Vizualizare sursă pentru „Rugăciuni la diverse ocazii”

Rugăciune spusă de patriarh pe corabie.
După ce se rosteşte Psalmul 120, când diaconul spune: Domnului să ne
rugăm!, acesta se roagă acestea:
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care atunci când ai socotit lucru
vrednic să pluteşti în corabie împreună cu sfinţii Tăi învăţăcei şi apostoli, ai
cercetat dezlănţuirea vânturilor şi ai poruncit valurilor să se liniştească [Mt
4, 37-39], însuţi şi acum pluteşte împreună cu noi; fa să înceteze orice vânt
potrivnic şi stâmeşte-le pe cele bune, facându-Te nouă cârmaci şi ajutor în
tot locul. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie [slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin],
Şi după „Amin” pecetluieşte marea [cu semnul crucii] şi aşa se aşează.
[182] Rugăciune pentru cei ce aduc părga roadelor.
Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai poruncit fiecăruia să-Ţi aducem după
voinţă ale Tale dintru ale Tale [/ Par 29, 14]; Care drept răsplătire dăruieşti
în locul lor bunătăţile Tale cele veşnice; Care cu bună plăcere ai primit darul
cel după putere al văduvei [Mc 12, 42-44], primeşte şi cele aduse acum de
robul Tău (N) şi socoteşte un lucru vrednic ca ele să fie aşezate în vistieriile
Tale cele veşnice, dăruindu-i şi îmbelşugata desfătare a bunătăţilor Tale din
această lume, împreună cu toate cele ce-i sunt de folos. Că s-a binecuvântat
şi s-a preaslăvit [preacinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău, al Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin].
9 9 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Can o n u l apostolic
[183] Binecuvântarea casei.
Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Care ai socotit lucru vrednic să intri sub
acoperişul lui Zaheu şi Te-ai făcut mântuire lui şi întregii lui case [Lc 19, 1-9],
potrivit preacuratei şi nemuritoarei glăsuiri vestite lumii întregi de evanghelistul
Tău, însuţi şi acum pe cei ce vor să locuiască aici şi-Ţi aduc rugăciunile
lor prin noi, umiliţii şi păcătoşii, binecuvântează-i şi slăveşte-i, arătându-le
prin îmbelşugatele Tale daruri pământeşti şi cereşti nevătămată şi teafără
întru toate locuirea sub acoperişul acesta. Că Ţie se cuvine toată slava], cinstea
şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin],
[Logodna şi nunta]
[184] Rugăciune la logodnă.
Dumnezeule Cel veşnic, Care pe cele despărţite le aduni întru unire şi ai
pus [iubirea] o legătură \Ef 4, 3] sufletească cu neputinţă dc rupt; Care i-ai
binecuvântat pe Isaac şi pe Rebeca [Fc 24, 59-64] şi i-ai arătat moştenitori
ai făgăduinţei Tale [Evr 6, 17]; însuţi binecuvântează-i şi pe robii Tăi aceştia,
călăuzindu-i [Ps 79, 1; 138, 23] spre tot lucrul bun. Că milostiv şi iubitor
de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
[185] Şi în timp ce diaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!,
preotul se roagă:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce Ţi-ai logodit dintre ncamuri/păgâni
Biserica, fecioară curată [2 Co 11,2], binecuvântează logodna aceasta; uneşte
şi păzeşte pe robii Tăi aceştia în pace şi înţelegere. Că Ţie se cuvine toată
slava, cinstea [şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin].
[186] Rugăciune la nuntă.
Diaconul face rugăciune [ectenie] spunând:
în pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus [...].
Pentru ca să se binecuvânteze nunta aceasta ca şi aceea din Cana Galileii,
Domnului să ne rugăm.
Pentru însoţirea şi bună înţelegerea fraţilor noştri (N şi N) şi pentru mântuirea
lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se binecuvânteze cununiile acestea cu puterea, cu venirea şi
cu lucrarea Duhului Sfânt, Domnului să ne rugăm.
V.5. Cel mai ve chi Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 9 3
Pe preasfânta, preacurata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de
Dumnezeu Născătoarea şi Pururea-Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o,
pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Şi după ce se isprăveşte aceasta, preotul spune:
Dumnezeule Cel Sfânt, Care l-ai făcut pe om din ţărână şi din coasta lui ai
făcut femeie şi i-ai însoţit-o spre ajutor, pentru că aşa a plăcut slavei Tale
să nu fie omul singur pe pământ [Fc 2, 7. 21. 18]; însuţi şi acum, Stăpâne,
întinde mâna Ta din sfântul Tău lăcaş [Pi 143, 6; 2 Co 30, 7] şi uneşte pe
robul Tău (N) cu roaba Ta (N), pentru că de Tine se însoţeşte cu bărbatul
femeia [Pr 19, 14]. însoţeşte-i în înţelegere; încununează-i cu iubire; uneşte-i
într-un trup [Fc 2, 24]; dăruieşte-le roadă pântecelui, desfătare de prunci buni
şi viaţă neosândită. Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea
şi slava, a Tatălui [şi a Fiului şi a Sfanţului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin],
După care îi încununează pe amândoi şi ţinăndu-i de mâna dreaptă îi
predă unu/ altuia.
[187] Şi preotul zice: Pace tuturor!
Şi în timp ce diaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!,
preotul se roagă:
Doamne, Dumnezeul nostru, Care în economia Ta mântuitoare ai socotit
lucru vrednic în Cana Galileii să arăţi cinstită nunta prin venirea Ta [In 2],
însuţi şi acum pe robii Tăi aceştia (N), pe care ai binevoit a-i însoţi unul cu
altul, păzeştc-i în pace şi bună înţelegere. Arată-le nunta cinstită, binevoieşte
să Ic rămână patul neîntinat [Evr 13, 4] şi-i învredniceşte să ajungă bătrâneţe
grasă [Pi 91, 15], cu inimă curată, lucrând poruncile Tale. Că Tu eşti Dumnezeul
nostru, Dumnezeu Care miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie slavă înălţăm,
împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului
şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin].
[188] Rugăciunea paharului comun.
Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut cu tăria Ta [Ps 64, 7], Care ai întărit
lumea [Pi 92, 2] şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute de Tine, şi
acest pahar comun, pe care l-ai dat celor ce se însoţesc spre părtăşia/comuniunea
nunţii, binecuvântează-1 cu binecuvântare duhovnicească [Ef 1,3].
Că s-a binecuvântat şi preaslăvitul [şi de mare cuviinţă Numele Tău, al Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin].
[189] Altă rugăciune la nuntă.
Dumnezeule Ziditor al întregii lumi, făcătorul firii şi legiuitorul nunţii,
Care ai binevoit ca ea să nu fie lucru scârbos pentru Tine, ci prin sfintele
9 9 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. Canonul apostolic
Tale Scripturi ai arătat cinstită nunta [Evr 13,4]; Cel ce l-ai făcut pe om după
chipul şi asemănarea Ta şi i-ai însoţit ajutor potrivit lui, pentru că aşa a plăcut
măreţiei Tale ca omul să nu fie singur, ci i-ai zidit din coasta lui femeie
şi i-ai unit spre însoţire şi să fie un singur trup [Fc 1, 26; 2, 18-28], Care i-ai
binecuvântat spunând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!”
[Fc 1, 28], iar cuvântul Tău s-a făcut faptă şi ei au umplut toată faţa
pământului. însuţi, Stăpâne împărate a toate, armonizează pe robul Tău (M)
şi pe roaba Ta (N), că de către Tine se armonizează femeia cu bărbatul
[Pr 19, 14]. Arată-le nunta cinstită; binecuvântează intrările şi ieşirile lor
[Pi 120, 8], înmulţeşte întru bunătăţi viaţa lor, păzeşte-i în pace şi sănătate
[Is 9, 5]; încununează-i cu harul Tău, Dumnezeule, însoţeşte-i în cuminţenie
şi cuviinţă; binecuvântează-i cu bătrâneţe grasă [Pi 91, 15] şi credinţă neclătinată,
dăruieşte-le lungime de zile [Pi 20, 5] şi toate cele prielnice, frica de
Tine şi cugetarea [meditarea] la Tine, dă-le roada pântecului [Pi 131, 11],
veseleşte-i cu vederea fiilor şi fiicelor lor; dă-le să spună lăudându-se întru
Tine şi acoperiţi de dreapta Ta cuvântul Apostolului: „Cinstită e nunta şi
patul neîntinat” [Evr 13, 4]. Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, auzi-ne pe noi
Cel ce ai venit în Cana Galileii şi ai binecuvântat nunta, Care prin venirea
Ta ai făcut o minune în ea prefacând apa în vin [In 2 , 1-11 ], însuţi Stăpâne a
toate, binecuvântează însoţirea robului Tău (N) şi a roabei Talc (N), cum ai
binecuvântat pe Avraam şi pe Sara [Fc 17, 15-16], binecuvântcază-i ca pe
Isaac şi Rebeca [Fc 24, 59-64], binecuvântează-i ca pe Iacob şi Rachel [Fc
29, 6-31], încununează-i ca pe losif şi Aseneth [Fc 41,45], ca pe Moise şi
Semfora [/ş 2, 21]. Şi să stea ochii Tăi peste ei, Stăpâne, privind spre ei totdeauna
cu milă, iar urechile Tale să fie cu luare-aminte la glasul rugăciunii
lor [Ps 129, 2]. Să se facă în ei ceea ce s-a zis prin profetul care spune:
„Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale, fiii tăi ca nişte mlădiţe
tinere de măslin împrejurul mesei Tale. lată, aşa se va binecuvânta omul cel
ce se teme de Domnul” [Ps 127, 3-4]. Că a Ta este stăpânirea şi puterea [şi
împărăţia, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin],