'''Pilat din Pont''' (mai rar numit "Ponţiu Pilat", după latin. ''Pontius Pilatus'') a fost al cincilea ''procurator'' (guvernator) al provinciei romane [[Iudeea]], între anii 26-36 d.Hr. În timpul guvernării sale a avut loc procesul intentat de ''Sanhedrin'' ([[Sinedriu]], în transcrierea românească) Domnului [[Iisus Hristos]].

Cei mai mulţi istorici consideră că a fost prezentat intenţionat favorabil în [[Evanghelie|Evanghelii]], spre a nu irita puterea romană, dar că în realitate a fost un personaj dur, lipsit de scrupule, incompetent şi lipsit de tact (după ''istoricii [[Iosif Flavius'' ]] şi ''[[Filon''din Alexandria]]). Chiar de la începutul mandatului său i-a ofensat pe iudei, introducând în [[Ierusalim]] stindardele care purtau chipul împăratului, lucru evitat de procuratorii dinaitea dinaintea lui. După şase zile de proteste ale iudeilor care au sfidat amenințarea cu moartea, Pilat a cedat și a dispus să fie retrase toate însemnele imperiale din oraș. Mai târziu nu a ezitat să folosească banii templului pentru construirea unui apeduct destinat îmbunătățirii aprovizionării cu apă a Ierusalimului. Mii de iudei au protestat împotriva acestui proiect, cu ocazia sosirii lui Pilat la Ierusalim la o [[sărbătoare]]. Pilat a ordonat intervenția armatei și mulți protestari au fost uciși atunci. În general se crede că această revoltă a fost provocată de galileenii menționați în (Luca 13, 1 - 2).

Pilat și-a pierdut postul în anul 36 d.Hr., fiind acuzat de uciderea mai multor [[samariteni]], care se adunaseră pe Muntele Garizim la chemarea unui fals [[Mesia]]. <br/> Despre soarta sa ulterioară se cunoaşte puţin, circulând mai multe variante, neverificate până astăzi. După unii s-ar fi sinucis în anul 37 d.Hr., spre a scăpa de mânia împăratului [[Tiberius]], pentru faptul că L-a condamnat la moarte pe Iisus. După alţii şi-ar fi luat viaţa, de frica noului împărat [[Caligula ]] (37-41 d.Hr.). O altă legendă susţine ca trupul său neînsufleţit ar fi fost aruncat în apele Tibrului, la [[Roma]].