Vizualizare sursă pentru „Alexandru Duțu”

{{Îmbunătăţire}}
'''Alexandru Duţu''' (n. [[2 septembrie]] 1928, Bucureşti - m. ianuarie 1999, Bucureşti) a fost un istoric român, cercetător al istoriei sud-estului european (îndeosebi sec. XVI-XIX), istoriei ideilor şi mentalităţilor, specialist în literatură comparată şi teolog ortodox.

==Viaţa==

Se naşte la Bucureşti în anul 1928. 

Umează Facultatea de Drept şi pe cea de Litere] (1945-1949) ale Universităţii Bucureşti şi cursurile [[Facultatea de Teologie Ortodoxă|Institutului Teologic Ortodox]] din Bucureşti (1956-1958). Doctor în Filologie la Universitatea din Bucureşti (1970).

A participat la întâlnirile grupului de intelectuali, călugări, studenţi numit al „Rugului Aprins” care se întrunea la [[Mănăstirea Antim]] din Bucureşti în anii '40-'50 pentru o serie de conferinţe duhovniceşti, pentru învăţarea şi practicarea în comun a [[isihasm|rugăciunii isihaste]]. 

Regimul comunist instaurat în România avea să îi interzică în anii '50 dreptul la semnătură, constrângere pe care avea să o evite publicând articole sub pseudonim (D. Alexandru) în diferite publicaţii bisericeşti ortodoxe. De asemenea, îi va fi refuzat accesul în învăţământ până la căderea regimului comunist. Ca urmare, între 1951 şi 1963 a fost bibliotecar al Academiei Române, perioadă în care îşi termină studiile. 

Din 1963, de la fondarea acestuia, devine membru al Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, odată cu relativa relaxare a situaţiei politice din ţară; va deveni director al acestei instituţii între anii 1990 şi 1997.

Membru al ''Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată'' (vicepreşedinte 1979-1985), al ''Societăţilor franceză, spaniolă, austriacă pentru studiul secolului al XVIII-lea''. 

Obţine mai multe burse importante în Anglia (1968-1969), Italia (1969), SUA (ianuarie 1985, ianuarie 1986), Germania (1987), Austria (1995).

Din 1990 a început să predea la Facultatea de Istorie (cursul de ''Istoria mentalităţilor'') şi din 1991 la Faculté Internationale des Sciences Humaines/Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative ale Universităţii din Bucureşti (cursurile de ''Istoria ideilor politice şi a mentalităţilor'', ''Istoria ideii de Europa şi evoluţia conştiinţei europene''), ca profesor titular. A predat până în decembrie 1998, cu puţin timp înainte de moartea sa în ianuarie 1999. 

A fost profesor invitat la Universitatea din Bochum; la École des Hautes Études en Sciences Sociales (1990), Sorbona (1994), Collège de France (1995) din Paris; la Universităţile din San Antonio, Stanford, Strasbourg, Urbana.  

Tot la începutul anilor 1990 se va implica şi în dezbaterile asupra rolului religiei şi în mod special al Bisericii Ortodoxe în societatea românească postcomunistă. Va participa la întâlnirile Conferinţei Naţionale a Laicilor Ortodocşi de la începutul anilor 1990.

În decembrie 1997 Guvernul francez îi acordă, în semn de recunoaştere a meritelor sale academice, titlul de ''Chevalier des Palmes Académiques''.

==Scrieri==

===Volume de autor===

*''Shakespeare in Romania. A bibliographical essay'', National Commission of the RPR for UNESCO: Editura Meridiane, Bucharest, 1964
*''Coordonate ale culturii româneşti în secolul XVIII (1700-1821)'', Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968.
*''Explorări în istoria literaturii române'', Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969.
*''Les Livres de sagesse dans la culture roumaine. Introduction à l'histoire des mentalités sud-est européennes'', Association Internationale d'Études du Sud-Est Européen, Buarest, 1971
*''Cărţile de înţelepciune în cultura română'', Editura Academiei, Bucureşti, 1972.
*''Sinteză şi originalitate în cultura română, 1650-1848'', Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1971.
*''Eseu în istoria modelelor umane. Imaginea omului în literatură şi pictură'', Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
*''Umaniştii români şi cultura europeană'', Editura Minerva, Bucureşti, 1974.
*''Romanian Humanists and European Culture. A Contribution to Comparative and Cultural History'', Editura Academiei [Bibliotheca Historica Romaniae], Bucureşti, 1977.
*''Cultura română în civilizaţia europeană modernă'', Editura Minerva, Bucureşti, 1978.
*''Modele, imagini, privelişti. Incursiuni în cultura europeană modernă'', Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.
*''European Intellectual Movements and Modernisation of Romanian Culture'', Editura Academiei [Bibliotheca Historica Romaniae], Bucureşti,  1981.
*''Literatura comparată şi istoria mentalităţilor'', Editura Univers, Bucureşti, 1982.
*''Humanisme, Baroque, Lumières. L'Exemple roumain'', Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucarest, 1984.
*''Călătorii, imagini, constante'', Editura Eminescu, Bucureşti, 1985.
*''Dimensiunea umană a istoriei - direcţii în istoria mentalităţilor'', Editura Meridiane [Biblioteca de Artă - Artă şi civilizaţii], Bucureşti, 1986.
*''Histoire de la pensée et des mentalités politiques européennes'', Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1997.
*''Political Models and National Identities in 'Orthodox' Europe'', Babel Publishing House [Studia Politica], Bucharest, 1998.
*''Ideea de Europa şi evoluţia conştiinţei europene'', All Educational, Bucureşti, 1999 [apărut postum].

===Volume editate===
*Alexandru Duţu, George Baiculescu, Dorothea Sassu-Ţimerman, ''Échos ibériques et hispano-américains en Roumanie. Bibliographie littéraire sélective'', Commission Nationale pour l'UNESCO, Bucarest, 1959.
*Alexandru Duţu, George Baiculescu, Angela Duţu, Dorothea Sassu-Ţimerman, ''Tchékov en Roumanie, 1895-1960. Bibliographie littéraire sélective'', Editura Academiei, Bucureşti, 1960.
*Alexandru Duţu (sous la direction de), « Constantes et typologies sud-est européennes », ''Cahiers Roumains d'Études Littéraires'' 3, Bucarest, 1983.
*Alexandru Duţu (sous la direction de), « La tentation du baroque dans les cultures sud-est européennes », ''Baroque'' 11, Montauban, 1983.
*Alexandru Duţu (edited by), ”Language, Ideas, and Leaders. Studies in Southeast European History”, ''Southeastern Europe'', vol. 11, no. 1, Beekersfield-California, 1984.
*Alexandru Duţu (coordonator), ''Intelectuali din Balcani în România, secolele XVII-XIX'', Editura Academiei, Bucureşti, 1984.
*Alexandru Duţu (sous la direction de), « Écriture et réflexion critique », ''Cahiers Roumains d'Études Littéraires'' 2, Bucarest, 1985.
*Alexandru Duţu, Edgar Hösch etc. (hg. Von) ''Brief und Briefwechsel in Mittel und Osteuropa im 18 und 19 Jh.'', Reimar Hobbing Verlag, Essen, 1989.
*Alexandru Duţu, Norbert Dodille (textes réunis par), ''L'État des lieux en sciences sociales'', L'Harmattan, Paris, 1993.

===Studii, articole===

Publică mai multe sute de studii, articole, rapoarte de cercetare etc. pe teme de literatură comparată, istoria mentalităţilor, istoria ideilor,  istorie românească şi sud-est europeană. Publică şi studii de teologie (îndeosebi în anii '50, când nu are drept de semnătură în nume propriu, scrie sub pseudonim), colaborarea sa cu revistele teologice continuând de-a lungul întregii perioade comuniste. 

Iniţiator si cordonator al ''Revue d'Études Sud-Est Européennes'' (redactor 1967-72; redactor-şef adjunct 1972-1989, director 1990-1997) şi ''Sud-Estul şi Contextul European'', reviste ale Institutului de Studii Sud-Est Europene. Membru fondator sau membru în colegiul de redacţie al unor reviste precum ''Mentalités/Mentalities'' (Hamilton), ''New European Quarterly'' (Colorado), ''Revue de Littérature Comparée'' (Paris), ''Dix-Huitième Siècle'' (Paris); al revistelor ''Synthésis'' (redactor-şef adjunct 1972-1989), ''Studii şi Cercetări de Istoria Artei'', ''Viaţa Românească''. 

Colaborator important al revistelor româneşti ''Cahiers Roumains d'Études Littéraires'', ''Luceafărul'', ''Mitropolia Olteniei'', ''Revista de Filologie Romanică şi Germanică'', ''Revista de Istorie'', ''Revista de Istorie şi Teorie Literară'', ''Revue Roumaine'', ''Revue Roumaine d'Histoire'', ''România literară'', ''Secolul XX'', ''Transilvania'', ''Viaţa Românească'' etc., precum şi al unor periodice şi cotidiene precum ''Dilema'', ''22'', ''România liberă'' etc.

Scrie studii şi articole şi pentru ''Yearbook of European Studies'' (Amsterdam, 1993), ''Komparatistische Schrifte'' (Bayreuth, 1986), ''Shakespeare Survey'' (Cambridge, UK, 1967), ''Studies on Voltaire and the 18th century'' (Geneva 1967, 1972), ''Grazer Theologische Studien'' (Graz, Austria, 1996), ''Romanistische Schrifte für Literatur Geschichte'' (Heidelberg 1984), ''Storia della Storiografia'' (Milano 1983, 1984, 1986), ''Annales Historiques de la Littérature Française'' (Paris 1975), ''Dix-Huitième Siècle'' (Paris 1986), ''Revue de Littérature Comparée'' (Paris 1971, 1986), ''Études Balkaniques'' (Sofia 1991), ''Southeastern Europe'' (Tempe, Arizona, 1976, 1978), ''Kwartalnik Historiczny'' (Varşovia 1982), ''East European Quarterly'' etc.

==Apărute postum==

*Alexandru DUŢU, ''Lumea dinăuntru şi lumea din afară'' (articole, interviuri, note de lectură), editura Universităţii din Bucureşti, 2009 (ediţie îngrijită, introducere, note şi indice de [[Laurenţiu Vlad]])

==Bibliografie==

===Volume ''in memoriam''===
*Laurenţiu Vlad (coord.), ''Pouvoirs et mentalités, textes réunis par Laurenţiu Vlad à la mémoire du Professeur Alexandru Duţu'', Éditions Babel [Studia Politica], Bucarest, 1999.
*[[Mirela-Luminiţa Murgescu]] (coord.), ''Identităţi colective şi identitate naţională. Percepţii asupra identităţii în lumea medievală şi modernă'', Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2000.


==Idei==

===Specialistul în literatură comparată===

În domeniul literaturii comparate, Alexandru Duţu a început prin a se interesa îndeaproape de receptarea diferitelor tipuri de literatură (de limbă spaniolă) şi autori (Shakespeare, Cehov, Dante) în România şi s-a aplicat îndeosebi asupra literaturii române vechi, dedicând un volum special „cărţilor de înţelepciune” care circulau în Ţările Române în secolele XVII-XIX.

===Istoricul===

Pe urmele şcolii istorice franceze din jurul revistei ''Annales'', Alexandru Duţu avea să fie unul din fondatorii şcolii româneşti de istoria mentalităţilor şi istoria ideilor. Avea să se intereseze îndeosebi de perioada care a precedat - şi care a făcut posibilă - naşterea modernităţii în România. Aprofundând cercetarea formelor şi sensurilor transformărilor culturale produse în Ţările Române în perioada modernă, el nu uită să le pună în relaţie atât cu tradiţia istorică şi culturală locale, cât şi să le plaseze în dialog, pe de-o parte, cu moştenirea religioasă şi culturală a spaţiului bizantin cât şi cu evoluţiile culturale ale Occidentului european. 

Formarea sa ca specialist în literatură comparată, istoric, teolog şi jurist, cultura sa enciclopedică i-au permis să pună în relaţie idei şi interpretări provenind din mai multe domenii de cercetare. Înţelegerea sa asupra istoriei culturii europene - privită prin ochiul comparatistului, cu perspectiva istoricului, rigoarea juristului şi cu pasiunea teologului - era vastă şi nuanţată.

Interesat, pe de-o parte, de tradiţia istorică locală şi de specificul culturii române, el nu uită niciodată să le pună în dialog cu transformările culturale dintr-o Europă diversă şi în permanentă schimbare. Privind Ţările Române ca aparţinând indiscutabil ariei culturii europene, el pledează pentru o înţelegere largă a Europei care să îmbrăţişeze nu doar spaţiul său occidental, ci şi întreaga moştenire culturală, poltiică şi religioasă a Imperiului Roman de Răsărit.

===Gândirea politică===

Tradiţia ocupă un rol important în cadrul reflecţiei autorului asupra sensurilor comunităţii politice româneşti. Alexandru Duţu examinează critic naşterea proiectului politic şi cultural al României moderne. Sub presiunea modernizatorilor de secol XIX, cu ajutorul unei istoriografii naţionale construite pornind de perspectiva acestora, proiectul politic al României moderne se realizează prin distrugerea "solidarităţilor organice" ale comunităţii tradiţionale (formate în cadrul familiei, Bisericii etc.), acestea fiind înlocuite de "solidarităţi organizate" bazate pe adeziunea voluntară (precum naţiunea). 

Uitarea/ignorarea voluntară a tradiţiei politice şi a "culturii scrise" locale, altminteri destul de bogată şi înlocuirea ei cu folclorul, cultură orală şi anonimă, argumentează autorul, e parte a unui proiect de modernizare "antiboieresc şi laic" (Cf. ''Ideea de Europa...'', p. 192) ducând la o egalizare şi masificare a societăţii româneşti cu consecinţe pe termen lung.

"Naţionalizarea Tradiţiei", pe care Alexandru Duţu o înţelegere ca pe un proces de rescriere, de "reinventare" a acesteia ce o subordonează retoricii proiectului naţional. Replierea pe elementul naţional duce la pierderea înţelegerii profunde a ancorării culturii locale atât în tradiţia culturală regională, cât şi în cea europeană lărgită.

Pierderea imensului potenţial al solidarităţilor organice, a căror distrugere este perfectată de regimul comunist, lasă societatea incapabilă să se autoadministreze, lăsând-o pradă dominaţiei unui stat modern hiperdezvoltat şi autoritar. Politica devine locul puterii delegate unei minorităţi mai degrabă decât proiectul comun al unei societăţi în căutarea "binelui comun".

Pentru Alexandru Duţu, tranziţia postcomunistă a României oferă tocmai şansa regăsirii sensurilor comunităţii politice printr-un efort de recuperare a Tradiţiei demult abandonate, atât în dimensiunea sa politică, cât şi în cea religioasă. Restabilirea raportului dintre spaţiul public şi cel privat, reconstituirea solidarităţilor organice în completarea celor organizate, regăsirea sensurilor şi rosturilor comunităţii politice sunt tot atâtea mize ale tranziţiei. Această regăsire de sine a comunităţii româneşti ar fi permis, după Alexandru Duţu, ca integrarea României în proiectul de construcţie europeană să fie nu doar utilă economic, ci şi fertilă pe plan politic şi cultural pentru întregul proiect european.

==Surse==

*Keith Hitchins, Alexandru Duţu, 1928-1999, ''Slavic Review'' [Obituaries], vol. 58, no. 4, Winter 1999, p. 975.
*„Alexandru Duţu şi dimensiunea umană a istoriei”, ''LA&I, Litere, Arte, Idei'', supliment de cultură al ziarului ''Cotidianul'', s.n., nr. 8 (282), 8 ianuarie 2002, număr dedicat memoriei prof. Alexandru Duţu la care colaborează, între alţii, [[Paul H. Stahl]], [[Ioan Stanomir]], [[Laurenţiu Vlad]], [[Alexandru Zub]]; cu un text inedit al lui Alexandru Duţu.
* Ioan Stanomir, „Un portret al conservatorului ca franctiror”, in ''Conştiinţa conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual'', Nemira [Biblioteca de politică], Bucureşti, 2004, pp. 149-194, autorul descriindu-l pe prof. Alexandru Duţu ca pe ultimul dintre gânditorii români de orientare conservatoare. 

==Legături externe==

*Alexandru Duţu, „[http://grupareaaproape.wordpress.com/2006/11/20/metanoia/ Metanoia]”, ''România liberă'',an XLIX, nr. 14387, s.n. nr 353, 9 martie 1991, p. 5, suplimentul „Lumea creştină”.
*Alexandru Duţu, „[http://grupareaaproape.wordpress.com/2007/03/06/religie-si-societate-de-alexandru-dutu/ Religie şi societate]”, ''România liberă'', an XLIX, nr. 14352, s.n. nr 318, 18 ianuarie 1991, p. 5, suplimentul “Lumea creştină”.

Despre Alexandru Duţu:
*Ioan Stanomir, [http://www.ideiindialog.ro/articol_1116/conservatorism__memorie_si_demnitate.html Conservatorism, memorie şi demnitate], ''Idei în dialog'', an V, nr. 12, decembrie 2009.
*Titus Filipaş, [http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/24/academicianul-alexandru-dutu-si-spiritul-lui-condillac/ Academicianul Alexandru Duţu şi spiritul lui Condillac]
*en: Silviu Hariton, "[http://www.uni-leipzig.de/zhsesf/documents/summer_school/Silviu_Hariton.pdf Beyond national history: the reception of Annales in Romania]", lucrare prezentată la: NHIST Summer School - "Representations of the Past: The Writing of National Histories in 19h and 20th-Century Europe", Köszeg, Hungary, 30 June- 6 July 2008, pp. 3-4.

[[Categorie:Oameni]]
[[Categorie:Teologi]]
[[Categorie:Teologi români]]
[[Categorie:Scriitori moderni]]