La sârbi, viața mănăstirească s-a introdus odată cu consolidarea statului în a doua jumătate a secolului XII, sub despotul (jupan) Ștefan Nemanja (1186—1196), care a zidit mănastirea Studenița, în țara sa precum și Hilandarul la Muntele Athos, iar fiii săi Sava, primul arhiepiscop al Serbiei, și regele ștefan Ștefan II (1196—1227) au întemeiat mănăstirea Jicea.