Vizualizare sursă pentru „Teotim I al Tomisului”

[[Imagine:Teotim-Tomis.jpg|right|frame|Sfântul Ierarh Teotim I Scitul, episcop al Tomisului]]
'''Sfântul Ierarh Teotim I Scitul''' a fost [[episcop]] al Tomisului la sfârșitul secolului al IV-lea. [[Praznic|Pomenirea]] lui se face în [[Biserica Ortodoxă]] la data de [[20 aprilie]].

==Viața==
Teotim I Scitul era de neam daco-roman, născându-se în Dacia Pontică, undeva în a doua jumătate a secolului al IV-lea, fiind contemporan cu Sfinții [[Ioan Casian]] și [[Gherman din Dobrogea]], format în tinerețe în aceeași [[mănăstire]] din „hotarele Casienilor și ale Peșterilor”.

Acest [[episcop]] urcă pe scaunul Eparhiei Tomisului pe la anii 385-390, după mutarea din viață a episcopului [[Gherontie al Tomisului]]. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de Fericitul [[Ieronim]], în celebra sa lucrare „''De viris illustribus''”, despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] și de oameni, teolog învățat și scriitor talentat și neobosit. El afirmă că „''a scris scurte tratate sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocințe''”, ceea ce dovedește vasta sa cultură în retorica și filosofia antică, greacă și latină. Apoi, fericitul Ieronim încheie cu aceste cuvinte despre episcopul Teotim: „''Aud că scrie și alte lucrări''”.

[[Sozomen]], istoricul bisericesc, spune despre Teotim I că era de neam scit, adică locuitor al Dobrogei, și că acesta purta părul lung, semn că el se ocupa cu „filosofia monastică” (deci cu viața monahală). Viața lui era modestă și cumpătată, iar virtuțile și înțelepciunea sa l-au făcut cunoscut chiar și în rândul barbarilor huni din regiunea Dunării, care îl socoteau pe Teotim Scitul „zeul romanilor”. Acesta a încercat să-i câștige pentru credința creștină, arătându-se ospitalier și făcându-le daruri. Barbarii au crezut însă că Teotim era bogat ți de acea au plănuit ca să-l ia prizonier. În această împrejurare se va arăta darul facerii de minuni al Sfântului, căci brațul celui ce a voit să arunce asupra Sfântului lațul pregătit, a rămas înțepenit în aer, fiind nevoie de rugăciunea Sfântului pentru a-l elibera pe barbar de înțepenire.

Un alt scriitor creștin, [[Socrate Scolasticul]], spunea despre Sfântul Teotim că „''era cunoscut de toți — împărați, episcopi, călugări, credincioși și barbari — pentru evlavia și corectitudinea vieții sale''”.
Prin scrierile sale patristice, Sfântul Teotim I este considerat „''creatorul Filocaliei românești''”. În gândirea sa a fost, desigur, influențat de Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] și de părinții capadocieni. Teotim I vorbește foarte frumos despre liniștea minții și a inimii.

Sub păstoria lui Teotim I, mănăstirile și sihăstriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceză și isihie, au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiții „călugări sciți”, răspândiți, atât la nord de Dunăre până în Carpați, cât și la sud până la [[Ierusalim]], [[Constantinopol]], [[Roma]] și Africa. Bazilicile înălțate de el, ale căror ruine și astăzi se văd, erau mari și frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedește numărul impresionant de credincioși, precum și frumusețea cultului și arhitecturii secolelor IV-V.

Sfântul Teotim Scitul era bine cunoscut împăratului [[Arcadie]] și mai ales Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], căruia îi era prieten devotat. În anul 399, marele [[patriarh]] i-a trimis fericitului Teotim călugări misionari „''pentru nomazii sciți de la Istm''”, adică pentru huni. În anul 400, Sfântul Teotim I ia parte la un sinod local în Constantinopol, convocat de Sfântul '''Ioan Gură de Aur''', împotriva învățăturii eretice a episcopului [[Antonin al Efesului]]. În anul 403, episcopul Teotim I este din nou în Constantinopol și ia apărarea marelui patriarh și dascăl a toată lumea, împotriva acuzațiilor aduse de Sfântul [[Epifanie de Salamina|Epifanie al Ciprului]], dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre episcopul străromân Teotim I și Sfântul [[Ioan Gură de Aur]].

Despre activitatea literară a Sfântului Ierarh Teotim nu cunoaștem prea multe date. Istoricii timpului spun doar că el a publicat în formă de dialog și fraze scurte și că a scris unele omilii la textele evanghelice. Din aceste precizări ne putem da seama însă că gândirea Sfântului Teotim era în consens cu gândirea marilor [[Sfinții Părinți|Părinți ai Bisericii]] veacului al IV-lea, supranumit „secolul de aur al literaturii creștine”.

Pe la sfârșitul primului deceniu al secolului al V-lea, fericitul episcop Teotim I s-a strămutat cu pace din viața aceasta, la cereștile lăcașuri. Pentru viața sa curată, pentru opera sa misionară și pentru credința sa dreaptă cu care a mărturisit pe [[Iisus Hristos]], [[Biserica Ortodoxă]] l-a trecut în rândul [[sfinți]]lor și se face pomenirea lui la [[20 aprilie]].

==Legături externe==

*[http://candela-aprinsa.blogspot.com/2010/04/acatistul-sfantului-ierarh-teotim-i.html Acatistul Sf. Teotim al Tomisului].
*Pr. Prof. [[Mircea Păcurariu]], [http://ortodoxie.trei.ro/istoric/teologia_patristica_bor/6c_sfantul_teotim.html Sf. Teotim, episcopul Tomisului], din ''Sfinți daco-romani și români'', Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 50-53.
*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-teotim-i-scitul-episcop-al-tomisului.html Viața Sf. Teotim al Tomisului], cu câteva cuvinte de învățătură.

[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Sfinți români]]
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Episcopi de Tomis]]
[[Categorie:Educație]]