2.632 de modificări
Modificări
Adăugare comparație cu păcatele capitale și cauze, ambele de la Pr. Stăniloae
:Aceste opt gânduri ale răutăţii - sau aceste şapte gânduri ale răutăţii - sunt de fapt patimile de care ne ocupăm noi acum. Sfântul Ioan Casian ia fiecare patimă în parte. El nu este singurul care vorbeşte despre patimi, care a scris despre patimi. Despre patimi a mai scris şi cuviosul Dorotei. Putem să citim scrierile cuviosului Dorotei în al IX-lea volum din Filocalie. El vorbeşte despre anumite patimi: despre mândrie, despre mânie, despre întristare, despre iubirea de arginţi, pomeneşte câteva din patimi. Şi apoi Sfântul Ioan cel ce a scris "Scara" - Sfântul [[Ioan Sinaitul]] - în "Scara" lui, despre care a vorbit Înalt Prea Sfinţitul acum o săptămână când a prezentat-o ca având 30 de trepte, şi el cuprinde în scrierea aceasta numită "Scara" câteva din patimile acestea, şi anume scrie despre mândrie, despre mânie, despre trândăvie, despre iubirea de argint. Şi în scrierile lor găsim şi felul cum se manifestă patimile, şi leacuri împotriva patimilor.
Pr. [[Dumitru Stăniloae]] scrie și el despre numărul patimilor, încercând o identificare cu [[Păcat#Păcate_capitale|cele șapte păcate capitale]]:
:În vechea literatură duhovnicească, patimile sunt socotite în număr de opt, sau, când slava deșartă este unită cu mândria, în număr de șapte. Acestea sunt: lacomia pântecelui, curvia, iubirea de arginți, mânia sau ura, întristarea, trândăvia, slava deșartă și mândria. Ele coincid în fond cu cele șapte păcate capitale: lăcomia, desfrânarea, avariția, mânia, invidia, lenea și mândria, daca identificăm invidia cu întristarea<ref name="spiritualitatea">Dumitru Stăniloae, ''Spiritualitatea ortodoxă: Ascetica și mistica'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992.</ref>.
Așadar, Sf. [[Ioan Casian]] identifică „întristarea” printre patimile omului spre deosebire de Sf. [[Grigorie cel Mare]] care identifică „invidia” în schimb.
==Cauze==
Pr. Dumitru Stăniloae identifică „trei factori, sau trei cauze, [care] produc patimile în om”<ref name="spiritualitatea" />:
:a) mintea slăbită în lucrarea ei autonomă și proprie;
:b) lucrarea de percepție simțuală, care a devenit precumpănitoare, care a ieșit din subordinea minții, ba a atras mintea în subordinea ei;
:c) o alergare exclusivă, și irațională după plăcere - până la cea procurată de laudele semenilor - și concomitent cu ea, o fugă speriată de durere.
:Aceste trei cauze sunt atât de împletite, încât în fiecare din ele sunt implicate celelalte<ref name="spiritualitatea" />.
==Legături externe==