Vizualizare sursă pentru „Canoanele Bisericesti”

Canoanele bisericeşti
1 Doi sau trei episcopi să hirotonească un episcop4.
1 Episcopul să fie hirotonit de doi sau trei episcopi.
2 Un singur episcop să hirotonească un prezbiter sau un diacon.
2 Prezbiterul să fie hirotonit de un singur episcop, la fel şi diaconul şi ceilalţi
clerici.
3 Prezbiterul care aduce pe altar lapte, miere, sicheră, animale sau legume,
afară de spice noi, struguri, untdelemn sau tămâie să fie depus.
3 Dacă vreun episcop sau prezbiter, contrar dispoziţiei Domnului despre
Jertfă, ar aduce ofrandă pe altar altceva; fie miere, fie lapte, fie, în loc de
vin, sicheră meşteşugită, fie păsări, fie oarecare animale, fie legume, contrar
rânduielii, să fie depus.
Afară de spice de grâu nou sau struguri la vremea potrivită să nu fie îngăduit
deci să se aducă la altar altceva decât untdelemn pentru candelabru şi
tămâie pentru vremea sfintei Ofrande [Liturghiei].
4 Prinosurile să se trimită acasă, iar protoşii să le împartă celorlalţi.
4 Toate celelalte prinosuri să fie trimise ca pârgă episcopului şi prezbiterilor,
dar nu la altar; şi este evident că episcopul şi prezbitcrii le vor împărţi
diaconilor şi celorlalţi clerici.
5 Prezbiterul care o alungă pe cea care-i este ajutor [soţia] să fie scos
afară, iar dacă n-o primeşte înapoi, să fie depus.
5 Episcopul, prezbiterul sau diaconul să nu-şi alunge soţia sub pretext de
evlavie; iar dacă o va alunga, să fie îndepărtat [aphorizestho], şi dacă stăruie,
să fie depus [kathairesthd],
6 Prezbiterul care primeşte griji lumeşti să nu mai fie preot.
6 Episcopul, prezbiterul sau diaconul să nu ia asupra lor purtări de grijă
lumeşti; iar dacă nu, să fie depuşi.
7 Cine face Poştele cu iudeii să fie depus.
7 Dacă un episcop, prezbiter sau diacon ar celebra sfânta zi a Paştelui înainte
de echinocţiul de primăvară împreună cu iudeii, să fie depus.
4 Rezumatele în caractere cursive sunt după colecţiile bizantine de canoane, după care a
fost preluată şi numerotaţia, care variază în manuscrise.
IV.4. Constituţiile S fin ţilo r A p o s to li p rin Clemen t 771
s Clericul care nu se împărtăşeşte să spună cauza, iar dacă n-o spune, să
fie îndepărtat; căci aruncă o bănuială asupra celui ce aduce Ofranda
[euharistică],
s Dacă un episcop, prezbiter sau diacon sau altul din registrul clericilor nu
s-ar împărtăşi atunci când se face Ofranda [euharistică], să spună pricina;
şi dacă e întemeiată, să dobândească iertare; dacă însă n-o va spune, să fie
îndepărtat, ca unul care e pricină de vătămare pentru popor, şi ar produce
împotriva celui care aduce Ofranda bănuiala că n-ar oferi-o în chip sănătos.
9 Cine nu rămâne la rugăciunea [euharistică] şi împărtăşanie să fie îndepărtat.
y Toţi credincioşii care intră [în biserică] şi ascultă Scripturile, dar nu rămân
la rugăciunea [euharistică] şi la Sfânta împărtăşanie, trebuie îndepărtaţi
[apliorizesthai] ca unii care produc dezordine [ataxian] în biserică.
10 Cine se roagă cu un excomunicat să aibă aceeaşi osândă cu el.
10 Dacă cineva s-ar ruga împreună cu un excomunicat chiar şi într-o casă,
să fie îndepărtat.
11 Cine se roagă cu un depus, să aibă aceeaşi osândă cu el.
11 Dacă cineva fiind cleric s-ar ruga împreună cu un cleric depus, să fie
depus şi el.
L Cine primeşte pe ce! neprimit altundeva, să fie primit încă mai puţin
decât el.
12 Dacă un cleric sau laic îndepărtat sau neprimit [la împărtăşanie], ducându-
se în alt oraş, ar fi primit fără scrisori de recomandare, să fie depuşi şi
cel primit şi cel care l-a primit.
13 Cine a minţit că a fost îndepărtat, să i se dea ca pedeapsă îndepărtarea.
13 Iar dacă ar fi îndepărtat, să i se prelungească îndepărtarea ca unul care a
minţit şi înşelat Biserica lui Dumnezeu.
14 Episcopul să nu treacă din scaun în scaun decât dacă ar fi socotit foarte
folositor de cei de acolo, ca unul mai învăţat, dar şi atunci cu discernământul
şi rugămintea multor episcopi.
14 Nu e îngăduit ca un episcop să-şi lase parohia [eparhia] şi să sară în alta,
chiar dacă ar fi silit la aceasta de mulţi, decât dacă l-ar constrânge să facă
772 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. Canonul apostolic
aceasta o pricină binecuvântată, întrucât ar putea să aducă celor de acolo un
folos mai mare prin cuvântul dreptei-credinţe [eusebeias]. Dar şi aceasta
să nu o facă de la sine însuşi, ci cu judecata multor episcopi şi foarte mare
rugăminte.
15 Orice cleric care iese din parohia sa şi locuieşte în alta, străină, şi nu
se întoarce când e rugat de episcopul său, să fie excomunicat.
/J Dacă vreun prezbiter, diacon sau în general cineva din registml clericilor,
părăsindu-şi parohia sa, s-ar duce în alta şi mutându-se cu totul ar petrece în
altă parohie, contrar voinţei [gnomeri] episcopului său, poruncim ca acesta să
nu mai liturghisească, mai ales dacă episcopul său l-a chemat să se întoarcă
dar el n-a ascultat, stăruind în neorânduială [,ataxia], ci să se împărtăşească
acolo ca un laic.
16 Episcopul care tine în cunoştinţă de cauză pe unul ca acesta [un cleric
mutat] să aibă aceeaşi osândă cu el.
16 Iar dacă episcopul la care s-ar găsi aceştia, socotind drept nimic suspendarea
[argian] hotărâtă împotriva lor, îi va primi drept clerici, să fie
îndepărtat ca un învăţător al neorânduielii [hos didaskalos ataxias],
17 Oricine s-a căsătorit a doua oară sau are concubină să nu mai fie
prezbiter.
h Cel care după Botez s-a legat cu două căsătorii sau şi-a luat concubină nu
poate fi episcop, prezbiter sau diacon, nici ţine cumva de registrul clericilor.
'8 Clericul care ia o femeie pierdută, sau văduvă, sau slujnică, sau actriţă,
să nu mai fie preot.
18 Cine a luat în căsătorie o văduvă, o femeie repudiată [Lv 21, 14], o damă
de companie, o sclavă sau o actriţă de pe scenă, nu poate fi episcop, prezbiter
sau diacon, nici ţine cumva de registrul clericilor.
19 Cine a luat în căsătorie două surori sau două verişoare să nu fie făcut
cleric.
19 Cine a luat în căsătorie [succesiv] două surori sau o nepoată [Lv 18,16]
nu poate fi cleric.
20 Clericul să nu dea cauţiuni, iar dacă dă, să fie depus.
20 Clericul care dă cauţiuni să fie depus.
IV.4. Constituţiile S fin ţilo r A p o sto li p rin C lem en t 773
21 Cel ajuns eunuc din siluirea oamenilor sau din fire e vrednic să fie preot,
dar cel care s-a castrat singur nu.
21 Dacă cineva a devenit eunuc din violenţa oamenilor sau a fost lipsit de
bărbăţie în persecuţie, ori s-a născut astfel, şi este vrednic, să se facă episcop.
22 Laicul care s-a castrat pe sine însuşi să fie îndepărtat şi să nu fie făcut
cleric.
22 Cine s-a castrat pe sine însuşi să nu se facă cleric, căci este ucigaş de
sine şi vrăjmaş al creaţiei lui Dumnezeu.
23 Cine s-a castrat pe sine după ce a intrat în cler să fie depus.
23 Dacă cineva, fiind cleric, s-ar castra pe sine însuşi, să fie depus, căci este
ucigaş al lui însuşi.
24 Laicul care s-a castrat pe sine însuşi să fie îndepărtat trei ani ca unul
care unelteşte împotriva lui însuşi.
24 Laicul care se castrează pe sine însuşi să fie îndepărtat trei ani, căci
unelteşte împotriva vieţii lui.
23 Clericul prins în desfrănare, sperjur sau furt, să fie depus, dar nu îndepărtat,
căci nu trebuie pedepsit de două ori pentru acelaşi lucru.
25 Episcopul, prezbiterul sau diaconul prins în desfrănare, în sperjur sau în
furt, să fie depus, dar nu şi îndepărtat, căci spune Scriptura: „Nu se va răzbuna
Domnul de două ori pentru acelaşi lucru” [Naum 1, 9]; asemenea şi
ceilalţi clerici.
26 Cine vrea să se facă preot, dacă vrea, poate să se căsătorească, dar
dacă e sfinţit, se poate căsători numai cântăreţul.
26 Dintre cei care au intrat în cler necăsătoriţi poruncim să se căsătorească,
dacă vor, doar citeţii şi cântăreţii.
27 Clericul care loveşte un credincios sau un necredincios, să fie depus.
27 Episcopul, prezbiterul sau diaconul care îi loveşte pe credincioşii care
păcătuiesc sau pe necredincioşii care au făcut nedreptăţi şi care vor să înfricoşeze
prin unele ca acestea să fie depuşi, fiindcă Dumnezeu nu ne-a învăţat
nicăieri acest lucru; din contră, fiind lovit El însuşi, n-a răspuns, fiind ocărât
n-a răspuns cu ocară şi, pătimind, n-a ameninţat [7 Ptr 2 ,23].
7 7 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic
28 Clericul depus pe motive întemeiate, dacă se atinge iarăşi de cele dumnezeieşti,
să fie scos cu totul din Biserică.
28 Dacă vreun episcop, prezbiter sau diacon, depus după dreptate pentru
acuze evidente, ar îndrăzni vreodată să se atingă de liturghisirea care i-a fost
încredinţată cândva, acesta să fie tăiat cu desăvârşire [ekkoptestho] din Biserică.
29 Clericul hirotonit pe bani să fie depus împreună cu cel care l-a hirotonit
şi să fie excomunicat în veac, ca Simon [Magul],
29 Dacă vreun episcop, prezbiter sau diacon s-ar face stăpân pe această
demnitate prin bani, să fie depus şi el şi cel care l-a hirotonit şi să fie tăiat cu
desăvârşire din comuniunea Bisericii, cum a fost tăiat Simon Magul de mine,
Petru [FA 8, 21-22].
30 Cine devine episcop prin intermediul demnitarilor să fie depus şi îndepărtat.
30 Dacă vreun episcop s-ar face stăpân pe Biserică folosindu-se de demnitari
lumeşti, să fie depus şi îndepărtat, el şi toţi cei aflaţi în comuniune cu el.
31 Cine se rupe de episcopul său fără motiv şi-şi face alt altar să fie depus
împreună cu cei care l-au primit.
31 Dacă vreun prezbiter, dispreţuindu-1 pe episcopul său, ar face adunări
separat şi ar ridica un alt altar, fără să-l poată arăta pe episcopul său condamnabil
cu ceva în ce priveşte dreapta-credinţă şi dreptatea, să fie depus ca
un iubitor de stăpânire, fiindcă e un tiran. Asemenea şi ceilalţi clerici şi câţi
s-ar alătura lui; iar laicii să fie îndepărtaţi. Dar acestea să se facă numai după
prima, a doua şi a treia chemare a episcopului.
32 Prezbiterul sau diaconul îndepărtat de episcopul său nu trebuie să fie
primit de un altul dacă trăieşte episcopul care l-a îndepărtat.
32 Dacă vreun prezbiter sau diacon ar fi îndepărtat, nu e cu putinţă ca el să
fie primit de altcineva decât de cel care l-a îndepărtat, decât numai dacă
episcopul care l-a îndepărtat s-ar săvârşi din viaţă.
33 Clericul străin să nu fie primit fiară scrisori de recomandare, iar când
vine să fie întrebat [de credinţă], şi dacă vorbeşte drept să fie primit,
iar dacă nu, să fie trimis cu merinde de drum.
33 Nici unul din episcopii, prezbiterii sau diaconii străini să nu fie primit
fără scrisori de recomandare; şi dacă le aduc, să fie verificate, şi dacă sunt
IV.4. Constituţiile S fin ţilo r A p o sto li prin C lem en t 775
propovăduitorii ai dreptei-credinţe, să fie primiţi; iar dacă nu, dându-li-se
cele de trebuinţă, să nu fie primiţi în comuniune, căci multe lucruri se fac
prin răpire.
34 Episcopii să nu facă nimic fără întâiul între ei, decât fiecare cele ale
parohiei lui, şi nici întâiul să nu facă nimic fără aceia din pricina armoniei
datorate.
34 Episcopii fiecărui neam [ethnous] trebuie să-l cunoască pe primul [proton]
dintre ei şi să-l socotească drept cap şi să nu facă nimic fără voinţa/acordul
[gnomes] lui, şi fiecare să facă numai câte privesc parohia [eparhia] lui şi
satele de sub ea. Dar nici acela să nu facă ceva fără voinţa/acordul [gnomes]
tuturor. Fiindcă aşa va fi o armonie [homonoia] şi va fi slăvit Dumnezeu prin
Domnul în Duhul Sfânt.
35 Episcopul să nu hirotonească peste hotarele sale, iar cel care ar face
acestea fără stăpânii locului să fie depus împreună cu cel hirotonit de el.
3' Episcopul să nu îndrăznească să facă hirotonii în afara hotarelor [eparhiei]
lui, în oraşele şi satele care nu sunt supuse lui; iar dacă s-ar dovedi că a
făcut aceasta, contrar voinţei/acordului [gnomen] celor ce ţin acele oraşe şi
sate, să fie depus atât el, cât şi cei pe care i-a hirotonit.
36 Episcopul nou promovat, dacă întârzie să primească slujirea încredinţată,
să fie îndepărtat până ce o va primi, dar dacă nu e primit de popor,
să fie pedepsit clerul [acelei comunităţi], pentru că n-a învăţat poporul,
iar acela să rămână episcop.
36 Dacă cineva, fiind hirotonit episcop, n-a primit slujirea/liturghisirea şi
purtarea de grijă a poporului încredinţat lui, să fie îndepărtat până ce o va
primi; asemenea şi prezbiterul sau diaconul. Iar dacă, ducându-se acolo, n-ar
fi primit nu din voinţa [gnomen] lui, ci din cauza răutăţii poporului, el să
rămână episcop, iar clerul oraşului să fie îndepărtat ca unii care au fost educatori
ai unui asemenea popor nesupus.
37 Episcopii să se adune de două ori pe an pentru treburi şi dogme: mai
întâi în a patra săptămână a Cincizecimii, iar a doua oară pe 12 ale
lunii octombrie.
37 De două ori pe an să se facă un sinod al episcopilor şi să se verifice
dogmele dreptei-credinţe [dogmata eusebeias] şi să se soluţioneze controversele
bisericeşti [ekklesiastikas logias] survenite: unul în a patra săptămână
după Cincizecime, iar altul în a 12-a zi a lui octombrie [Hyperberetatos].
7 7 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic
38 Episcopul să administreze suveran treburile Bisericii, nedăruind ceva
din ele decât exact la fe l cum se procedează cu săracii.
38 Episcopul să aibă purtarea de grijă a tuturor lucrurilor Bisericii şi să le
administreze ca şi cum l-ar vedea Dumnezeu; dar nu-i este îngăduit să-şi
însuşească ceva din ele sau să dăruiască cele ale lui Dumnezeu rudelor sale;
dacă acestea ar fi sărace, să Ii se dea ca unor săraci, dar sub pretextul lor să
nu se vândă cele ale Bisericii.
39 Prezbiterul sau diaconul să nu facă nimic fără episcop, căci acestuia i
s-a încredinţat poporul.
39 Prezbiterii sau diaconii să nu săvârşească nimic fără voinţa [gnomes]
episcopului, căci el este cel căruia i s-a încredinţat poporul lui Dumnezeu şi
cel căruia i se va cere socoteală pentru sufletul lor.
40 Lucrurile Bisericii şi ale episcopului să fie clare, ca şi episcopul să
poată dispune de ale lui, şi Biserica să nu fie păgubită.
40 Să fie clare care sunt lucrurile proprii ale episcopului, în cazul în care ar
avea lucruri proprii, şi care sunt cele ale Domnului, pentru ca, murind episcopul,
să aibă autoritate să lase cele ale sale cui vrea şi să nu se piardă sub
pretextul lucrurilor bisericeşti cele ale episcopului, atunci când are soţie, copii,
rude sau servitori. Căci este un lucru drept la Dumnezeu şi oameni ca nici
Biserica să nu sufere pagubă din pricina necunoaşterii lucrurilor episcopului,
nici episcopul sau rudele lui să-şi vadă lucrurile confiscate sub pretextul
Bisericii, sau ca rudele lui să cadă în dispute pentru lucruri, şi aşa moartea
lui să fie învăluită în defăimări.
41 Episcopul să aibă autoritate asupra lucrurilor bisericeşti; căci o are şi
asupra sufletelor, şi toate să fie administrate spre mulţumirea lui Dumnezeu.
41 Poruncim ca episcopul să aibă autoritate asupra lucrurilor Bisericii; căci
dacă e să i se încredinţeze sufletele preţioase ale oamenilor, cu atât mai mult
trebuie să poată porunci cu privire la bani, ca sub autoritatea lui să fie administrate
toate, iar celor lipsiţi să li se dea prin prezbiteri şi diaconi cu frică de
Dumnezeu şi toată evlavia. In cazul în care are lipsă, să se împărtăşească
însă şi el de cele de care are lipsă pentru nevoile lui şi ale fraţilor cărora le
dă ospitalitate ca aceştia să nu fie lipsiţi în nici un fel. Fiindcă Legea lui
Dumnezeu orânduia ca aceia care stau în jurul altarului să se hrănească din
cele ale altarului \Lv 7, 34; 1 Co 9, 13], pentru că nici soldatul nu e echipat
cu arme împotriva vrăjmaşilor din soldă proprie.
IV.4. Constituţiile S fin ţilo r A p o s to li p rin Clemen t 7 7 7
42 Clericul care joacă zaruri sau e beţiv, dacă nu încetează, să fie depus.
42 Episcopul, prezbiterul sau diaconul care îşi petrece timpul liber în zaruri
şi beţii sau să înceteze, sau să fie depus.
43 Clericul şi laicul care fac lucruri asemănătoare să fie îndepărtaţi.
43 Ipodiaconul, citeţul, cântăreţul care fac lucruri asemănătoare sau să înceteze,
sau să fie depuşi.
44 Clericul care cere camătă, dacă nu încetează, să fie depus.
44 Episcopul, prezbiterul sau diaconul care cer camătă de la cei pe care-i
împrumută sau să înceteze, sau să fie depuşi.
45 Cine se roagă cu ereticii să fie îndepărtat; să fie depus şi cel care-i socoteşte
clerici.
43 Episcopul, prezbiterul sau diaconul care se roagă numai împreună cu
ereticii să fie îndepărtaţi, iar dacă le-a îngăduit să lucreze ceva ca unor clerici,
să fie depuşi.
46 Clericul care a primit Botezul şi Jertfa [Euharistia] ereticilor să nu mai
fie preot.
46 Episcopul sau prezbiterul care a primit Botezul sau Jertfa ereticilor, poruncim
să fie depus; căci oare ce acord poate fi între EIristos şi Beliar, şi ce
parte poate avea credinciosul cu necredinciosul [2 Co 6, 15].
47 Cine rebotează pe cel botezat cu adevărat şi nu-l rebotează pe cel întinat
de necredincioşi să nu mai fie preot.
47 Episcopul sau prezbiterul care ar boteza din nou pe cel ce are un Botez
adevărat sau n-ar boteza pe cel întinat de cei necredincioşi [prin „botezul”
lor] să fie depus ca unul care-şi râde de crucea şi de moartea Domnului şi nu
face distincţie între preoţiţi adevăraţi] şi preoţii mincinoşi [hiereas pseudoiereân],
48 Laicul care-şi alungă soţia şi ia alta, sau o femeie pierdută, să fie îndepărtat.
48 Dacă un laic şi-ar alunga soţia şi şi-ar lua altă soţie, sau ar lua-o pe una
lăsată de altul, să fie îndepărtat.
778 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. Canonul apostolic
49 Cine nu botează în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci altfel, să nu mai fie
cleric.
49 Dacă un episcop sau prezbiter n-ar boteza după porunca Domnului în
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci în Trei fără început sau în Trei fii sau în Trei
mângâietori, să fie depus.
0 Cine nu botează cu trei cufundări, ci cu una, întru moartea Domnului
— ceea ce n-a spus Domnul — să nu mai fie cleric.
50 Dacă un episcop sau un prezbiter n-ar săvârşi trei cufundări ale unei
unice iniţieri, ci o singură cufundare dată în moartea Domnului, să fie depus;
căci Domnul n-a zis: „Botezaţi în moartea Mea”, ci: „Mergând faceţi învăţăcei
toate neamurile păgâne, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al
Duhului Sfânt” [Mt 28, 19]5.
5 Câteva manuscrise numai păstrează şi această glosă eliminată dc majoritatea manuscriselor
din cauza unor expresii mai puţin ortodoxe privitoare la Duhul Sfânt:
„Cel botezat să fie învăţat că dumnezeul nenăscut n-a fost răstignit, nici n-a suportat o
naştere de om, întrucât nu are un împărat peste El. nici nu e sub voinţa sau socotinţa altuia;
nici Mângâietorul nu s-a făcut om şi n-a venit aşa în lumea aceasta, nici n-a suferit pătimirea
Cel netrupesc, căci nu s-a întrupat. Singur Fiul Unul-Născut a răscumpărat lumea de
mânia ce stătea asupra ei, căci S-a întrupat din iubire de oameni plăsmuindu-Şi un trup/corp
din Fecioară — «căci înţelepciunea şi-a zidit sieşi o casă» [Pr 9, I ] — ca un Meşter ziditor:
cu îngăduinţa Tatălui a suportat cruce de bunăvoie şi ca un arhiereu a eliberat lumea de
mânia ce stătea asupra ei.
Botezăm aşadar în numele Tatălui nu ca şi cum El s-ar fi făcut om sau ar fi pătimit, nu ca şi
cum El ar fi fost arhiereu, ci ca al unui Domn Care a binevoit naşterea, a îngăduit pătimirea
şi a primit mijlocirea Arhiereului; în numele Fiului nu ca şi cum ar fi fost un suveran, ca şi
cum ar fi primit sau ar fi îngăduit, ci ca unul Care a suportai naştere, a răbdat cntce. a murit
şi a înviat; iar în numele Mângâietorului nu ca şi cum ar fi Tată sau Fiu, ci pentru că a dat
mărturie de bunăvoirea şi îngăduinţa lui Dumnezeu şi de ascultarea Unului-Născut în toate.
Cei care nu botează aşa să fie depuşi ca unii care ignoră taina dreptei-credinţe. Căci cine
spune că a pătimit Tatăl comite o mai gravă impietate decât iudeii, ţintuindu-L pe crace
împreună cu Hristos şi pe Tatăl; iar cine tăgăduieşte că Fiul Unul-Născut S-a întrupat pentru
noi şi a răbdat cruce luptă împotriva lui Dumnezeu şi e duşman al sfinţilor; iar cine numeşte
pe Mângâietorul Tată sau Fiu, acela e neştiutor şi fără minte, fiindcă aceasta înseamnă a-L
proclama pe Cel ce este Slujitorul Unului-Născut cocreator. copronietor, colegiuitor, cojudecător
şi coautor al învierii, sau arhiereu de-o-cinstire cu Fiul sau cu Tatăl, ori a opina că
sunt doi fără început sau a spune că sunt doi Taţi, neascultând pe Cel ce zice: «Domnul
Dumnezeul nostru Domn e unul» [Dt 6,4]. Acestea le vomita în zilele noastre Simon Magul
trăgând poporul la sine însuşi cu un duh rătăcitor, nestatornic şi rău, flecărind că Dumnezeu
e Unul cu trei nume şi uneori desfiinţând pătimirea şi naşterea lui Hristos.
Voi, episcopilor, botezaţi de trei ori într-Un Tată, Fiu şi Duh Sfânt potrivit voinţei/socotinţei
Domnului şi rânduielii noastre în Duhul.”
1V.4. Constituţiile S fin ţilo r A p o s to li p rin C lem en t 7 7 9
51 Orice cleric care se scârbeşte pe motive de asceză de vin, carne şi
căsătorie, dacă nu se îndreaptă, să fie scos din Biserică.
7,1 Dacă un episcop, prezbiter sau diacon, sau oricare altul din registrul
clericilor, s-ar abţine de la căsătorie, came şi vin nu din motive de asceză, ci
din scârbă, uitând că toate sunt „bune foarte” [Fc 1, 31] şi că Dumnezeu pe
om l-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, ci defaimă/calomniază
creaţia, sau să se îndrepte, sau să fie depus şi scos afară/exclus [apoballesthâ]
din Biserică, asemenea şi laicul.
5~ Cine nu-i iartă pe cei ce se pocăiesc să fie mai nevrednic de iertare
decât ei.
52 Dacă un episcop sau prezbiter nu-1 primeşte pe cel care se întoarce de la
păcat, ci-1 respinge, să fie depus, fiindcă întristează pe Dumnezeu Care a spus
că „bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte” [Lc 15, 7].
}J Clericul care nu gustă vin şi carne afară de motive de asceză să fie depus.
" Dacă un episcop, prezbiter sau diacon nu gustă în zilele de sărbătoare
din came şi vin dc scârbă, nu din motive de asceză, să fie depus ca unul care
şi-a înfierat conştiinţa [/ Tim 4, 2] şi s-a făcut pricină de poticneală pentru
mulţi.
'4 Clericul care mănâncă in cârciumă, afară de cazul de necesitate când e
pe drum, să fie îndepărtat.
54 Dacă un cleric ar fi prins mâncând într-o crâşmă, să fie îndepărtat, afară
numai dacă fiind pe drum e nevoit să tragă la un han.
52 Clericul care insultă un episcop să fie depus.
” Dacă un cleric ar insulta pe episcopul său, să fie depus, căci scris este:
„Pe stăpânitorul poporului tău să nu-1 vorbeşti de rău!” [Iş 22, 27; FA 23, 5].
76 Clericul care insultă un prezbiter sau un diacon să fie îndepărtat.
56 Dacă un cleric ar insulta un prezbiter sau un diacon să fie îndepărtat.
47 Asemenea şi cel ce ia în râs un orb, un mut sau olog.
57 Dacă un cleric şi-ar bate joc de un şchiop, surd, orb sau ologit la picioare,
să fie depus; asemenea şi laicul.
7 8 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic
58 Episcopul care nu învaţă dreapta-credinţă să fie îndepărtat, iar dacă
stăruie în neînvăţare, să fie depus.
5S Episcopul sau prezbiterul Care ar fi cu nepăsare faţă de cler sau popor şi
nu-i învaţă dreapta-credinţă [eusebeian] să fie îndepărtat; iar dacă stăruie în
nepăsare, să fie depus.
59 Clericul care nu face bine unui cleric nevoiaş să fie îndepărtat, iar dacă
stăruie în nemilostivire, să fie depus.
39 Dacă un episcop sau prezbiter n-ar da cele de lipsă unui cleric aflat în
lipsuri, să fie îndepărtat; iar dacă stăruie în aceasta, să fie depus ca un ucigaş
al fratelui său.
60 Cine răspândeşte în biserică o carte a impioşilor [ereticilor] să fie depus.
60 Dacă difuzează cineva cărţile cu titluri mincinoase [ta pseudepigrapha
biblia] ale necredincioşilor spre vătămarea poporului şi a clerului, să fie depus.
61 Credinciosul dovedit de adulter, de desfrănare sau alte învinuiri să nu
fie făcut cleric.
61 Dacă împotriva cuiva se face învinuire de desfrănare sau adulter sau de
altă faptă oprită, şi s-ar dovedi acest lucru, să nu fie promovat în cler.
62 Clericul care a tăgăduit pe Hristos să fie scos din Biserică, iar cine a
tăgăduit numele de cleric, dacă se întoarce, să fie primit ca laic.
62 Dacă din frică omenească de un iudeu, păgân sau eretic, un cleric ar
tăgădui numele lui Hristos, să fie scos afară/exclus [apoballestho], iar dacă
ar tăgădui numele de cleric, să fie depus; însă dacă se pocăieşte, să fie primit
ca un laic.
63 Clericul care gustă carne de animal sugrumat sau vânat sau de mortăciune
să fie depus, iar dacă e laic, să fie îndepărtat.
63 Dacă un episcop, prezbiter sau diacon sau oricare altul din registrul clericilor
ar mânca came de animal în sângele sufletului său [Fc 9,4], sau came
de animal prins de fiare [/ş 22, 30] sau mortăciune [Dt 14, 21], să fie depus,
căci Legea opreşte acest lucru [cf. FA 15, 29]; iar dacă e laic, să fie îndepărtat.
64 Cine se roagă cu iudeii să fie îndepărtat.
64 Dacă un cleric sau laic ar intra să se roage într-o sinagogă a iudeilor sau
a ereticilor, să fie şi depus şi îndepărtat.
IV.4. Con stitu ţiile S fin ţilo r A p o s to li p rin Clemen t 7 8 1
65 Clericul ucigaş să fie depus, iar laicul să fie îndepărtat.
65 Dacă într-o ceartă un cleric ar lovi pe cineva şi l-ar omorî dintr-o lovitură,
să fie depus din pricina repezirii lui; iar dacă e laic, să fie îndepărtat.
66 Clericul care posteşte duminica sau sâmbăta, afară de una singură, să
fie depus, iar laicul să fie îndepărtat.
66 Dacă un cleric ar fi găsit postind în zi de duminică sau sâmbătă — afară
de una singură [Sâmbăta Mare] —, să fie depus; iar dacă e laic, să fie îndepărtat.
67 Cine a violat o fată să fie îndepărtat şi să o ia de soţie pe ea chiar dacă
e săracă.
6/ Dacă ar viola cineva o fecioară nelogodită, să fie îndepărtat şi să nu-i
fie îngăduit să ia alta, ci să o aibă pe aceea pe care a stricat-o, chiar dacă ar
fi săracă.
68 Cel hirotonit de două ori să fie depus împreună cu ce! care l-a hirotonit,
afară numai dacă prima mână a fost eretică.
6S Dacă un episcop, prezbiter sau diacon ar primi de la cineva a doua hirotonie,
să fie depus şi el şi cel care l-a hirotonit, afară de cazul în care s-ar
dovedi că are hirotonia de la eretici; căci cei botezaţi sau hirotoniţi de unii
ca aceştia nu pot fi nici credincioşi, nici clerici.
69 Clericul care nu posteşte Postul celor Patruzeci de zile sau miercurea
şi vinerea să fie depus, iar laicul să fie îndepărtat, dacă nu e vorba de
un impediment de boală.
69 Dacă un episcop, prezbiter, diacon, ipodiacon, citeţ sau cântăreţ n-ar
posti Sfântul şi Marele Post de patruzeci de zile al Paştelui, sau miercurile şi
vinerile, să fie depus; afară de cazul în care ar fi împiedicat de o neputinţă
trupească; iar dacă e laic, să fie îndepărtat.
70 Clericul care iudaizează sau ţine cele ale păgânilor să fie depus.
70 Dacă un episcop, prezbiter sau diacon, sau oricare altul din registrul
clericilor, ar posti sau ar ţine sărbătorile împreună cu iudeii sau ar primi de
la ei cele ale sărbătorii, ca de pildă azime sau ceva asemănător, să fie depuşi;
iar dacă e laic, să fie îndepărtat.
7 8 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic
71 Laicul care iudaizează sau ţine cele ale păgânilor să fie îndepărtat.
71 Dacă, de sărbătorile lor, un creştin ar aduce untdelemn sau ar aprinde
lumini într-un templu al păgânilor sau într-o sinagogă a iudeilor, să fie
îndepărtat.
72 Cine fură din biserică ceară sau untdelemn să fie îndepărtat şi să fie
restabilit după ce dă înapoi încincit.
72 Dacă un cleric sau laic ar fura din sfânta biserică ceară sau untdelemn,
să fie îndepărtat, şi să restituie încincit [Lv 5, 16] cele pe care le-a luat.
73 Cine-şi însuşeşte sfintele vase în folos propriu să fie îndepărtat.
73 Nimeni să nu-şi însuşească spre întrebuinţarea proprie un vas sfinţit de
aur sau de argint sau o pânză sfinţită, fiindcă e un lucru contrar legii; iar dacă
ar fi prins, să fie pedepsit cu îndepărtarea [aphorismo],
74 Episcopul acuzat/chemat, care nu ascultă, să fie chemat de două şi de
trei ori, iar dacă stămie, sinodul să pronunţe sentinţa.
74 Episcopul învinuit de oameni demni de crezare c necesar să fie chemat
de episcopi; şi dacă s-ar prezenta şi ar mărturisi sau ar fi dovedit, să i se
hotărască pedeapsa. Dacă însă, fiind chemat, n-ar asculta, să fie chemat şi a
doua oară, trimiţându-se la el doi episcopi. Dacă nici aşa n-ar asculta, să fie
chemat şi a treia oară trimiţându-se iarăşi la el doi episcopi. Iar dacă nici aşa
nu s-ar prezenta dispreţuind chemarea, sinodul să pronunţe împotriva lui cele
ce i se par potrivite, ca să nu pară că fugind de judecată câştigă.
75 Ereticul să nu acuze un episcop, nici un singur credincios.
75 Să nu fie primit ca martor împotriva unui episcop un eretic, nici numai
un singur credincios, căci „pe gura a doi sau trei martori se va statornici orice
cuvânt” [Mt 18, 16].
76 Episcopul să nu aşeze episcop în locul lui dintre rude încă din timpul
vieţii.
76 Nu trebuie ca episcopul să hirotonească în demnitatea episcopală pe cine
vrea, dăruind-o fratelui, fiului sau unei alte rude; căci nu este un lucru drept
ca aceştia să fie făcuţi moştenitori ai episcopiei, fiindcă acesta dăruie cele
ale lui Dumnezeu dintr-o afecţiune omenească, fiindcă Biserica lui Dumnezeu
nu trebuie pusă sub moştenitori. Iar dacă ar îndrăzni cineva să facă acest
lucru, hirotonia să rămână nevalidă, iar el să fie pedepsit cu îndepărtarea.
IV.4. Constituţiile S fin ţilo r A p o sto li p rin Clemen t 783
77 Dacă e vrednic, ologul sau chiorul poate deveni episcop.
77 Dacă cineva are ochiul vătămat sau piciorul lovit, dar e vrednic de
episcopie, să se facă, fiindcă nu defectul trupului întinează, ci întinăciunea
sufletului.
78 Orbul şi surdul însă nu pot deveni episcopi.
7S Dar dacă e surd sau orb, să nu se facă episcop, nu ca unul care ar fi întinat,
ci pentru ca să nu fie împiedicată buna desfăşurare a treburilor bisericeşti.
'9 Demonizatul să nu devină cleric, nici să se roage împreună cu credincioşii,
dar după curăţire, dacă e vrednic, poate să devină.
9 Dacă are cineva demon, să nu se facă cleric, şi nici măcar să nu se roage
împreună cu credincioşii; dar dacă se curăţeşte, să fie primit, şi dacă e vrednic,
să se facă şi episcop.
80 Recent botezatul să nu fie făcut episcop, nici cel ce vine de la o viaţă rea.
80 Cel care a venit din viaţa păgână şi a fost botezat sau pe cel care a venit
dintr-o viaţă rea nu este drept să fie promovat îndată episcop; fiindcă e
nedrept ca acela care n-a dobândit încă experienţă să fie învăţător al altora,
afară numai dacă acest lucru s-ar face printr-un har dumnezeiesc.
81 Episcopul care primeşte funcţii publice să nu mai fie episcop.
81 Am spus că episcopul sau prezbiterul nu trebuie să se coboare la administraţii
publice, ci să se dedice nevoilor bisericeşti; dacă nu, să fie depus; căci
potrivit poruncii Domnului „nimeni nu poate sluji la doi domni” [Mt 6, 24].
82 Sclavul sau sluga să nu fie făcuţi clerici decât cu voia stăpânului lor,
iar dacă e vrednic, să fie eliberat şi apoi promovat.
82 Nu îngăduim ca slugile să fie promovate în cler fără voia [gnomes] stăpânilor
lor, spre întristarea stăpânilor care-i au în proprietate, fiindcă aşa
ceva ar duce la o răsturnare a caselor.
Dar dacă apare vreodată o slugă vrednică de hirotonia într-o treaptă, cum
s-a arătat Onisifor al nostru [Fim 10; Col 4, 9], iar stăpânii îngăduie, îl eliberează
şi trimit din casa lor, atunci să fie făcut.
83 Clericul dregător să nu mai fie cleric, căci scris este: „Daţi Cezarului
ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu" [Mt 22, 21].
83 Episcopul, prezbiterul sau diaconul care rămâne în armată şi vrea să le
facă pe amândouă: şi dregătoria romană [rdmaiken archeri] şi conducerea
7 8 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic
preoţească [hieratiken dioikein], să fie depus, „căci cele ale Cezarului trebuie
date Cezarului şi cele ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu” [Mi 22, 21].
84 Clericul care insultă în chip ilicit un dregător sau pe împărat să fie
depus, iar dacă e laic, să fie îndepărtat.
84 Dacă ar insulta cineva contravenind dreptului pe împărat sau un dregător/
magistrat, să sufere pedeapsa, şi dacă e cleric să fie depus, iar dacă e laic,
să fie îndepărtat.
85 Să fie respectate doar cele 60 de cărţi ale canonului Scripturii.
83 Cărţi venerate şi sfinte să fie pentru voi toţi, clerici şi laici, din Vechiul
Testament: ale lui Moise, cinci [Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul];
a lui Isus al lui Navi, una; ale Judecătorilor, una; a lui Rut, una;
ale Regilor, patru; ale Celor Rămase [Paralipomenelor] din Cartea Zilelor,
două; ale lui Ezdra, două; a Esterei, una; ale Macabeilor, trei; a lui Iov, una;
o carte cu 151 de Psalmi; trei cărţi ale lui Solomon [Proverbele, Eccleziastul,
Cântarea Cântărilor]; Profeţi, şaisprezece [Osea, Amos, Miheia, Ioil,
Avdie, Iona, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia, Maleahi; Isaia, Ieremia,
Iezechiel, Daniel]; în afară de acestea să-i învăţaţi pe tineri înţelepciunile
mult-învăţatului Sirah. Iar din ale noastre, adică ale Noului Testament,
patru Evanghelii: ale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan; paisprezece epistole
ale lui Pavel, una a lui Iacob, trei ale lui loan, una a lui luda, două ale lui
Petru, două ale lui Clement şi Constituţiile în opt cărţi adresate vouă, episcopilor,
prin mine, Clement, dar care nu trebuie făcute publice tuturor din
pricina lucrurilor tainice din ele, precum şi Faptele noastre, ale Apostolilor.
XL VIII. [îndemn final]
1 Acestea v-au fost rânduite de noi cu privire la canoane, o, episcopilor.
Dacă veţi stărui în ele vă veţi mântui şi veţi avea pace, dar dacă nu le
ascultaţi, veţi fi pedepsiţi, veţi avea război continuu unii cu alţii suportând
pedeapsa cuvenită neascultării.
3 Iar Dumnezeu Cel Singur Nenăscut, Făcătorul prin Hristos a toate, să
vă unească pe toţi prin pacea care este în Duhul Sfânt, să vă facă gata la tot
lucrul bun [Evr 13, 21], neschimbaţi, ireproşabili, neînvinuiţi, şi să vă învrednicească
de viaţa veşnică împreună cu noi prin mijlocirea iubitului Său
Slujitor [Paidos] Iisus Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, prin Care
Lui fie slava, Dumnezeului şi Tatălui Cel peste toate în Duhul Sfânt Mângâietorul,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.