896 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
''"Cuviosul [[Ioan Scărarul]] sau Climax(579-649) a fost egumen al mănăstirii [[Sinai]] şi poate cel mai de seamă Părinte duhovnicesc nevoitor al rugăciunii lăuntrice([[rugăciunea lui Iisus]],rugaciunea neintrerupta,rugăciunea pură,însa în varianta monologică(redusă la un singur cuvânt:[[Iisus]])...A parcurs dumnezeiescul urcuş treaptă cu treaptă,dobândind rând pe rând virtuţile duhovniceşti.A primit de la [[Dumnezeu]] darul rugăciunii neîncetate,al trezviei,al smeritei cugetări,al lacrimilor şi al contemplaţiei dumnezeieşti...Fiind rugat de călugări să lase un îndreptar posteritaţii,a alcatuit scrierea "[[Scara dumnezeiescului urcuş]]".În Ţările Române,lucrarea a fost cunoscută sub denumirea de ''[[Leastviţa]]..."'''
== Caracteristicile liricii ==
Lirica poetului se concentrează asupra unor teme mari,profunde,sacre,cosmice,precum Dumnezeu,suferinţă,viaţă,moarte,mântuire,veşnicie.Scrie într-un stil grav ,pe măsura temei,cu un fior liric ce se vrea venit din tradiţia imnografică bizntină.Poeziile sale anunţă un destin singuratic,o voce pustnicească,sihăstricească.Este un solitar,un pelerin rătăcitor,în aceasta lume tragică şi demonizată, unde singura slavare rămâne Iisus Hristos,Cel înviat la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină.Astfel,îşi creeaza propria sa mitologie creştina,punând în centru tradiţia patristică ortodoxă,fiind in acelasi timp un idioritmic,un crestin ce isi creeaza propriile sale reguli de traire duhovniceasca,erezie ascetica condamnata aspru la Sfantul Munte,dar in spiritul traditiei ascetice romanesti.Ortodoxia din adanc,nu cea formala,popeasca,ramane remediul cel mai sigur pentru vindecarea unei lumi macinate de rau.Iisus Hristos,Cel inviat la Dumnezeiasca Liturghie Bizantina este prototipul invierii noastre.Sfanta Liturghie devind Poarta Raiului la care poetul a batut si pentru aceasta viata lui nu a fost irosita in zadar.De aceea,asistam la o viziune a spatiilor largi,a neoprelistilor spre infinit.Tot Sfanta Liturghie ii confera o viziune profetica asupra istoriei,viitorul se desluseste limpede,caci veacul va avea o finalitate hotarata de intelepciunea lui Dumnezeu.Astfel,cauta sa creeze o stare sufleteasca de presimtire si de perceptie a semnelor timpului,asa cum le-a descris Sfintii Parinti.
Poetul are constiinta unei vocatii imnografice pe care o considera semn al lipsei de trezvie si de smerita cugetare si ,in consecinta ,incearca sa o cenzureze permanent pentru a nu cadea in patima nalucirilor si aparerii de sine.
In mare,poezia sa cauta sa creeze o stare sufleteasca de ascetism,invitand la un urcus dumnezeiesc liric si crestin.
Fiindca nu se adreseaza atat cititorului avizat,cat,mai ales,marelui public,creatia sa literara pare a face rabat de la exigentele unor filtre prea academice.
== Bibliografie ==