Vizualizare sursă pentru „Ioan cel Nou de la Suceava”

{{Sfinti
|nume= Sf. Ioan cel Nou de la Suceava
|Imagine= [[Imagine:JohnSuceava.jpeg|thumb|270px]]
|nastere= aprox. 1300, Trapezunt
|adormire= 1332
|localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] Imperiul Bizantin
|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]
|etnie= grec
|tip= [[mucenic]]
|canonizare= dată necunoscută<br>(cult încă din sec. al XIV-lea)
|calendar= [[2 iunie]]
|biserici= 
|site=
|}}Sfântul mare [[mucenic]] '''[[Ioan]] cel Nou de la Suceava''' este un [[Sinaxar al Sfinților Români|sfânt român]] din secolul al XIV-lea. [[Prăznuire]]a sa se face la [[2 iunie]] și [[24 iunie]].

==Viața==
S-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300, din părinți creștini greci<ref>http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/sfinte-moaste-romania/sfantul-ioan-cel-nou-la-suceava-82546.html</ref> <ref>http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/06/02/sfantul-ioan-cel-nou-predici-audio/</ref>, iubitori de Dumnezeu, ceea ce l-a făcut să fie râvnitor al împlinirii poruncilor lui Hristos. Ocupația lui de bază era negoțul, călătorind adesea prin cetățile și târgurile de pe malurile Mării Negre. Acest lucru i-a dat posibilitatea să cunoască să cunoască multe din frumusețile Ortodoxiei, și să dorească și mai mult împlinirea poruncilor lui Hristos. Astfel, tânărul negustor se arăta milostiv față de cei lipsiți, mângâietor al celor aflați în necazuri, apărător al dreptei-credințe. De aceea, în scurt timp, el s-a bucurat de o deosebită prețuire în fața tuturor, ceea ce nu era pe placul anumitor negustori, care doreau să aibă mai multă clientelă. Astfel că aceștia ajunseră să-l invidieze pe Ioan pentru cinstea de care se bucura.

Într-una din călătoriile sale spre Cetatea Albă, acest râvnitor al Domnului a avut ca însoțitor pe un neguțător apusean, pe nume Reiz, care era de confesiune catolică. Iscându-se discuții pe tema credinței, Ioan reușea să-i demonstreze neguțătorului catolic erorile fundamentale ale credinței lui, astfel că acesta s-a pornit cu ură împotriva lui Ioan, punându-și în gând să se răzbune pe tânărul Ioan. Ajunși în Cetatea Albă, negustorul catolic a mers la mai-marele cetății, spunându-i că știe pe cineva care ar dori să se lepede de credința sa și treacă la religia tătarilor. Această veste l-a bucurat mult pe mai-marele cetății, care a cinstit cu daruri alese pe Reiz, poruncind totodată ca să fie adus cel ce dorea convertirea la religia strămoșilor săi. Astfel, Ioan ajunge în fața mai-marelui cetății, care îl îmbie cu cuvinte măgulitoare să se lepede de credința cea întru Hristos. Înțelegând ticăloșia lui Reiz, Sf. Ioan a mărturisit că totul era o minciună pusă la cale de Reiz, și că el nu are de gând să se lepede de credința sa, trecând la cea a tătarilor, pe care a arătat-o a fi neputincioasă.

Auzind aceste vorbe, eparhul a considerat că tânărul Ioan este un disprețuitor al credinței tătărești, drept pentru care a poruncit să fie dus la munci groaznice. În toiul acestor chinuiri, tânărul mucenic lăuda pe Dumnezeu că l-a învrednicit de o asemenea pătimire, și se ruga pentru întărirea sa în suferințe. Văzând chinuitorii că nu reușesc să biruiască tăria credinței "ghiaurului", aceștia l-au dus înapoi la eparh, care i-a făgăduit multe bunătăți în schimbul lepădării sale de Hristos. Tânărul mucenic a arătat însă că mai de preț sunt acele pătimiri, ceea ce a înfuriat și mai tare pe eparh, care a poruncit ca Ioan să fie legat de coada unui cal și să fie târât pe caldarâmul cetății, ceea ce s-a împlinit cu repeziciune. Rămânând tare în credință, mucenicul lui Hristos nu înceta să înalțe rugăciuni către Atotțiitorul, ceea ce a înfuriat pe unul din chinuitori să scoată sabia și să reteze capul acelui mărturisitor al lui Hristos. Astfel, acest ales al Domnului, și-a dat viața în mâinile lui Hristos, de la care a primit cununa cea neveștejită a slavei sfinților mucenici.

Din ură față de creștini (majoritatea români), tătarii nu i-au lăsat pe aceștia să vină și să ia corpul neînsuflețit al Sfântului, pentru a-l îngropa după cuviință. Însă tradiția spune că în noaptea care a urmat martiriului, în jurul acelui trup s-au arătat făclii arzând și câțiva bărbați cu chipuri luminoase, care cântau și făceau tămâiere. Un martor păgân tătar, care se întâmpla să fie acolo, a crezut că acei bărbați sunt creștini, și de aceea a scos arcul ca să tragă asupra lor. Însă, întinzând arcul, mâinile i-au rămas lipite de arc și de săgeată, până când și-a mărturisit fapta. Auzind acele întâmplări și înfricoșându-se, eparhul a îngăduit creștinilor să vină și să ia spre îngropăciune trupul Sfântului. Astfel, Sfântul Ioan a fost îngropat după cuviință în cimitirul creștinesc al Cetății Albe.

Deși se simțea vinovat de moartea mucenicului, negustorul Reiz și-a pus în gând încă o faptă nelegiuită, plănuind să fure [[moaște]]le Sfântului și să le ia cu el, pentru ca de revărsările darurilor dumnezeiești ce se făcea printr-însele să se bucure conaționalii săi. Dar acest lucru i s-a descoperit, prin minune dumnezeiască, preotului care slujea la biserica cimitirului. Acesta l-a prins astfel pe negustor asupra faptului, astfel că fapta acestuia a fost zădărnicită. Totodată, preotul a adunat pe creștini în procesiune, și astfel au dus moaștele Sfântului Ioan în biserica cetății, depunându-le în Sfântul [[Altar]]. Aici au stat timp de 70 de ani revărsând multe binefaceri asupra celor care veneau și îngenuncheau în fața sfintei racle.

==Proslăvirea==
Vestea minunilor ce se săvârșeau la moaștele Sfântului Ioan a ajuns până în Moldova, unde pe atunci domnea voievodul [[Alexandru cel Bun]]. Acesta, sfătuindu-se cu mitropolitul Iosif al Moldovei, a dorit să aducă sfintele [[moaște]] în țară. Astfel, în anul 1402, la numai 2 ani de la instalarea pe scaunul Moldovei, Alexandru cel Bun [[Începuturile_Mitropoliei_Moldovei#Aducerea moaștelor Sf. Ioan cel Nou|reușește să aducă în Moldova moaștele Sfântului Ioan]], printr-o procesiune, în urma căreia moaștele au fost depuse în catedrala mitropolitană din cetatea de scaun a Sucevei, astăzi biserica Mirăuți. [[Ieromonah]]ul Grigorie<ref>Acest ieromonah Grigorie a fost identificat de unii istorici ca fiind Grigore Țamblac, călugăr erudit trimis în 1401 de Patriarhul Constantinopolului la curtea lui [[Alexandru cel Bun]] și care a rămas în Moldova mai mulți ani, contribuind la înflorirea vieții culturale din această țară. A fost [[ieromonah]] și [[stareț]] al [[Mănăstirea Neamț|Mănăstirii Neamț]]. Pr. Mircea Păcurariu notează că această identificare s-a dovedit a fi greșită și că ieromonahul Grigorie a fost un călugăr moldovean, iar lucrarea a fost întocmită câțiva ani mai târziu. - Cf. Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9</ref>, care însoțise sfintele moaște de la Cetatea Albă, a rostit atunci o cuvântare despre viață și pătimirile Sfântului Ioan cel Nou, tipărită ulterior în [[Limba slavonă|slavonă]], care este considerată prima operă originală cunoscută în Moldova.<ref>[https://doxologia.ro/aducerea-moastelor-sfantului-mare-mucenic-ioan-cel-nou-de-la-suceava-0 ''Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava''], Doxologia.ro, accesat 17 noiembrie 2023</ref>

De atunci, Sfântul Ioan este cinstit ca apărător al Moldovei, prin sfintele sale moaște săvârșindu-se minuni nenumărate asupra celor care au venit să se închine cu credință Sfântului.

Atunci când scaunul mitropolitan a fost mutat la Iași, au fost mutate și moaștele Sfântului Ioan, fiind depuse în biserica Mitropoliei, unde au stat până în anul 1686, când au fost luate ca pradă de regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, împreună cu tot tezaurul Mitropoliei Moldovei (însuși mitropolitul [[Dosoftei]] a fost luat ca ostatic și dus în Polonia). Ele au fost repatriate de-abia la [[13 septembrie]] 1783, prin eforturile episcopului de Rădăuți, Dositei, și depuse în fosta catedrală mitropolitană „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”. Sfintele moaște vor mai călători încă o dată forțat prin străinătăți, de această dată în timpul primului război mondial, fiind adăpostite la Viena, până în anul 1918, când se vor întoarce definitiv în Moldova, de unde vor continua să poarte sufletele credincioșilor către acea epocă măreață de început a dăinuirii noastre pe aceste meleaguri.

[[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât, în anul 1950, ca ziua de [[2 iunie]] să fie înscrisă în calendar ca zi de pomenire a acestui vrednic mucenic al lui Hristos. Pe [[24 iunie]] este zi de pomenire pentru aducerea [[moaște]]lor Sf. Ioan cel Nou la Suceava.

==Imnografie==

[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:

:Viața ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii și cu neîncetate rugăciuni și lacrimi, și iarăși către pătimire bărbătește pornindu-te, necredința persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire și creștinilor laudă, Ioane, pururea pomenite.

[[Condac]], glasul al 4-lea:

:Plutind pe luciul mării cu neguțătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit, și chemându-te Dumnezeu pe tine, precum [[Apostolul Matei|Matei]] vama, și tu neguțătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele muceniciei; cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruință. 

==Note==
<small><references/></small>

==Surse==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9

== A se vedea și ==
* [[Începuturile Mitropoliei Moldovei]]

==Legături externe==
* [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie02.htm Sinaxar 2 iunie]
* [http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=5 Viața și troparul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava]

[[Categorie:Mari Mucenici]]
[[Categorie:Sfinți români]]
[[Categorie:Ortodoxia și Islamul]]

[[en:John the New of Suceava]]