5.289 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate didactică}}
'''Răbdarea''' este o [[virtuţi|virtute]] care constă în puterea de a îndura greutăţile şi neplăcerile vieţii, de a aştepta în linişte evenimentele vieţii şi intrarea în împărăţia lui Dumnezeu. Ea este roada Duhului, podoaba sufletului, mediul prielnic în care cuvântul lui Dumnezeu face roadă. Pierderea răbdării poate duce la revolta faţă de Dumnezeu. Înţelepciunea, dragostea şi necazurile, ca încercări ale credinţei, aduc răbdare. Nădejdea creştină, care vizează lucrurile nevăzute, şi anume împărăţia lui Dumnezeu, necesită răbdare prin însăşi natura ei. Creştinul trebuie să fie răbdător şi neclintit în crâncene încercări ca Iov , răbdător ca prigoniţii apostoli, sau ca Hristos care, nevinovat fiind, a răbdat moarte de ocară pentru a ne curăţa de păcate. Creştinul trebuie să fie conştient că prin credinţă şi răbdare moştenim făgăduinţele căci ,,cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”.
==Răbdarea, podoaba Duhului==
Sfântul apostol [[apostolul Pavel|Pavel]] ne arată că răbdarea este o roadă a [[Duhul Sfânt|Duhului]] alături de alte [[virtuţi]] în timp ce [[păcat]]ele sunt fapte ale firii pământeşti.<ref>Gal5.22</ref> Ea este o podoabă a sufletului,<ref>Efes4.2, Col1.11, Col3.12, 1Tes5.14-15, 1Tim6.11, 2Tim2.24, 2Tim3.10, 2Pet1.5-9, Apoc2.1-3, Apoc2.19</ref> fiind mediul prielnic în care cuvântul lui [[Dumnezeu]] face roadă în inimile bune şi curate, aşa cum vedem în [[pilda semănătorului]] cu sămânţa căzută pe pământ bun.<ref>Lc8.15</ref> Dacă omul îşi pierde răbdarea, el poate vorbi chiar împotriva lui Dumnezeu, cum face poporul evreu, care îşi pierde răbdarea pe drum, şi se văicăreşte de ,,mâncarea proastă”(mana), de care se ,,scârbise”, şi de condiţiile vitrege prin care trece, motiv pentru care Dumnezeu chiar îi pedepseşte cu moartea pe mulţi dintre ei, trimiţându-le nişte şerpi veninoşi.<ref>Num21.4</ref>