Vizualizare sursă pentru „Nitria”

[[Fișier:Carte-egypte-monastique.jpg|miniatura|dreapta|Harta Egiptului monastic]]'''Nitria''' (pustia sau muntele Nitriei) a fost unul din principalele centre monastice ortodoxe începând cu secolul al IV-lea  - alături de [[Schetia]] şi [[Chiliile]] -, în Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului), în Delta Nilului. Așezarea monastică de la Nitria a fost întemeiată către anul 325 de [[avva]] [[Amun]], un contemporan al sfântului [[Antonie cel Mare]]. Puțin mai târziu, către anul 338, Amun se vede nevoit să întemeieze o nouă așezare monastică, numită [[Chiliile]] (''Kellia'' sau La Chilii), un fel de [[schit]] al Nitriei (situat la 12 mile, adică la 18 km distanță)<ref>''[[Patericul egiptean]]'', Pentru avva Antonie, 36)</ref>, deoarece că numărul [[monah]]ilor era în continuă creștere.

Scriitorul bisericesc [[Rufin]] evaluează, pe la anul 373, la 3.000 de locuitori așezarea monastică de la Nitria (''Istoria Bisericească'', II, 3). Numai douăzeci de ani mai târziu, [[Paladie]] vorbește de 5.000 de [[călugăr]]i, trăind în [[Chilie|chilii]] sau [[Mănăstire|mănăstiri]] uneori de sute de viețuitori. 

Paladie petrece aproximativ nouă ani în Nitria, între 390 și 399 și numește în ''Istoria lausiacă'' pe câțiva dintre cei mai mari Părinți din Nitria de până la sfârșitul secolului al IV-lea: [[Amun]] (întemeietorul Nitriei), [[Or de la Nitria|Or]] (și ucenicul lui [[Atre de la Nitria|Atre]]), [[Pamvo]], Veniamin, Apoloniu, Macarie cel Tânăr, Natanail, [[Macarie Alexandrinul]] (preot la Nitria), Croniu preotul Nitriei, Ierax și alții.

Trei mari evenimente istorice bisericești importante au marcat Nitria de-a lungul secolelor al IV-lea și al V-lea:
*373: La moartea sfântului [[Atanasie al Alexandriei]], succesorul său ortodox, Petru, este înlăturat din [[scaun]]ul Alexandriei cu acordul împăratului Valens (+378) și înscăunat [[arhiepiscop]] Luciu, din partida ariană, susținut de armatele imperiale. Tot atunci Luciu obține de la împărat și un edict de persecuție a ortodocșilor din Alexandria și Egipt. Luciu trimite trupele și pentru monahii din pustie, cei mai afectați fiind monahii din Nitria, așezare monastică mai accesibilă decât [[Schetia]].<ref>[[Socrate Scolasticul]], ''Istoria bisericească'' IV, 21-24.</ref>
*399-404: Arhiepiscopul [[Teofil al Alexandriei]] persecută monahii așa-ziși „origeniști”. Cei numiți „Frații Lungi” (Dioscor, [[Amonie de la Nitria|Ammonios]], Eftimie și Eusebiu), [[ucenic]]i ai lui avva [[Pamvo]] (prăznuit la [[18 iulie]]), Isidor preotul și apropiații lor au fost cei dintâi vizați. La începutul anului 400 Teofil reunește un [[sinod]] la [[Alexandria]] în care [[Anatema|anatemizează]] scrierile lui [[Origen]] și poruncește să fie urmăriți peste tot cei care susțin origenismul. Apoi obține de la guvernatorul Alexandriei un detașament de soldați cu care se duce noaptea la Nitria în căutarea celor pe care el îi acuza de „origenism”. Sute de chilii sunt devastate, incendiate și mulți cuvioși Părinți răniți sau omorâți. Trei sute de călugări din pustia Nitriei s-ar refugiat cu această ocazie în Palestina, iar cincizeci dintre ei s-au dus până la Constantinopol, inclusiv Frații Lungi și Isidor preotul. Sfântul [[Ioan Gură de Aur]], patriarhul Constantinopolului, îi găduiește (401), dar nu îi primește la Împărtășire înainte ca lucrurile să fie clarificate bisericește. Monahii persecutați fac apel la Împărat (în ciuda sfatului sfântului Ioan Gură de Aur). Arhiepiscopul Teofil ajunge la Constantinopol abia în anul 403, împreună cu alți episcopi, și obține convocarea unui [[Sinod tâlhăresc|pseudo-sinod]] - [[Sinodul de la Stejar]] - în care îl condamnă pe sfântul Ioan Gură de Aur și îl constrânge la exil. Prăznuirea Cuvioșilor Părinți de la Nitria pe care prin foc și cu moarte silnică i-a dat Teofil cel de rea amintire, arhiepiscopul Alexandriei, se face la [[10 iulie]].<ref>Socrate Scolasticul, ''Istoria bisericească'' V, 7-10; Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras.</ref>
*413: sfântul patriarh [[Chiril al Alexandriei]] cheamă pe monahii de la Nitria în ajutor în lupta sa cu prefectul Oreste.<ref>Socrate Scolasticul, ''Istoria bisericească'' VII, 14.</ref>

==Surse==
*Antoine Guillaumont, ''Originile vieții monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului'' (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, București, 1998.
*Derwas J. Chitty, ''Et le désert devint une cité... Une introduction à l’étude du monachisme égyptien et palestinien dans l’Empire chrétien'', Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 31.

==Note==
<references />

[[Categorie:Locuri]]
[[Categorie:Monahism]]

[[fr:Nitrie]]