5.289 de modificări
Modificări
→Surprizele muncii şi atitudinea înţeleaptă
Munca fără sfârşit şi plăceri a celui singur, ai cărui ochi nu i se satură niciodată de [[iubirea de arginţi|bogăţii]] este zadarnică dacă nu are cui să o lase.<ref>Ecl4.8-9</ref> Dacă există cineva, o întâmplare nenorocită poate priva fiul de moştenirea bogăţiei strânse cu trudă, durere, grijă şi supărare de părinte<ref>Ecl5.14-17</ref>(25). Alteori, un om munceşte cu trudă şi [[înţelepciunea|înţelepciune]], şi lasă averea unuia care nu se ştie dacă e înţelept sau [[nesăbuinţa|nesăbuit]]<ref>Ecl2.18-19</ref> Alteori, cineva munceşte cu înţelepciune, pricepere şi izbândă şi o face cu durere, trudă, necaz şi insomnie şi lasă averea unuia care nu s-a ostenit deloc cu ea.<ref>Ecl2.21</ref> sau îi dă celui păcătos grija să strângă şi s-adune ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu.<ref>Ecl2.26</ref> Astfel a mânca, a bea, a te bucura de viaţă şi a te veseli împreună cu nevasta pe care o [[iubirea|iubeşti]], aceasta reprezintă partea omului din osteneala sa.<ref>Ecl2.10, 2.24-26, 5.18-19, 9.7-9, l3.22</ref> Dar şi aceasta depinde de Dumnezeu, căci El îngăduie ca omul să se bucure de munca lui<ref>Ecl2.24-25</ref>, sau nu îngăduie şi se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva avere, bogăţii şi slavă în aşa fel încât nu-i lipseşte nimic din ce-şi doreşte sufletul său dar îi curmă viaţa, lăsând altcuiva averea<ref>Ecl6.2, 2.26 </ref> Se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva viaţă lungă şi copii mulţi, dar acestuia să nu i se sature sufletul de bunătăţile agonisite.<ref>Ecl6.1-9</ref>
==Păzirea Sabatelor la vechii evrei==
===Respectarea Sabatelor===
Păzirea Sabatelor este una din îndatoririle sfinte ale creştinului.<ref>Exod12.16, 20.8-11, 23.16, 31.13-17, Lev19.3,30, 23.3,38, 26.2, Deut5.12-15, Lc23.56, Ezec20.12, 20, Evrei 4.9, Ier17.20-25 </ref> Ziua Sabatului trebuie ţinută ca zi de odihnă închinată Domnului de întreaga suflare din familie (la vechii evrei inclusiv străinii, robii şi dobitoacele), căci în ziua a şaptea Dumnezeu s-a odihnit şi, de aceea, a binecuvântat-o şi a sfinţit-o. Respectarea Sabatului este un ,,semn veşnic” de recunoaştere a autorităţii lui Dumnezeu cel sfinţitor, al ,,legământului necurmat” dintre credincioşi şi Dumnezeu.<ref>Exod 31.13-17</ref>
Ezechia,<ref>2Cron30.1-27, 31.3</ref> Iosia,<ref>2Imp23.21-25</ref> David,<ref>1Cron23.27-32</ref> Solomon<ref>2Cron 8.11-13, 2.3-4</ref> au ţinut cu sfinţenie Sabatele. Pedeapsa pentru cel ce nesocotea ziua Sabatului era moartea.<ref>Exod31.15,35.2, Lev23.30, Num15.32-36</ref>
Zilele de odihnă la vechii evrei erau:ziua întâi şi ziua a 7-a din Sărbătoarea Paştilor(azimilor)<ref>Lev23.7-8, Exod12.16, Deut 16.8, Num28.18 </ref>Cincizecimea<ref>Num28.26, Lev23.21</ref>Ziua întâi şi ziua a 8-a din Sărbătoarea corturilor<ref>Lev23.35-36,39, Num29.12,35, Lev23.23-25 </ref>Anul Nou<ref>Num29.1</ref>, ziua împăcării<ref>Num29.7, Lev16.31, 23.28-32</ref>Uneori oamenii pângăreau Sabatele prin lucruri mărunte, cum ar fi egoisme şi flecării<ref>Is58.13-14</ref>iar alteori prin idolatrie<ref>Ezec20.16,18,24,23.37-49</ref> sau chiar crime.<ref>Is1.10-16 , Ezec23.45-47 </ref>
===Activităţi interzise în zi de Sabat===
Existau unele activităţi, legate de muncă, interzise cu desăvârşire la evrei în ziua Sabatului. Aprinderea focului era interzisă în ziua de Sabat<ref>Exod35.3</ref> Legea interzicea cumpărarea de mărfuri aduse de străini în ziua Sabatului<ref>Neemia10.31,13.15-19</ref>, sau cererea plăţii unei datorii în zi de Sabat<ref>Neemia10.31 </ref>, prevedea lăsarea pământului nelucrat în anul al şaptelea<ref>Neemia10.31 </ref>, interzicea purtarea unei poveri, care trebuia scoasă afară din casă<ref> Ier17.22</ref>, sau introdusă pe porţile Ierusalimului.<ref>Ier17.27</ref>
===Activităţi obisnuite în zi de Sabat===
De Sabat se citea din prooroci şi din legea lui Moise.<ref>FA13.27, 15.21</ref>Iisus învaţa norodul în sinagogă în zi de Sabat.<ref>Mc1.21-28, Lc4.31-32</ref> Iisus a anunţat împlinirea proorociei din Isaia în zi de Sabat.<ref>Luc4.16-30</ref> Unul dintre motivele uciderii lui Iisus era, alături de acuzaţia neîntemeiată de blasfemie, cea de vindecare în ziua Sabatului.<ref>Ioan5.16-18</ref> Apostolul Pavel vorbea unor femei adunate în zi de Sabat.<ref>FA16.12-15</ref> El vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat.<ref>FA18.4</ref>
===Iisus şi Sabatul===
Iisus afirmă răspicat că a face bine în ziua Sabatului este îngăduit<ref>Mat 12.12</ref>, iar vindecarea oamenilor este unul dintre acele lucruri bune. Astfel Mântuitorul a vindecat, în zi de Sabat, un om cu mâna uscată<ref>Mat 12.9-16, Mc 3.1-6, Lc 6.6-11</ref>, o femeie gârbovă de 18 ani, care suferea de un duh de neputinţă <ref>Lc 13.10-17</ref>, un bolnav de dropică<ref>Lc 14.1-6 </ref>, un om paralitic<ref>Ioan 5.1-17</ref> şi un orb din naştere<ref>Ioan cap 9 </ref> Astfel Iisus respinge catalogarea obtuză, formală şi inumană a oricărei activităţi drept muncă. Învinuit de faptul că permitea ucenicilor săi să mănânce din spicele de grâu în ziua Sabatului(în fapt, nu mâncarea spicelor era considerată o infracţiune, ci frecarea spicelor era considerată efort, deci muncă), Iisus le reaminteşte că şi David, când a flămânzit, a mâncat din pâinile pentru punerea înaintea Domnului, din Templu, destinate doar preoţilor, şi că preoţii calcă Sabatul în Templu (prin slujirea în biserică), şi totuşi sunt nevinovaţi<ref>Mat 12.1-8, Mc 2.23-28</ref>, dar şi faptul că circumcizia se făcea tot în zi de Sabat. Iisus îi îndeamnă pe farisei să nu mai judece după aparenţe, ci după dreptate, şi să-şi dea seama că Sabatul a fost făcut pentru om, şi nu invers.<ref>Ioan7.22-24</ref>
==Bibliografie==