5.289 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate didactică}}
'''Alimentația''' creştinului trebuie să fie una simplă, chibzuită, cu evitarea [[lăcomia|lăcomiei]] de mâncare care duce la obezitate şi a lăcomiei de băutură care duce la beţie şi cu respectarea zilelor de [[post]]. Creştinul este bine convins că viaţa este mai mult decât hrana, precum spune [[Iisus|Hristos]], şi că omul se hrăneşte nu numai cu pâine ci cu tot cuvântul care iese din gura lui [[Dumnezeu]], precum spune [[Sfânta Scriptură|Scriptura]]. El va căuta la [[împărăţia lui Dumnezeu]] inclusiv prin [[munca]] pentru asigurarea celor trebuincioase vieţii iar mâncarea, băutura îi vor fi date pe deasupra, aşa după cum spune Mântuitorul. ==Introducere== Alimentaţia era reglementată în [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]], fiind legată de ritualurile și jertfele din cadrul iudaismului, de o viziune specific vechitestementară a „[[necurăție]]i” față de persoane, animale, lucruri etc., precum și de o imagistică și simbolistică specifice poporului ales prin legământul vechi (i.e. Vechiul Testament) cu [[Dumnezeu]]<ref>A se vedea: ''Dictionary of Biblical Imagery'' (''Dicționar de imagistică biblică''), editat de Leland Ryken : http://www.scribd.com/doc/21739030/Dictionary-of-Biblical-Imagery <br>Ivan Evseev, ''Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale'': http://www.scribd.com/doc/8033330/Dictionar-de-Simboluri-Si-Arhetipuri-Culturale </ref>. De altfel, cele mai multe din preceptele legate de alimentație se găsesc în cărțile despre ritualuri și jertfe ale Vechiului Testament (în special [[Leviticul]] și [[Deuteronomul]]).
[[Noul Testament]], deja [[Evanghelie|Evangheliile]], dar mai ales [[Faptele Apostolilor]] și epistolele [[apostoli]]lor, dau mărturie de o tranziție a viziunii tinerei Biserici a lui [[Iisus Hristos]] față de alimentație printr-o dezvoltare din ce în ce mai pronunțată a unei înțelegeri prefigurative a Vechiului Testament. Jertfa este acum prin excelență una nesângeroasă, iar preceptele și ritualurile comunității iudeo-creștine primitive încep să se modifice în consecință prin spiritualizarea viziunii de „curat” și „necurat” <ref>"Acum voi sunteți curați, pentru cuvântul pe care vi l-am spus." (Ioan 15, 3), cf. "Curățindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefățarnică iubire de frați, iubiți-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruința, fiind născuți din nou nu din sămânță stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu și care rămâne în veac." I Petru 1, 22-23)</ref>.
Încet-încet, din [[Biserică]] și din [[tradiția]] [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]] dispar noțiuni vechi-testamentare ca „alimente interzise” sau „alimente necurate”, accentul căzând nu pe ''ce'' mănâncă omul, ci pe ''cum'' mănâncă, curăția sau necurăția fiind legată în primul rând de inima omului<ref>Matei 15, 1-20 (= Marcu 7, 1-23); Matei 5, 8; Marcu 7, 19 - cf. I Timotei 1, 5; 3, 9; II Timotei 1, 3 </ref>. În creștinism, singurele indicații alimentare sunt cele legate de [[post]]uri, dar și acelea variază puțin de la o Biserică locală la alta, de la o regiune la alta, de la o tradiție locală la alta. De altfel, postul de bucate nu este decât unul din aspectele postirii în deplinătatea sensului<ref>A se vedea articolul [[Postul mare]].</ref>
=Alimentația în Vechiul TestamentBiblie=
==Alimente interzise: sângele şi grăsimea==
Alimentaţia exclude consumul de sânge<ref>Lev4.17, Lev7.23-27, Lev17.10-14, Lev19.26
Deut12.-16, Deut12.23-25, Deut15.23, 1Sam14.31, Ezec33.25 , FA15.20)
FA21.25)
</ref> (căci acesta reprezintă viaţa animalului<ref>Lev17.14, Deut12.23</ref>, având rolul doar de a face ispăşire pentru sufletele oamenilor<ref>Lev17.13</ref> şi care va fi cerut înapoi de [[Dumnezeu]] de la fiecare dobitoc<ref>Fac9.1-5</ref>) sau grăsime<ref>Lev4.17, Lev7.23-27</ref> (căci din aceasta se aduceau Domnului jertfe mistuite de foc<ref>Lev7.25</ref>), interzice consumul de dobitoace sugrumate<ref>FA15.20,29, FA21.25</ref> sau de carne sfâşiată de fiare<ref>Exod22.31</ref> şi de mâncăruri închinate [[Închinarea la dumnezei străini|idolilor]].<ref>FA15.20,29, FA21.25</ref>
==Sfaturi==
Bucatele au fost făcute curate de însuşi [[Hristos]] atunci când a arătat că nu ce intră în gură spurcă pe om căci ele se duc în pântece iar apoi în hazna, ci ceea ce iese din gura omului spurcă pe om, căci acestea ([[păcat]]ele) ies din inimă.<ref>Mt15.10-20, Mc7.14-23</ref> Toate bucatele sunt curate dacă se iau cu mulţumire (cu jertfe de mulţumire în [[Vechiul Testament]]<ref>xod20Exod20.24, Lev3.1, Num6.18, Deut27.7, 1 Reg10.8, 2 Regi6.17, 3Regi8.64, 1Cron21.26, 2Cron39.31, Ps56.12</ref>) sau simplu cum a făcut Iisus<ref>Mt15.36, Mt26.27, Lc22.19, ioan6.11</ref> şi cum va face [[apostolul Pavel|Pavel]]<ref>FA27.35, Rom14.6, 1 Cor10.30, 1Tim4.3</ref>.
Omul trebuie să-şi pună un cuţit în gât dacă e prea lacom şi să nu poftească mâncărurile alese ale celor mari ai zilei căci ele reprezină o hrană înşelătoare, învaţă [[Solomon]].<ref>Prov23.1-3</ref>