Altădată, pe când trăia liniştit şi fericit, Nabucadneţar mai are un vis, care-l umple de groază. Daniel, aflat la curtea lui i-l tâlcuieşte, potrivit descoperirii lui Dumnezeu pe care o are: este vorba de ceea ce se întâmplă cu un copac care-l simbolizează pe însuşi împăratul şi ceea ce urma să se petreacă cu el în următorii şapte ani. Daniel îl îndeamnă să se [[pocăinţă|pocăiască]] pentru a nu împlini toate acestea:,, Pune capăt [[păcat]]elor tale, şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale, şi ai [[mila|milă]] de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea! “. Dar Nabucadneţar nu-l ascultă şi, peste un an, când se plimba pe acoperişul casei sale şi are un moment de trufie, un glas din cer se aude care-l anunţă că proorocia se va împlini. El a fost îndepărtat de pe tron şi a fost despuiat de slava lui: a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, a locuit la un loc cu măgarii sălbatici, i s-a dat să mănânce iarbă ca la boi, trupul i-a fost udat de roua cerului, i-a crescut părul ca penele vulturului şi i-au crescut unghiile ca ghearele păsărilor; şapte vremi au trecut peste el, până când a recunoscut că Dumnezeu stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea; şi atunci a fost reaşezat în scaunul de domnie. (Dan4.1-37, 5.18-21)

1După cîtăva vreme, s'a întîmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpînul lor, împăratul Egiptului.