'''Smerenia''' este o [[virtuţi|virtute]] morală care constă în ajutarea, slujirea, punerea mai presus a celorlalţi. Ea este opusă [[mândria|mândriei]], egoismului şi slavei deşarte. Smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu [[înţelepciunea]], cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, [[mântuire]]a şi [[viaţa veşnică]]. [[Dumnezeu]] înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. [[Sfânta Scriptură|Biblia]] oferă atât modele de smeriri (Nabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezdra, psalmistul [[David]], [[Fecioara Maria]], [[apostolul Pavel]] şi modelul suprem, [[Iisus]]). Smerenia trebuie să fie podoaba tuturor, [[apostol]]i precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, [[sărăcia|săraci ]] sau bogaţi.

Smerenia să fie podoaba tuturor, apostoli ([[Epistola către Coloseni|Coloseni]] l3,12, [[Epistola către Romani|Romani]] 12,16, [[Epistola către Efeseni|Efeseni]] 4,2) precum Pavel (Fapte 20,19; II Corinteni 10,1; 11,7; 12,21) sau oameni obişnuiţi ([[Cartea lui Miheia|Miheia]] 6,8, [[Epistola I către Tesaloniceni|I Tesaloniceni]] 2,3), bărbaţi sau femei ([[Epistola I a Sf. Apostol Petru|I Petru]] 3,8), tineri sau nu (I Petru 5,5-6), bogaţi sau [[sărăcia|săraci]].(Iacov 1,10).