Vizualizare sursă pentru „Matroana din Constantinopol”

{{Articol de calitate}}[[Fișier:Matrona of Perge (Menologion of Basil II).jpg|miniatura|dreapta|Cuvioasa Matroana din Constantinopol]]
[[Cuvioasa]] '''Matroana din Constantinopol''' (Greek: Ματρώνα) sau '''Matrona din Perga''' (gr. Ματρῶνα ἡ ἐκ Πέργης) este o [[Sfinți|sfântă]] bizantină care a trăit în a doua jumătate a secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea. [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[9 noiembrie]].

==Viața==
Sfânta Matroana s-a născut în orașul Perga Pamfiliei (Asia Mică), în timpul domniei împăratului [[Marcian (împărat)|Marcian]] (450–457)<ref>După alții s-ar fi născut în jurul anul 430 - cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Matrona_of_Perge</ref>. Părinții ei au măritat-o de tânără cu un tânăr distins, Dometian (sau Dometie), cu care a avut curând o fiică, numită Teodota. Când Dometian a trebuit să se mute la [[Constantinopol]] pentru motive legate de carieră, a luat-o cu el și pe Matroana, care avea doar cincisprezece ani. Ajunsă în capitală, ea a cunoscut o doamnă nobilă, Eugenia. Cum amândouă aveau același zel pentru [[Dumnezeu]], obișnuiau să participe la [[Priveghere|privegherile]] celebrate cu ocazia sărbătorilor sfinților în numeroasele biserici ale orașului.

Dometian, observând că soția sa părăsea casa aproape în fiecare noapte, a început să bănuiască ceva rău și, crezând că se dedă la desfrâu, i-a interzis orice ieșire. Matroana a fost adânc întristată și, fiind silită să rămână acasă, se ruga lui Dumnezeu cu multe lacrimi să-i îngăduie să se consacre liber vieții sfinte pe care o dorea cu ardoare.

Într-o zi, primind permisiunea de a merge împreună cu Eugenia la biserica Sfinților [[Apostoli]] pentru o priveghere, a întâlnit o monahie pe nume Suzana. Aceasta i-a ascultat dorința de a se dedica vieții îngerești și a acceptat să aibă grijă de fiica ei, Teodota. Astfel eliberată de grija educației copilului, Matrona s-a întors acasă și s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere dacă este voia Sa să fugă. Noaptea a avut un vis în care și-a văzut soțul alungând-o din casa lor, iar niște [[călugăr|călugări]] primind-o sub ocrotirea lor. Înțelesul acestui semn dumnezeiesc a întărit-o: s-a îmbrăcat în haine bărbătești, luând înfățișarea unui eunuc, și s-a dus din nou la biserica Sfinților Apostoli. Acolo a deschis Sfânta [[Evanghelie]] și a citit cuvintele lui [[Hristos]]: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze…” (Matei 16, 24). Plină de bucurie, s-a îndreptat spre [[mănăstirea]] Sfântului Vasian (prăznuit la [[10 octombrie]]), pretinzând că este un eunuc numit Babilas. A fost primită printre călugări și a devenit curând un model de [[virtute]] și râvnă în nevoință.

Dumnezeu i-a descoperit însă Sfântului Vasian că [[ucenic]]ul său atât de virtuos era de fapt o femeie. El a chemat-o pe Matrona și a mustrat-o cu asprime pentru că s-a expus unor lupte mai presus de firea femeiască, riscând totodată să fie prilej de sminteală pentru ceilalți monahi. Totuși, admirându-i râvna, nu a constrâns-o să se întoarcă în lume, ci a trimis-o într-o mănăstire de femei la Emesa (azi orașul Homs, în Siria). Acolo s-a distins din nou prin numeroase virtuți. Cu cât era mai admirată, cu atât se străduia, din [[smerenie]], să ascundă harurile primite de la Dumnezeu.

În acea vreme, la Emesa a fost descoperit în chip minunat capul Sfântului [[Ioan Botezătorul]] (cu prăznuirea pe [[24 februarie]]). Matrona s-a dus să-l cinstească și, adunând puțin din sfântul [[mir]] care izvora de acolo, a uns ochii unui orb, care s-a vindecat. [[Minune|Minunea]] s-a răspândit pretutindeni și, în cele din urmă, soțul ei, care o căuta de multă vreme, a aflat unde se ascundea. Când el a venit la mănăstire, Matrona a fugit din nou, folosindu-se de o sfântă viclenie, și s-a dus la [[Ierusalim]]. Cum Dometian a pornit din nou în urmărirea ei, ea s-a refugiat într-un templu păgân de lângă Beirut, unde a rămas câteva zile, fiind supusă unor cumplite atacuri ale demonilor ce locuiau acolo. Totuși, nu s-a înfricoșat, ci a stăruit în [[post]] și [[rugăciune]], fără a da atenție [[Ispita|ispitelor]].

[[Demon]]ii, încercând s-o înșele, se prefăceau evlavioși și cântau împreună cu ea slujba dumnezeiască, dar, printr-un semn de la Dumnezeu, ea a descoperit înșelarea lor. Alteori, Satana i se arăta sub chipul unei femei nobile, care, prefăcându-se grijulie, îi spunea că își primejduiește sănătatea și o sfătuia să aleagă un loc cu viață mai ușoară. Matrona însă îl alunga prin rugăciune și cuvinte de foc din [[Sfânta Scriptură]].

Luptele ei au atras curând mai multe tinere păgâne, care, dorind s-o imite, au cerut să primească sfântul [[botez]] și să trăiască sub îndrumarea ei. Sfânta Matrona a viețuit astfel o vreme împreună cu nouă ucenice în templul părăsit, dar dorea din tot [[sufletul]] să se întoarcă la Constantinopol pentru a cere sfat Sfântului Vasian. Deși se temea că va fi din nou descoperită de soțul ei, s-a întors în cele din urmă la Bizanț. Vasian a primit-o cu bucurie și i-a găsit o [[chilie]] aproape de mănăstire, unde să trăiască în pace și rugăciune.

După un timp, sfânta și-a adus acolo și ucenicele rămase la Beirut. Faima ei se răspândise deja printre femeile evlavioase din capitală, iar împărăteasa Verina, soția lui Leon I (457–474), a început să vină personal pentru a primi învățătură de la Matrona. Multe femei nobile au părăsit lumea și au ales să trăiască în sărăcie și ascultare sub îndrumarea ei. Cu darurile primite de la acestea, sfânta a construit o mănăstire, care a devenit în scurt timp una dintre cele mai renumite din Constantinopol. În fiecare zi, obștea ei creștea duhovnicește, hrănindu-se din comorile de virtuți pe care Matrona le adunase în [[Pustnic|pustnicie]].

Sfânta Matroana este cunoscută ca una din personalitățile lumii bisericești care s-a opus politicii [[Monofizitism|monofizite]] a împăratului Anastasie I Dicorus (491-518). 

Până la sfârșitul vieții, Sfânta Matrona nu a slăbit deloc nevoințele sale. Ajunsă la vârsta de aproape o sută de ani<ref>Cele două Vieți ale sfintei spun că sfânta „a trăit până la vârsta de o sută de ani, dintre care doar douăzeci și cinci în viața lumească”.</ref>, și-a prevestit ziua [[Moarte|morții]] și, în clipa trecerii sale din viața aceasta, și-a mângâiat ucenicele, descriindu-le vedenia [[Raiul|Raiului]] pe care Dumnezeu i-o arătase ca răsplată pentru ostenelile ei.

==Posteritatea==
Mănăstirea sfintei Matroana din Constantinopol a fost foarte cunoscută mult timp pentru strictețea vieții monastice și viețile virtuoase ale viețuitoarelor ei. 

O primă ''Viață'' a sfintei a fost scrisă încă din secolul al VI-lea (de un autor neidentificat, probabil în mănăstirea sfintei). O a doua ''Viață'' a fost scrisă în secolul al X-lea de către sfântul [[Simeon Metafrastul]].

==Imnografie==
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 8-lea)
:Întru tine maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând [[crucea]] ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu [[îngeri]]i împreună se bucură, cuvioasă Matroana, duhul tău. (ed. 1893, 1954, 1983)

[[Condac]] (glasul al 2-lea)
:Trupul tău cu postul ți-ai topit, în mijlocul bărbaților locuind, Matroano, la rugăciuni te-ai zăbovit, Stăpânului dumnezeiește slujind. Pentru carele toate le-ai lăsat, cu cuvioșie viața săvârșindu-ți.

[[Icos]]
:Deschide-mi gura mea, Hristoase al meu, ca să laud și să spui bune nevoințele cuvioasei Tale, Iubitorule de oameni. Că toate lăsându-le și iubindu-Te pe Tine unul Mirele ei, cele de pe pământ, toate ca niște stricăcioase le-a socotit. Și chipul Crucii celei de viață purtătoare întru sine închipuindu-l, semețiile dracilor a surpat, și până în sfârșit pe dânșii i-a pierdut, cu cuvioșie viața săvârșindu-și.


[[Stihiră|Stihirile]] de la „Doamne strigat-am...”:

:Săltările trupului le-ai supus sufletului, înţeleapto, prin ostenelile pustniciei și ai urmat lui Hristos, locuind în mijlocul [[Pustnică|pustnicilor]] prea cu cucernicie, o Matroano! stingând aprinderile dezmierdărilor, și aprinzând mai tare dorirea cea către Ziditorul.

:Zidit-ai lui Dumnezeu locaș sfințit, spre folosul tuturor, făcându-te locaș Duhului prea înţeleapto prin curăția sufletului și ai povățuit suflete către nevoințele cele pustnicești ale pustniciei, și le-ai adus pe ele mântuite, ca o zestre Stăpânului; cu care dimpreună cu credință te cinstim.

:Fecioarele au iubit pe Mirele și Domnul, ascultând de învățătura ta și lepădând neputința trupului prin Duhul, au biruit [[Patimi|patimile]] cu osârdie întru bună credință, și au intrat dimpreună cu tine, Matroano, în cămara cea cerească a Mirelui, bucurându-se totdeauna.

==Note==
<references />

==Surse==
* [[Sinaxar|Sinaxarul]] Părintelui Macarie de la Sinomos Petras
* [[Mineiul]] lunii noiembrie
* ''Vita prima'' și ''Vita altera'' - https://sourcebooks.fordham.edu/basis/matrona.asp
*  Talbot, Alice-Mary. [https://web.archive.org/web/20140513043701/http://www.doaks.org/resources/publications/doaks-online-publications/holy-women-of-byzantium/talbch2.pdf "Holy Women of Byzantium: Ten saints lives' in English translation" (PDF).] Dumbarton Oaks Research Library and Collection. 

[[Categorie:Sfinți bizantini]]
[[Categorie:Cuvioși]]