Vizualizare sursă pentru „Samaria”

[[Imagine:Palestina Palästina-Herodes.png|thumb|300px|left|Palestina cu provinciile Galileea, Samaria și Iudeea]]
{{Israel-Iisus}}'''Samaria''' (gr. ''Samareia'') este ținutul din nordul Palestinei, așezat între Galileea și Iudeea ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 17, 11; [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 4, 4 ș.u.; [[Faptele Apostolilor|Fapte]] 8, 1-8). Cetatea-capitală se numea tot Samaria și a fost capitala Regatului de Nord a poporului lui Israel. 

==Epoca Vechiul Testament==

După moartea lui [[Solomon]], regatul Israel se împarte în două: regatul de nord revine lui [[Ieroboam I|Ieroboam]] (932-911 î.Hr.) cu capitala în orașul Tirța (vechi oraș cananeean). Unul din urmașii lui Ieroboam, și anume [[Omri]] (884-874 î.Hr.), fost comandant al armatei israelite, după ce înăbușă o răscoală condusă de Zimri, ajunge rege. El construiește orașul Samaria (lb. ebr. = „turn de veghe“), unde mută capitala regatului, către anul 880 î.Hr. ([[Cartea I a Regilor|1 Regi]] 16, 24).

În secolul al VIII-lea, regele Asiriei Salmanasar ocupă Regatul de nord și distruge Samaria (722-721 î.Hr.), iar pe locuitorii ei îi duce în robie. El populează regatul cu sclavi străini, păgâni, iar aceștia se vor amesteca cu puținii israeliți rămași în țară (II Regi 17, 24). Astfel, populația acestei regiuni a devenit un amestec de mai multe nații, populații, neamuri, rase ([[Cartea a II-a a Regilor|2 Regi]] 17, 3-6, 24).

În timpul captivității babilonice a evreilor, între anii 640-538 î.H., regele Asiriei a repopulat Samaria cu cinci triburi păgâne, asiatice, cu idolii lor, la care continuau să se închine (4 Regi 17, 24-41). Emigranții au fost convertiți la mozaism doar parțial, continuând să adore zeitățile proprii. După încetarea captivității, evreii reveniți în Samaria s-au amestecat cu aceste triburi, rezultând un popor hibrid, în permanentă dușmănie cu iudeii și confuzie religioasă. Acest popor sunt samarinenii sau samaritenii.

Deși erau acum aproape păgâni, ei mai păstrau ceva din [[Legea lui Moise|Legea mozaică]] în practicile lor religioase, reținând din [[Vechiul Testament]] numai [[Pentateuh|Pentateuhul]]. Ei nu uitaseră că se trăgeau din seminția lui [[Iacov (Vechiul Testament)|Iacov]] (din doi dintre fiii acestuia: Manase și Efraim) și se mândreau cu originea lor. 

Când s-au întors evreii din robia babiloniană (sec. VI) nu i-au mai recunoscut pe samarineni că fac parte din neamul ales. Atunci samarinenii și-au construit un templu pe muntele Garizim, socotindu-l mai frumos decât cel din [[Ierusalim]]. Aici, pe Garizim, ei au continuat să se închine chiar și când templul lor a fost distrus de Ioan Hircan [[Macabei|Macabeul]] (108-107 î.Hr.). Odată cu distrugerea templului de pe muntele Garizim, Ioan Hircan a distrus și cetatea Samaria, care a fost reclădită în anul 30 î.Hr. sub numele de Sevasta (sau Sebasta).

Între samarineni și evrei exista o ură reciprocă, evreii disprețuindu-i pe samarineni ca pe niște păgâni, iar samarinenii hărțuindu-i pe evrei. Fiindcă Samaria se află la nord, între Galileea și Iudeea (Regatul de sud), era o adevărată primejdie pentru evreii din Galileea să treacă prin Samaria, când se duceau să se închine la templul din Ierusalim (în Iudeea), și de aceea ocoleau Samaria, trecând pe la răsărit de [[Iordan]].

==Epoca Noului Testament==

În vremea Mântuitorului [[Iisus Hristos]] (epoca [[Noul Testament|Noului Testament]]), samarinenii (samaritenii) erau considerați [[eretic]]i și necurați (Luca 9, 52), de unde și relativa interdicție pentru evrei de a trece prin teritoriilor lor, pentru a nu se [[Necurăție|spurca]]. Cei care făceau [[pelerinaj]]ul anual la [[Ierusalim]] venind din [[Galileea]] trebuiau bunăoară să facă un ocol ca să evite Samaria. De aceea, atitudinea [[Mântuitorul|Mântuitorului]] față de samarineni – considerându-i tot atât de vrednici de [[mântuire]] ca și pe evrei și pe oricare om - era la vremea aceea surprinzătoare și scandaloasă pentru unii (Luca 10, 33; 17, 16; Ioan 4, 5-40).

Deși inițial [[apostol]]ii au evitat Samaria după porunca Mântuitorului - „Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați.” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 10, 5) -, după [[Învierea Domnului]] ei au primit poruncă să predice și în aceste ținuturi: „El a zis către ei: ... Ci veți lua putere, venind [[Duhul Sfânt]] peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată [[Iudeea]] și în Samaria și până la marginile pământului.” (Fapte 1, 8). [[Faptele Apostolilor]] relatează propovăduirea [[Apostolul Filip (din cei Șaptezeci)|apostolului Filip]] în Samaria în timpul [[persecuție]]i lui Saul - viitorul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] (FA 8, 5-25).

===Samarineni din Noul Testament===

* samarineanul milostiv din [[pilda samarineanului milostiv]] (Luca 10)
* samarineanul mulțumitor care era unul din cei 10 leproși vindecați de Iisus (Luca 17, 11-19)
* femeia samarineancă din Sihar (Ioan 4) - cunoscută în [[sinaxar]]e ca [[Fotini samarineanca]], a cărei [[mucenic]]ie este [[Praznic|prăznuită]] la [[26 februarie]] 

==A se vedea și==
* [[Omri]]

==Surse==
* Pr. Prof. Dr. [[Ene Braniște]], Prof. Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
* Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 482

[[Categorie:Locuri]]
[[Categorie:Vechiul Testament]]
[[Categorie:Noul Testament]]
[[Categorie:Țara Sfântă]]