Vizualizare sursă pentru „Patriarhia de Târnovo”

După întemeierea [[Dinastia Asăneștilor|statului Asăneștilor]], [[scaun]]ul [[arhiepiscop]]al din Ohrida decade prin înființarea Arhiepiscopiei de la Târnovo, mai târziu recunoscută ca '''Patriarhia de la Târnovo'''<ref>Arhiepiscopia din Ohrida rămâne abia cu cinci eparhii la care se adaugă alte cinci eparhii noi.</ref>. Această [[patriarhie]], „aproape două veacuri a purtat grija duhovnică a credincioșilor vlahi și bulgari din sudul Dunării”<ref name="Păcurariu">Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9</ref>.

== Arhiepiscopul Vasile ==
Frații Petru și Asan au [[Ctitor|ctitorit]] o biserică cu hramul [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Sfântul Dumitru]] în satul Asănești, lângă Târnovo, existentă și azi, în care s-a dat și semnalul răscoalei din 1185-1186. Binecuvântarea pentru pornirea răscoalei a dat-o [[preot]]ul Vasile, probabil tot un vlah, care a și «uns» pe Petru ca țar al bulgarilor și vlahilor.

Întemeindu-se noul stat, preotul Vasile a fost înălțat la treapta de arhiepiscop și [[Hirotonie|hirotonit]] de către [[episcop]]ul grec din Vidin și alți doi episcopi greci, devenind astfel cârmuitorul Bisericii Ortodoxe româno-bulgare cu reședința la Târnovo. [[Patriarhia Ecumenică]] și Arhiepiscopia din Ohrida n-au recunoscut însă indepența noii Biserici. Cu toate acestea, arhiepiscopul Vasile și-a organizat Biserica, hirotonind episcopi vlahi și bulgari în locul celor greci, reînviind [[Monahism|viața mănăstirească]], rânduind preoți în parohii.

În felul acesta Târnovo a devenit singurul centru politic și bisericesc al vlahilor și bulgarilor din sudul Dunării. Pentru a-i ridica prestigiul Asan a adus [[moaște]]le Sfântului [[Ioan de la Rila]], iar Ioniță, pe ale Sfintei [[Filofteia]] și ale sfântului [[Ilarion de Moglene|Ilarion]], episcopul Megleniei din Macedonia.

== Patriarhul Ioachim ==
Mai târziu, după ce cavalerii cruciadei a patra au cucerit [[Constantinopol]]ul, Patriarhia Ecumenică și-a stabilit reședința la Niceea în noul imperiu bizantin de la Niceea (1204-1261). De acolo, patriarhul ecumenic Gherman II a recunsocut, într-un sinod ținut la Lampsakos în 1235, [[autocefalie|autocefalia]] Bisericii de Târnovo, iar conducătorului ei, pe atunci Ioachim, titlul de „patriarh”. Patriarhul Ioachim se bucura acum de un prestigiu și o autoritate care depășeau cu mult pe ale arhiepiscopului Vasile, jurisdicția lui întinzîndu-se peste un teritoriu mult mai vast.

== Explozia culturală de la Târnovo ==

Patriarhia Târnovei a luat o dezvoltare deosebită, ridicându-se peste tot biserici și mănăstiri, în care se desfășura o intensă viață duhovnicească și culturală, cu preoți și [[călugăr]]i români și bulgari.

La Târnovo — cel mai puternic centru bisericesc din acest timp în regiunile balcano-dunărene — s-a înființat și o școală teologică în care învățau tineri români, bulgari și sârbi, copiindu-se manuscrise în limba slavă. Această școală era condusă de mari cărturari și iscusiți mânuitori de condei, cum a fost cuviosul Teodosie (ajuns patriarh) și ucenicul său [[Eftimie de Târnovo|Eftimie]].

În 1375, Eftimie a fost ales patriarh de Târnovo. Ucenicul său Grigorie Țamblac spune ca ar fi fost vlah de neam, din împrejurimile Adrianopolului. Om cu o aleasă cultură, dobândită la [[Muntele Athos|Sfântul Munte]] și la Constantinopol, patriarhul Eftimie a creat un curent cultural-religios care s-a răspândit și la popoarele din jur. El a îndreptat ortografia slavă, a scris — sau a tradus din limba greacă — felurite lucrări liturgice, dogmatice, aghiografice. Numeroase manuscrise aparținătoare acestei școli au ajuns și în nordul Dunării, pe teritoriul țării românești de azi.

De la patriarhul Eftimie se păstrează și o corespondență cu [[egumen]]ul [[Nicodim de la Tismana|Nicodim]], reorganizatorul vieții mănăstirești din țara Românească, precum și cu Antim al Ungrovlahiei (c. 1381—c. 1401).

== Căderea Patriarhiei de la Târnovo sub otomani ==
În anul 1393, țaratul de la Târnovo a căzut sub turci. Cu aceasta a dispărut și Patriarhia de Târnovo, care timp de aproape două veacuri a purtat grija duhovnică a credincioșilor vlahi și bulgari din sudul Dunării. În locul ei a rămas o simplă [[mitropolie]], sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol.

In 1396 a căzut sub turci și țaratul bulgar de la Vidin. În urma cotropirii acestor două state, numeroase biserici au fost prefăcute în moschei, preoții și călugării alungați sau uciși. Mulți călugări, preoți și cărturari sud-dunăreni au trecut în nordul Dunării, în Țara Românească și Moldova, unde și-au continuat activitatea cărturărească.

Moaștele Sfintei Filofteia, aduse de la Târnovo la Vidin, au fost mutate acum în țara Românească, la Argeș. De acum înainte, viața bisericească a vlahilor sud-dunăreni se pierde în cea a bulgarilor, supuși pentru aproape o jumătate de mileniu jugului otoman asupritor.

==Note==
<references/>

==Surse==
*[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9

== A se vedea și ==
* [[Listă a eparhiilor românești dispărute]]

[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Ortodoxia în România]]
[[Categorie:Ortodoxia în Bulgaria]]