar Biblia o versiune integrală a Bibliei în latină integrală a apărut în 1555.<ref>Valeriu Anania, prefaţă la ''Biblia sau Sfânta Scriptură, pag 12'', versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, p. 12, ISBN 973-9332-86-2</ref>

La început, Apostolii au transmis [[Evanghelie|Sfânta Evanghelie]] prin viu grai; prin aceasta, Cuvântul Luilui[[Dumnezeu]] s-a răspândit şi a întemeiat [[Biserica]]. Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi

evreilor au fost ca aceștia să ''spună'' copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a

îndată și Sf. [[Apostolul Petru|Petru]]. Mai târziu, aceste evenimente au fost trecute în ''scris'' spre mărturienestrămutată pentru următoarele generații.

Biblia presupune [[credinţa]] cititorului. "Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor ocular. După cum spune Sf. [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Biserica]] ar muri dacă ar fi fondată numai pe cunoștință (experiența directă). Ferice de cei care cred fără să fi văzut, spune Mântuitorul. Cu toate că , de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică, acest lucru nu se întâmplă în mod obișnuit. Astfel că, în această viaţă, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei trebuie să o citească cu ochii credinței.

La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiţiei, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi care formează Noul Testament. Într-o scrisoare de Paşti, a sfântului Atanasie din anul 367, a sfântului Atanasie, apare pentru prima oară şi lista cu cele 27 de cărţi pe care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice.

''Biblia sau Sfânta Scriptură'', versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2 Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag58-60, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2

Biblia sau Sfânta ScripturăEne Branişte şi Ecaterina Branişte, pag 12, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată ''Dicţionar enciclopedic de Valeriu Ananiacunoştinţe religioase'', Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe RomâneDiecezană Caransebeş, Bucureşti2001, 2001 pp. 58-60, ISBN 973-933297569-867-2

*en:[http://www.holy-trinity.org/liturgics/nrsv.html An Orthodox Critique of English Translations of the Bible]* Instrumente muzicale biblice [http://www.rakkav.com/biblemusic/pages/instruments.htmInstrumente muzicale biblice]* Pergamente scanate din Biblie [http://chrles.multiply.com/Pergamente scanate din Biblie]

*en: [http://en.orthodoxwiki.org/The_Parish_and_Holy_Scripture The Parish and Holy Scripture - by Archpriest Andrew Morbey]

*en: [http://news.nationalgeographic.com/news/2008/11/081103-hebrew-text.html ''Oldest Hebrew Text Is Evidence for Bible Stories?''], Mati Milstein in Elah Valley, Israel for National Geographic News [[November 3]], 2008.

Image:Codex Vaticanus 2.jpg|Codex Vaticanus B, pagină care conţine textul biblic 2TesaloniceniII Tesaloniceni. 3.,11-18, Evrei 1.,1-2,;2, sec al IV-lea d.H