{{În curs}}{{Traducere EN}}Sfântul sfinţitul mucenic '''Alexandru al Ierusalimului''' a trăit la sfârşitul secolului al doilea şi începutul secolului al treilea. [[Episcop]] şi [[mucenic]], [[Sfinţi|sfântul]] Alexandru moare pe vremea [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecuţiilor]] împăratului Deciu (249-251) la jumătatea secolului al treilea. Este pomenit în [[Biserica Ortodoxă]] pe [[16 mai]] şi pe [[12 decembrie]] ca [[ieromartir]].
Sfântul sfinţitul mucenic '''==Viața==Alexandru al Ierusalimului''' a fost un [[sfânt]] [[episcopdiscipol]] ul marelui învăţător şi scriitor al Bisericii, [[mucenicClement al Alexandriei]] at the turn of the second to third century. He died in the mid-third century during the persecutions of Emperor [[Decius]]. St. Alexander is remembered on [[16 A fost primul episcop de Flavia, în Capadocia, iar mai]] and on [[12 decembrie]] as apoi a hieromartyrfost desemnat co-administrator alături de episcopul Ierusalimului, Narcissus, care la vremea aceea avea 116 ani.
Alexander was Pe timpul împăratului roman Alexandru Sever (222-235), Alexandru a fost închis pentru credinţa sa. După ce a fost eliberat din închisoare, a plecat la [[discipleIerusalim]] of the great teacher and writer of the Church, pentru a se închina la [[Clement of AlexandriaSfintele Locuri]]. He was the first Bishop of Flavia in Cappadocia and was afterwards associatedÎn timp ce se afla la Ierusalim, as cobătrânul episcop Narcissus l-a rugat să rămână şi să-administrator, with the Bishop of Jerusaleml ajute la conducerea [[scaun]]ului episcopal. Acest fel de situaţie era un lucru extrem de rar în Biserica veche, el fiind însă acceptat şi introdus cu consimţământul tuturor episcopilor din [[Narcissus of Jerusalem|NarcissusPalestina]], who was then 116 years old.
Alexander was imprisoned for his faith early in the reign of Roman Emperor Alexander SeverusDupă moartea episcopului Narcissus în 212, i-a urmat imediat episcopul Alexandru, care a condus Biserica Ierusalimului timp de 38 de ani. After being released from prison he traveled to [[Jerusalem]] to venerate at the holy places. While in Jerusalem he was asked by the aged Bp. Narcissus to remain and assist him in the government of the În decursul acestor ani, Alexandru a înfiinţat prima bibliotecă publică din Ierusalim cu lucrări de [[seeteologie]]. This arrangement was an unusually rare occurrence in the ancient Church and was entered into with the consent of all the Palestinian bishops. Following the death, in 212, of Bp. Narcissus, Bp. Alexander succeeded him and governed the Church of Jerusalem for thirty-eight years. During these years he established the first library of Christian theological works at Jerusalemcreştină.
Alexander permitted Alexandru i-a dat permisiunea lui [[Origen]]să predice în biserică, although only a deşi acesta din urmă era pe atunci doar un [[laity|laymanmirean]]. În urma acestei îngăduinţe, to speak in the churches. For this concession he was taken to taskAlexandru, nevoit fiind să-și justifice decizia, but he defended himself by examples of other permissions of the same kind given elsewhere even to a afirmat că astfel de permisiuni au mai avut loc şi-n alte părţi şi că lui Origen himselfînsuşi i-a fost acordată această permisiune, although he was then quite youngdeşi pe atunci era foarte tânăr. Alexander and Se spune că Alexandru şi Origen were said to have studied together in the great au studiat împreună la [[Catechetical School of Şcoala catehetică din Alexandria]]. Alexander Alexandru l-a [[ordinationHirotonie|ordainedhirotonit]] him a pe Origen [[priestpreot]] in în anul 230.
In spite of his advancing yearsDeşi era în vârstă, Alexander, with several other bishops, was arrested during the Alexandru a fost arestat între anii 249-şi 251 persecutions of the Church under emperor Decius and was carried off to Cappadociaîmpreună cu alţi episcopi pe timpul persecuţiilor ce se făceau împotriva Bisericii creștine sub împăratul Deciu, iar mai apoi a fost dus în Capadocia. Of his imprisonmentDespre întemniţarea sa s-a spus că : “Slava cărunteţilor sale împreună cu marea sa [[sfinţenie]], it has been said, "The glory of his white hairs and great sanctity formed a double crown for him in captivity"i-au împletit o dublă cunună în prizonierat”. His ''vitaViaţa'' states that he suffered many tortures, but survived them alllui menţionează că a suferit multe torturi cărora însă a supravieţuit. When, in the arena, the wild beasts were brought to devour himAtunci când în arenă au fost aduse fiare sălbatice pentru a-l devora, some licked his feetse spune că unele îi lingeau picioarele, and others laid on the sand of the arenaiar altele se aşezau pe nisip în arenă. Worn out by his sufferingsIstovit de pe urma suferinţelor, he died in prison in the year moare în închisoare în anul 251.
==Scrieri==Episcopul și istoricul [[Eusebius of Caesarea|EusebiusEusebiu de Cezareea]] has preserved fragments of a letter written by him to the Antinoïtes; of another to the Antiochenes;(275–339) cunoștea mai multe din scrisorile trimise de Alexandru antinoiţilor (populație creștină din Egipt) și citează din una din ele<ref>[[Eusebius of Caesarea|EusebiusEusebiu de Cezareea]], ''Ecclesiastical HistoryIstoria bisericească'', VI. 11.</ref>. O altă scrisoare cunoscută este adresată antiohienilor<ref>Eusebiu de Cezareea, ''Istoria bisericească'', viVI. 11.</ref> of , o a third to treia către Origen;<ref>EusebiusEusebiu de Cezareea, "Ecclesiastical History''Istoria bisericească'', viVI. 14".</ref> and of another, written in conjunction with Theoctistus of Caesarea, to şi o alta scrisă împreună cu [[Teoctist al Cezareei]] lui Demetrius of Alexandriaal Alexandriei.<ref>EusebiusEusebiu de Cezareea, "Ecclesiastical History''Istoria bisericească'', viVI. 19".</ref>.